Markerii tumorali. Ce sunt și când îi includem în setul de analize

Împreuna cu alte investigații, markerii tumorali ajută medicii să stabilească dacă o tumoră este canceroasă și să recomande un plan de tratament personalizat pentru acel pacient. Ce sunt markerii tumorali? Când trebuiesc dozați? Cum ne pot ajuta ei în diagnosticarea cancerului? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Ștefan Răileanu, medic specialist oncolog la Spitalul Municipal Filantropia, într-un interviu acordat Media10.

Media10: Bolile oncologice se situează pe locul al II-lea, după bolile cardiovasculare, drept cauză a decesului la nivel global. Care sunt cauzele incidenței crescute și cum s-au modificat acestea în ultimii ani?

Dr. Ștefan Răileanu: Cauza principală este creșterea ratei de diagnostic datorită tehnicilor de diagnostic, de screening. Populația este mai atentă la semne și simptome, se prezintă mai des la medic. Chiar și în România au evoluat aceste tehnici și permit diagnosticul bolilor oncologice la o populație cât mai numeroasă. Alt motiv pentru care bolile oncologice sunt din ce în ce mai frecvente este pentru că alte boli cronice sunt controlate și tratate, crescând astfel durata medie de viață a unui individ dintr-o populație. Crescând durata medie de viață, automat crește riscul de apariție și diagnostic al unei boli oncologice. Acesta este trendul actual și numerele de cazuri noi de boală oncologică vor crește în următorii ani. Scopul nostru și al sistemului medical în general este să diagnosticăm bolile oncologice în stadii incipiente pentru a fi tratate cât mai eficient, prin metodele de screening, și chiar să promovăm unele modalități de prevenție pentru că unele afecțiuni oncologice pot fi prevenite. În S.U.A., de exemplu, incidența bolilor oncologice tinde să depășească bolile cardiovasculare și, dacă este să calculăm un ritm de creștere al incidenței, în cinci ani de zile le vor depăși. Incidența bolilor cardiovasculare este oarecum în scădere pentru că există tratamente eficiente și lumea este mai conștiincioasă.

Cum definim markerii tumorali?

Media10: Ce sunt markerii tumorali, pe înțelesul tuturor?

Dr. Ștefan Răileanu: Lumea aude din ce în ce mai frecvent de acești markeri tumorali și multe persoane îi văd ca pe o analiză minune care ne spune dacă un pacient are o boală oncologică sau nu, însă acest fapt este greșit. Termenul de „marker tumoral” este un termen generic care se folosește fără să se știe prea mult despre ce e vorba. În realitate, la noi în oncologie, aceste analize poartă numele de biomarkeri. Termenul de „bio” înseamnă că este vorba de o substanță biologică, adică acești markeri sunt, de fapt, niște proteine pe care celula tumorală îi poate sintetiza și îi exprimă fie la nivel de suprafață, ca niște receptori membranari celulari, fie sintetizează acești biomarkeri și îi elimină în circulație. Acele proteine eliminate în circulație se pot doza din sângele pacientului printr-o tehnică de laborator, mai simplă sau mai complexă, în funcție de caz.

Media10: Cum se clasifică aceștia?

Dr. Ștefan Răileanu: Biomarkerii s-au dezvoltat foarte mult în ultima vreme și noi îi categorisim în trei subtipuri, în funcție de utilitatea lor practică. Biomarkerii cu rol diagnostic sunt acele substanțe biologice care ne spun dacă este vorba de o celulă malignă și ne pot ajuta pe noi, ca medici, să spunem dacă pacientul are într-adevăr cancer sau nu. Acești biomarkeri pot fi regăsiți pe suprafața celulei, situație în care vom avea nevoie de o biopsie a unei tumori. Deci, practic, avem deja o suspiciune de cancer care necesită prelevarea de țesut din acea tumoră, analiza celulei la microscop și efectuarea unor teste suplimentare pentru identificarea lor. Pe lângă aceștia, mai sunt acei biomarkeri care se pot doza în sângele pacientului, situație în care acea celulă va trebui să sintetizeze proteinele și să le elibereze în circulație. Dacă vorbim de biomarkerii cu rol prognostic, atunci noi avem deja un diagnostic de boală oncologică, adică avem deja confirmată prezența unui cancer. Biomarkerii cu rol prognostic sunt aceia care ne spun cât de agresivă este tumora, ce fel de evoluție va avea în contextul unei boli oncologice și va determina acel prognostic al bolii. A treia categorie, biomarkerii cu rol predictiv, adică acele elemente biologice, fie receptori, fie mutații genetice, care ne spun nouă, ca oncologi, la ce tratament va răspunde acel cancer, deci, practic, la ce formă de tratament este sensibilă celula tumorală. Biomarkerii cu rol predictiv au făcut să apară tratamentul personalizat în funcție de tipul de cancer. Tratamente, le spunem noi, moleculare țintite, adică tratamente care țintesc exact acel biomarker pe care celula tumorală îl exprimă. Viziunea actuală asupra cancerului este de tratament personalizat în funcție de diverse caracteristici ale celulei tumorale și de a nu trata fiecare cancer la fel.

