Polipii nazali sunt formaţiuni ce cresc și obstruează căile nazale și sinusurile. De cele mai multe ori, ceea ce îi deranjează pe pacienți, indiferent că este vorba de copii sau adulți, sunt dificultățile de respirație. Numele medical al polipilor copiilor este de vegetații adenoide. La adulți îi denumim, în termeni populari, „polipi nazali”. Ce sunt de fapt polipii nazali? Cum se tratează vegetațiile adenoide la copii? Dr. Andrei Osman, medic primar ORL, ne ajută cu informații utile.
Media10: Ce sunt polipii și de ce apar?
Dr. Andrei Osman: Prin termenul de „polipi” putem înțelege creșterea de volum a amigdalei epifaringiene din spatele nasului sau existența unor formațiuni polipoase înăuntrul nasului. Cei dintâi nu apar, ci ne naștem cu ei. „Polipii”, popular, fac referire la amigdala epifaringiană, la copii. Aceasta este o masă de țesut limfoid din faringe, aflată în spatele nasului, respectiv al choanelor. Țesutul limfoid are rol în imunitate și apărarea organismului de infecții. Choanele sunt orificiile prin care nasul comunică cu faringele. Ne naștem cu acel țesut, însă, la un moment dat, în funcție de ce se întâmplă cu imunitatea noastră, el poate să reacționeze în mod exagerat. Când intră în funcție, în decursul răcelilor de exemplu, volumul acestor „polipi” se mărește, amigdala respectivă crește, acoperă choanele și îngreunează respirația pe nas. Dacă masa de țesut nu revine la volum normal ulterior, este necesar tratament sau intervenție chirurgicală pentru eliberarea căii respiratorii nazale. Numele medical al polipilor copiilor este de vegetații adenoide. La adulți, „polipii nazali”, tot în termeni populari, fac cel mai adesea referire la zone de mucoasă nazală transformată, „umflată” (edemațiată în termeni medicali), în formă de lacrimă de cele mai multe ori, ce se depistează în interiorul foselor nazale, blocând calea respiratorie din interiorul nasului. Aceștia pot apărea în boli ale nasului și sinusurilor, de exemplu, rinosinuzita alergică și polipozele nazale.
„În jurul vârstei de trei ani încep să creeze probleme de respirație”
Media10: La ce vârstă se dezvoltă în mod frecvent?
Dr. Andrei Osman: La un moment dat, fie după mai multe răceli grupate, fie după infecții virale mai agresive, „polipii” pot să crească în volum. Sunt anumiți copilași care au probleme chiar de nou-născuți, având în vedere că polipii pot să fie măriți de la naștere sau imediat după naștere în funcție de problemele de sănătate ce pot apărea în această perioadă. În cele mai multe cazuri însă, undeva în jurul vârstei de trei ani încep să creeze probleme de respirație, dar acest lucru depinde foarte mult de istoricul de boli al copilului.
Media10: Ce simptome prezintă copilul cu polipi?
Dr. Andrei Osman: În primul rând, dificultatea de respirație. Pacientul nu respiră bine pe nas, nu neapărat în sensul că este înfundat, ci problema de respirație se află în spatele nasului, adică acolo unde cavitatea nazală comunică cu porțiunea respiratorie din faringe – zona choanelor. Cel mai adesea apar dificultăți de respirație pe nas care se manifestă de obicei pe parcursul nopții, când copii dorm cu gura deschisă, respirația fiind zgomotoasă. Acest lucru poate apărea și la adolescenți și adulți, dacă în spatele nasului amigdala epifaringiană este mărită ca volum. În al doilea rând, mai ales la copii, pot să apară și otite, de la otite medii acute congestive, adică cu timpan roșu, de tip dureros, până la otite medii seroase, cu lichid, în care durerea nu mai este pe primul loc, ci senzația de ureche înfundată cu scăderi consecutive de auz.
Media10: Ce soluții de tratament există?
