Fracturile reprezintă una dintre cele mai comune probleme de natură ortopedică (ale oaselor și ale articulațiilor), așa că este important ca pacientul să știe cum poate grăbi procesul de recuperare. Durerea și umflătura sunt simptomele care trebuie să ne trimită de urgență la medic pentru a evita complicațiile care pot afecta vindecarea completă a membrului afectat. Consolidarea vicioasă, pseudartroza, impotența funcțională sunt doar câteva dintre complicațiile ce pot să apară dacă nu ne tratăm corect, iar, de multe ori, se poate întâmpla ca recuperarea să fie mult mai grea sau chiar diminuată permanent. Dr. Mihai Ţenovici este medic specialist ortopedie-traumatologie la Centrul Medical Parc – Policlinica VitaPlus și ne vorbește despre tipurile de fracturi, importanța prezentării pacienților la un specialist, complicațiile ce pot apărea în urma unui traumatism și tratamentul ce trebuie aplicat pentru vindecarea completă a fracturilor osoase.
Media10: Care sunt cele mai întâlnite tipuri de fracturi?
Dr. Mihai Ţenovici: Cele mai frecvente sunt fracturile la articulația radiocarpiană, adică la nivelul încheieturii antebrațului cu mâna, și fracturile de șold. Acestea sunt întâlnite în special iarna, când este polei, în mod frecvent la persoanele mai în vârstă. De asemenea, întâlnim frecvent la cabinet atât fracturi închise, cât și deschise. La fracturile închise, segmentele osoase de la nivelul fracturii sunt acoperite de cel puțin piele. La fracturile deschise, pielea a fost lezată și osul ajunge în contact cu exteriorul. În ceea ce privește mecanismul de producere, avem fracturi directe sau indirecte. Cele prin mecanism direct se produc la nivelul la care acționează forța, reprezentată de un corp contondent sau prin zdrobire. De exemplu, fractura de cubitus (de apărare), este atunci când pacientul se apară cu antebrațul și primește o lovitură directă, un corp contondent la nivelul antebrațului. În accidente rutiere, la bicicliștii care cad pe umăr se pot produce fracturi la nivelul claviculei, deși noi spunem că este indirectă pentru că el cade pe umăr și plesnește clavicula. Mai avem fracturi la nivelul calcaneului prin cădere de la înălțime, când pacientul cade de pe scară la doi-trei metri, în picioare, pe călcâi, automat se produce o fractură la nivelul calcaneului. Fracturile indirecte, care se produc în alt loc decât acolo unde are loc accidentul traumatic. De asemenea, distingem și fracturile incomplete, unde se poate vedea o incontinuitate osoasă doar pe o anumită porțiune a segmentului. Nu este rupt complet, este doar o fisură la nivelul unei corticale osoase. Fracturile complete, unde fractura este vizualizată complet, se poate deplasa. Ele sunt de mai multe tipuri: fractură transversală, spiroidă, cominutivă, oblică, oblică lungă. De obicei, acestea se produc la nivelul oaselor lungi: humerus, tibie, femur. Și la copii se produc foarte multe fracturi. Colegii de la ortopedie pediatrică le spun fracturi în lemn verde, adică se rupe diafiza și se deplasează doar într-o anumită parte. Nu este o fractură completă.
Media10: Când trebuie să ne prezentăm la medic?
Dr. Mihai Ţenovici: Trebuie să ne prezentăm la medic cât mai repede după ce am suferit un traumatism. Prima dată apare durerea și impotența funcțională. De exemplu, pacienții cu fractură de șold nu mai pot să meargă după ce au suferit un traumatism. Când s-a produs și o fractură, deja trebuie să ne îndreptăm spre medic. Mai sunt unii pacienți care așteaptă două-trei zile acasă crezând că le va trece și după se prezintă la cabinet, iar noi în ambulatroiu facem anamneza, le acordăm primul ajutorul (imobilizare, dacă este cazul), apoi îi trimitem la urgențe pentru că nu se mai poate face nimic în ambulatoriu. La cele de epifiză distală de radius, de la nivelul încheieturii mâinii, pacienții stau acasă, se frecționează, se masează până când mâna se inflamează, se umflă, nu o mai pot folosi și, într-un final, nemaisuportând durerea, se prezintă la medic. Dacă vin în ambulatoriu, facem o radiografie, vedem cât este de grav, dacă este de operat sau nu, dacă este doar de imobilizare în atelă gipsată sau aparat gipsat. În principiu, după o radiografie ne orientăm spre conduita terapeutică.