„La ora actuală, biomarkerul tumoral ideal nu există”

Media10: Există așa-numitul marker tumoral ideal? Ce înseamnă acest lucru?

Dr. Ștefan Răileanu: Markerul tumoral ideal este acea proteină pe care noi vrem să o căutăm în sânge și, dacă proteina aceea este prezentă, să tragem concluzia că bolnavul are cancer, iar dacă proteina nu este prezentă să tragem linie și să spunem că bolnavul nu suferă de acel cancer. La ora actuală, biomarkerul tumoral ideal nu există. Sunt unii markeri mai eficienți, alții mai puțin eficienți, dar unul ideal nu există. Un biomarker ideal trebuie să aibă anumite caracteristici pe care noi le dorim, aceea de a avea specificitate de 100%, sensibilitate de 100% și valoare predictivă negativă foarte mare. Acest lucru înseamnă că ar trebui ca absența lui să fie corelată cu absența bolii, prezența lui cu prezența bolii și valorile lui crescute să însemne că și boala oncologică este într-un stadiu mai avansat. Valoare predictivă negativă înseamnă ca absența markerului din circulație să ne spună nouă că bolnavul nu are acea boală oncologică. Cel mai apropiat de ideal și care este folosit chiar ca tehnică de screening este PSA-ul.

Media10: Ce este PSA-ul și cum poate fi el folosit ca tehnică de screening?

Dr. Ștefan Răileanu: Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer al bărbatului cu vârsta peste 50 de ani. PSA-ul (Prostate-Specific Antigen) este o proteină situată pe suprafața celulei tumorale a neoplasmului de prostată, deci pe o celulă tumorală a prostatei. El se apropie, ca și specificitate, de ideal pentru că valoarea PSA-ului dectată în sânge va crește doar în problemele ce aparțin prostatei, doar că această creștere nu apare neapărat în problemele maligne ale prostatei, ci poate apărea și în patologiile benigne, care pot fi de mai multe feluri: hipertrofia benignă de prostată, prostatita cronică și alte probleme benigne, situație în care valorile PSA-ului vor fi crescute. O caracteristică foarte importantă este că el are această specificitate de organ destul de ridicată, aproape de 100%. Nu are, însă, o sensibilitate foarte mare, în sensul că poate crește și în alte afecțiuni, dar afecțiuni care țin, totuși, de prostată. O creștere a markerului PSA va îndruma pacientul către un consult de urologie, consult de specialitate care se va axa pe depistarea unor probleme ce țin de acest organ numit prostată și se va stabili dacă, într-adevăr, este vorba de o problemă benignă sau de o problemă malignă a glandei prostatice.

„Singurul marker tumoral care ar trebui efectuat într-un context de investigații uzuale este PSA-ul seric la bărbatul peste 50 de ani”

Media10: Când este recomandat ca, printre analizele generale, să facem și markerii tumorali?

Dr. Ștefan Răileanu: Singurul marker tumoral care ar trebui efectuat într-un context de investigații uzuale este PSA-ul seric la bărbatul peste 50 de ani. La populația generală, barbații peste 50 de ani trebuie să facă acest PSA seric odată la doi ani sau, în funcție de caz, cum consideră medicul urolog. De exemplu, dacă acel bărbat are deja o patologie benignă, cum este hipertrofia benignă de prostată, poate recomanda să facă acel PSA chiar mai frecvent de doi ani, la șase luni sau la un an, în funcție de ghidurile urologice de specialitate. În rest, ceilalți markeri tumorali care se pot doza din sângele bolnavului ar trebui să fie limitați la indicații speciale, fie într-o boală oncologică deja diagnosticată, fie în a orienta anumite probleme din sfera digestivă sau din sfera ginecologică.

Media10: Ce markeri tumorali sunt accesibili pentru pacienți?

Dr. Ștefan Răileanu: Alți markeri tumorali care sunt aceesibili laboratoarelor și fiecare pacient îi poate face sunt acei markeri care au specificitate mai mică de organ, adică pot crește și în alte boli. De exemplu, markerul tumoral CA 125. El se folosește pentru depistarea sau pentru orientarea unei probleme din sfera ovariană, ca de exemplu chisturile ovariene. Medicul  ginecolog, care are in față pacienta cu chisturi ovariene, poate recomanda dozarea de marker CA 125 pentru a efectua scorul ROMA. Scorul ROMA evaluează riscul de malignitate al chisturilor ovariene.