Dr. Andrei Osman: Depinde în ce etapă depistăm pacientul. Dacă este vorba de o infecție acută a căii respiratorii superioare, adică o răceală, tratamentul este relativ simptomatic: suplimente de vitamina C, paracetamol, soluții pentru desfundat și igienizat nasul, antibiotic în cazul în care este vorba și de o otita congestivă. Dacă suntem în perioada de otită seroasă (de regulă după ce răceala a trecut), când respirația este relativ bună, dar avem problema auzului și urechilor înfundate, atunci ar trebui să ne gândim la un mucolitic pentru tratamentul otitei seroase. Putem folosi picături nazale pentru menținerea unei respirații bune și soluții saline de lavaj nazal. Întotdeauna, în toate complicațiile pe care le dau polipii, cheia succesului, inclusiv înainte de operație, este să restabilim respirația cât mai bună pe nas și după aceea lucrurile tind să se rezolve de la sine.
„Aerosolii marini fac extrem de bine copiilor cu polipi”
Media10: Când este recomandat să efectuăm intervenția chirurgicală de îndepărtare a polipilor?
Dr. Andrei Osman: În primul rând, dacă obstrucția și dificultatea respiratorie continuă în ciuda tratamentului (pacientul are în continuare probleme de respirat pe nas, mai ales noaptea: sforăie, nu se odihnește bine, dezvoltă cearcăne) se pune indicația de operație. În al doilea rând și la fel de important, dacă persistă otita seroasă, adică dacă persistă prezența lichidului în ureche și la testele de impendansmetrie timpanogramele sunt în continuare modificate, în maxim 3 luni de zile ar trebui efectuată operația de polipi. Aceste probleme netratate pot să ducă, mai târziu, la complicații în viața de adult precum: scăderi de auz de tip sechelar, dificultăți de respirație care să atragă după sine ticuri, secreții nazale persistente prezente în spatele nasului, oboseală cronică. Dacă este vorba de adulți tineri, pot să dezvolte și să rămână cu sforăit. În principiu,indicațiile majore pentru operație sunt modificările de auz ce apar la copii cu polipi și care nu trec cu tratament și care trebuie puse în evidență cu teste de auz sau modificări persistente de respirație nazală. În mare măsură aceste simptome sunt depistate la copii, dar pot fi găsite și la adulți. De menționat ar fi că mersul la mare, inclusiv pentru copiii mici, este extrem de bun. Aerosolii marini fac extrem de bine copiilor cu polipi, existând studii publicate în care se demonstrează că populațiile umane ce locuiesc mai aproape de mare, în zone cu climat mediteranean, au incidență scăzută pentru problemele de sănătate despre care noi vorbim acum. Eu operez polipi mai rar, în sensul că prefer să tratez bine simptomele și să monitorizez copiii. Prefer să îi tratez și dacă este nevoie să îi operez în jurul vârstei de cinci ani sau mai târziu, când știu că fac intervenția chirurgicală o dată și gata. Dintre multiplele proceduri chirurgicale, operația de „polipi” (adenoidectomia pe numele ei adevărat) este cu minimum de efecte adverse, copilul nu rămâne cu nicio sechelă, este o intervenție ușor de tolerat și asigură o respirație bună pe nas.
Media10: Sunt situații în care se pot trata și fără intervenție chirurgicală?
Dr. Andrei Osman: Atunci când facem simptomele să dispară cu tratament, când copilul se odihnește bine, respiră bine pe nas în timpul nopții, poate să fie consecutiv atent la grădiniță sau la școală și să își folosească auzul la parametri normali, fără dificultăți de înțelegere, nu ajungem la operație. Gradul de obstrucție nazală îl monitorizăm cu endoscopie nazală. Este cel care ne asigură după tratament că nasul poate funcționa bine pentru respirație. Personal, întotdeauna caut ca volumul pe care îl ocupă polipii, în deschiderea din spate către faringe a fosei nazale, să fie sub 50% din suprafața orificiului choanal.
Cum evităm complicațiile
Media10: Ce complicații pot să apară înainte sau după intervenție și cât de frecvente sunt acestea?
Dr. Andrei Osman: Cea mai de temut complicație a polipilor sunt otitele seroase, adică cele de tip cronic în care problema a fost prezentă mai mult de două săptămâni și, fără durere prezentă, aceste otite nu prea atrag atenția. Scăderea de auz este în prim-plan la aceste otite și dacă ne gândim că poate fi vorba de un adult tânăr, acesta își va pune singur problema auzului deficitar și va căuta soluții. Dacă este vorba de un copil mic, scăderile de auz nu sunt foarte ușor de pus în evidență și atunci există cazuri în care trec luni sau chiar ani de zile până la un diagnostic corect. La un episod nou de răceală, în care volumul polipilor crește din nou și iar se înfundă nasul, apar probleme de respirație, copilul este adus la consult și descoperim că, de fapt, în afară de problema de respirat, avem de-a face și cu o otită seroasă veche. Atunci părinții tind să-și aducă aminte că, din când în când, copilul avea probleme de înțelegere sau nu răspundea când era strigat și se gândeau fie că nu este atent, fie că este supărat pe ei. Există varianta aceasta în care otita seroasă poate să treacă neobservată la copii și este cea care, din punctul meu de vedere, pune cele mai multe complicații pentru că produce modificări lente în casa timpanului, modificând și distrugând lent anatomia locală a casei. Acest lucru poate provoca scăderi de auz ce trec mai departe în viața de adult. O complicație post-operatorie ar fi cea în care otita seroasă nu trece după operația de polipi. Dacă este de mult timp acolo, lichidul produs de otită poate să rămână pe loc și atunci, există necesitatea să se mai intervină prin injectarea de dexametazonă transtimpanic, un medicament steroid ce are rol în combaterea inflamației cronice din ureche. În alte cazuri, se montează un tubușor de drenaj prin timpan și se face o comunicare nefirească între casa timpanului și exterior prin care, practic, dacă se mai strânge lichid în casa timpanului, acesta va fi ușor de eliminat. Tubușorul este menținut în timpan între o lună și trei luni de zile, după care se îndepărtează. Verificăm dacă timpanul se mișcă prin teste de auz, pentru a evalua eficiența tratamentului. Cea mai temută complicație a polipilor sunt otitele seroase persistente – în ciuda tratamentelor, a inserției de tubușor de drenaj, lichidul se reface ulterior în casa timpanului. Este o complicație rar întâlnită la noi în țară datorită faptului că operația de polipi este încă des practicată, iar accesul la consult medical ORL este facil.
Media10: Ce trebuie să știe pacientul înainte de efectuarea operației?
Dr. Andrei Osman: Obligatoriu, înainte de această intervenție chirurgicală, orice tip de pacient trebuie să fie o lună de zile sănătos – fără viroze respiratorii, fără erupție herpetică, fără sinuzite, fără febră. Dacă este vorba de o răceală, preferăm să tratăm răceala respectivă cu seriozitate, să așteptăm să treacă alte 30 de zile și să revină toți parametrii biologici în limite normale. Este o măsură preventivă pe care o luăm ca să reducem riscul complicațiilor după operație.
„Indiferent că este vorba despre un copil sau un adult tânăr, preferăm ca pacientul să fie adormit și atunci intervenția se face cu anestezie generală”
Media10: Cum se desfășoară intervenția chirurgicală?
Dr. Andrei Osman: Intervenția se face în spital pentru că este nevoie de o anestezie generală. Indiferent că este vorba despre un copil sau un adult tânăr, preferăm ca pacientul să fie adormit și atunci intervenția se face cu anestezie generală. Când operăm polipii, ca să îi „scoatem” de la locul lor trebuie să trecem prin faringe. Se montează un dispozitiv care să țină gura ușor deschisă pentru a se putea extrage polipii și controla orice tip de sângerare. De regulă, pacienții care se operează de polipi sunt copii și e bine să facem operația sub anestezie generală pentru ca astfel ei nu vor ține minte, nu vor rămâne speriați din cauza operației sau a medicilor și asistentelor din sala de intervenții. În plus, operația în sine este scurtă ca durată și nu este vorba despre o anestezie lungă, iar acest somn indus asigură ulterior lipsa durerii. Singurul lucru care se poate întâmpla sau se întâmplă frecvent după anestezia generală este oboseala, starea de somnolență și/sau agitație de după anestezie. Acestea, de regulă, dispar după o oră sau două.
Media10: Ce le recomandați pacienților după intervenția de îndepărtare a polipilor și cât durează perioada de recuperare?