Markerii CA 19.9 și CEA pentru problemele din sfera digestivă. Valori crescute ale acestora se întâlnesc frecvent în cancerul de pancreas, în cancerul de căi biliare, dar revin la ideea că sensibilitatea lor nu este foarte mare pentru că pot apărea valori crescute și în alte afecțiuni care nu sunt maligne. Valori crescute ale markerului CA 19.9 sau CEA în contextul unei boli oncologice diagnosticate ne vor ajuta pe noi, oncologii, să vedem evoluția în dinamică (creșteri sau scăderi) a valorilor acestor markeri. Ei ne pot orienta asupra răspunsului terapeutic, adică modul în care cancerul răspunde la tratamentul oncologic. De exemplu, putem avea un cancer de colon cu metastaze hepatice care prezintă valori crescute ale markerului CEA, așa cum este și în imagine: 

 

Markerul CA 15.3 este corelat cu prezența unui cancer de sân. El nu ne ajută decât în cazul în care avem deja diagnosticul de cancer de sân și dacă valorile markerului sunt crescute, pentru a urmări și monitoriza evoluția bolii. Nu ne ajută să dozăm acest marker, de exemplu, la o pacientă care are un nodul la sân pentru că, chiar dacă valorile acestui marker sunt in limite normale, nu înseamnă că acel nodul este malign sau benign, ci va trebui evaluat prin alte tehnici de diagnostic: ecografie mamară, mamografie sau chiar puncție biopsie mamară cu examenul histopatologic al țesutului prelevat prin biopsie.

Media10: Există în România vreun program de screening al cancerului prin care oamenii pot să facă gratuit analize de markeri tumorali?

Dr. Ștefan Răileanu: Program de screening adevărat nu există, din păcate, în România, dar medicii de familie au datoria și responsabilitatea de a îndruma pacienții aflați pe listă, în funcție de grupa de risc în care aceștia se situează. Marea majoritate a bolilor oncologice pornesc de la prezența unor factori de risc. Medicul de familie ar trebui să identifice pacienții care se încadrează în anumite grupe de risc: fie legate de vârstă, fie legate de profesie, fie legate de stilul de viață sau antecedente familiale de boli oncologice. De exemplu, pacienții care provin din familii cu istoric de cancer pot avea o susceptibilitate crescută, genetică, pentru a dezvolta o boală oncologică și medicii de familie ar trebui să selecteze populația considerată cu risc de a dezvolta un cancer și să-i îndrume către specialist. Un program prin care individul să fie trimis către screening nu există, dar pacientul se poate prezenta la medicul de familie pentru a solicita un examen clinic, să îi spună medicului că a avut pe cineva în familie cu probleme oncologice, că este fumător sau că a atins vârsta de 50 de ani, situație în care se recomandă efectuarea anumitor investigații pentru un diagnostic precoce.

„Un marker tumoral negativ nu exclude prezența unei boli oncologice”

Media10: Există șansa ca rezultatul să fie „fals pozitiv”. Ce alte investigații trebuiesc efectuate pentru a fi sigur că o persoană are cancer sau nu?

Dr. Ștefan Răileanu: Colegii mei, care sunt și ei medici, au fost să își dozeze „markerii tumorali”. Și-au dozat în laborator un set cu CA 19.9, CEA, CA 125 și CA 15.3 pentru că au vrut să vadă dacă sunt valori normale sau nu. Nu i-a ajutat cu absolut nimic, mai mult i-a încurcat, pentru că au întâlnit valori peste limita normală a markerilor tumorali, situație în care ei s-au speriat. După cum am spus mai devreme, acești markeri tumorali pot să crească și în alte afecțiuni sau pot să crească chiar fără prezența unei afecțiuni reale. Se pot investiga suplimentar și chiar să nu se depisteze niciun fel de problemă, adică valorile crescute ale markerilor tumorali pot fi întâlnite la indivizi care nu au boală oncologică, la fel cum markerii tumorali negativi se pot întâlni la bolnavi care au o boală oncologică (chiar stadiu avansat). Când văd acel marker tumoral normal, pacienții se liniștesc și se gândesc că nu au cancer, dar nu putem trage această concluzie. Un marker tumoral negativ nu exclude prezența unei boli oncologice și vedem lucrul acesta din practică. Sunt boli oncologice cu stadiu avansat, cu metastaze la distanță care au markeri tumorali cu valori in limite normale.

În concluzie, acești markeri tumorali uzuali, utilizați actual în practică, nu sunt suficienți pentru a confirma sau exclude o boală oncologică. Utilizarea lor ar trebui limitată pentru cazuri speciale, la recomandarea unui medic specialist.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Polipii nazali la adulți și copii. Când este nevoie de operație și ce trebuie știut

Next Post

Alin Burileanu, kinetoterapeut. Educație posturală la Școala „Gheorghe Țițeica” din Craiova

Related Posts
Verified by MonsterInsights