Dr. Andrei Osman: O săptămână, de obicei. Eu nu recomand să se facă efort fizic, nu recomand ca pacientul în cauză să stea la soare, să consume mâncare sau alimente fierbinți, adică, să își asigure cumva o perioadă de mini concediu acasă. Altcumva, nu există precauții majore postoperator. Pacienții se recuperează foarte bine și repede. Perioada de recuperare la adulți este un pic mai rapidă: în jur de cinci-șapte zile, iar la copii de șapte zile.
„Toți adulții care au polipi sforăie”
Media10: În ce situații se recomandă intervenția chirurgicală la adulți?
Dr. Andrei Osman: Exact când apar aceleași tipuri de probleme ca la copii. Când există dificultăți de respirație, mai ales pe timpul nopții, sforăit, obstrucție nazală, odihnă precară, este o idee bună să verificam nasul pentru polipi intranazali și cu ajutorul endoscopiei nazale spatele nasului, pentru „polipi” măriți în spatele nasului. Dacă se depistează și la adult un volum mare al amigdalei epifaringiene, diagnosticul pe care îl punem este de resturi limfoide. Bineînțeles, nu toți adulții care sforăie au „polipii”, pot exista și alte probleme care cauzează sforăitul, însă toți adulții care au polipi, cu siguranță, sforăie. La adulți, mai trebuie să avem în vedere că dacă masele polipoide sunt depistate înăuntrul foselor nazale, este vorba despre alte boli ale nasului și sinusurilor, nu ale amigdalelor. La fel ca la copii, dacă resturile limfoide („polipii”) sunt foarte dezvoltate, ele dau probleme de auz, exact același tip de probleme auditive ca în cazul copiilor. Frecvența problemelor de auz la adulți este însă scăzută.
Media10: Poate fi nevoie de o a doua intervenție?
Dr. Andrei Osman: Noi nu putem să extragem tot țesutul limfatic (amigdala epifaringiană) când facem operația, indiferent ce tehnică sau ce instrumente folosim, pentru că, în afară de țesutul limfatic care este grupat sub formă de amigdale, cum sunt și polipii, există și insule de țesut limfoid dispersat, adică amplasate în diverse locuri cheie ale faringelui, înăuntrul stratului de mucoasă. Dacă, de exemplu, operația se face la o vârstă foarte mică, chiar dacă este eficientă și au fost îndepărtați polipii, după viroze, răceli, probleme de sănătate ulterioare, din insulele de țesut limfoid dispersat se pot forma noi mase ce seamănă cu amigdala epifaringiană inițială. Acest fenomen se numește hiperplazie limfoidă în termeni medicali. Din acest motiv nu se recomandă ca intervenția să fie făcută la vârste mici, numai dacă este neapărat necesară (otite rebele la tratament, afectarea gravă a somnului indiferent de ce tratament se folosește). Altcumva, operație este ideal efectuată în jurul vârstei de cinci ani.
Media10: Care este legătura dintre refluxul gastroesofagian și polipii la copii?
Dr. Andrei Osman: Există voci foarte pertinente ale comunității medicale ORL internaționale care spun că există o asociere între aceste două boli. La copil, spre deosebire de adult, este mai greu de pus în evidență refluxul gastroesofagian. Adică, cu alte cuvinte, când copilul doarme sau stă culcat, conținutul acid din stomac reflulează în esofag și către faringe, iritând astfel mucoasele. De aceea, sunt medici ORL italieni care spun că toți copiii cu polipi au și reflux gastroesofagian. Este o afirmație care există în spațiul public medical, însă nu este ridicată la rang de protocol. Eu nu îndrum copiii cu polipi către astfel de evaluări de rutină. La copiii care au exces ponderal important sau sunt deja diagnosticați cu boală de reflux este indicat să verificăm existența polipilor. Acest lucru este important deoarece tratamentul în acest caz implică mai mult de un singur medic. În funcție de vârsta copilului, boala de reflux va fi manageriată de un medic pediatru, cu sau fără ajutorul unui medic gastroenterolog, monitorizarea problemelor de respirație și planificarea unei eventuale operații de polipi vor reveni medicului ORL-ist, iar, eventualele tulburări metabolice ce pot apărea la astfel de copii cât și personalizarea unui regim alimentar, medicului diabetolog cu competență în boli de nutriție.