„Antiinflamatorul încetinește vindecarea osoasă”
Media10: În cazul în care nu putem ajunge la un specialist imediat, ce trebuie să facem mai întâi sau cum putem să ameliorăm simptomele de acasă?
Dr. Mihai Ţenovici: Noi nu obișnuim să prescriem antiinflamatoare în cazul unei fracturi pentru că antiinflamatorul încetinește vindecarea osoasă. La noi, antialgicele sunt de bază, precum algocalmin sau tador. Evităm să dăm antiinflamator până nu vedem despre ce este vorba, dar pacienții pot să pună comprese reci, gheață, dar nu mai mult de cinci-10 minute pe aplicare pentru că se produc degerături. În cazul în care nu avem posibilitatea de a ne deplasa, trebuie să sunăm la serviciul de urgență.
Media10: Ce complicații pot apărea dacă nu ne prezentăm la medic cât mai repede?
Dr. Mihai Ţenovici: Complicațiile pot fi imediate, unde se produc leziuni vasculare la nivelul fracturilor, adică se poate rupe un tendon, un nerv, o arteră, un mușchi. În ceea ce privesc complicațiile tardive, aici vorbim de calusul vicios. Se produce o cantitate foarte mare de calus și devine deformant la nivelul fracturii, adică uneori se resoarbe, alteori nu se resoarbe. Calusul întârziat apare, de obicei, la bătrâni unde osteoporoza este marcată. O altă complicație este consolidarea vicioasă, adică oasele, nefiind aliniate satisfăcător cap în cap, se pot vindeca strâmb. De asemenea, pseudartroza este o altă complicație des întâlnită care înseamnă neconsolidarea focarului de fractură. Practic, capetele fracturate ale ambelor segmente se rotunjesc și se vindecă separat. Se creează, spunem noi, o articulație nouă și acolo trebuie să reintervenim chirurgical, se curăță capetele și se aliniază în altă poziție. Ar mai fi de menționat și impotența funcțională, adică funcționalitatea membrului este diminuată. De exemplu, la o fractură de umăr netratată corespunzător, pacientul, printr-o kinetoterapie riguroasă, poate să recupereze undeva la 60-70% din funcționalitatea membrului superior.
„Cea mai mare complicație este fractura deschisă”
Cea mai mare complicație este fractura deschisă. Odată ce osul s-a expus la mediul înconjurător, la microbi, se poate contamina cu resturi terorice: haine, mizerie, pământ. Este gravă, reprezintă o urgență medico-chirurgicală și trebuie tratată, spunem noi, în primele șase ore de la producere ca să avem un rezultat bun și să evităm infecția. Infecția la os (Osteita) se întâlnește rar, dar și când o întâlnim trebuie să o tratăm cu foarte mare atenție. Sunt niște proceduri care durează foarte mult. Ca și tratament chirurgical, în primul rând, trebuie să efectuăm o toaletă riguroasă, să curățăm toate rezidurile străine: pământ, nisip, resturi de haine. Se elimină și țesuturile devitalizate care sunt necrozate și care favorizează apariția unei infecții. În la doilea rând, se poate opera per primam, se pune un fixator extern și după o lună jumătate-două se poate reinterveni pentru a finaliza actul chirurgical. Trebuie să evităm infecția postoperatorie, adică o toaletă efectuată cu substanțe dezinfectante.
Media10: Care sunt simptomele pe care le prezintă pacienții când vin la cabinetul dumneavoastră?
Dr. Mihai Ţenovici: Cele mai întâlnite simptome sunt durerea și tumefacția. Se crează la nivelul fracturilor o inflamație și membrul afectat devine nefuncțional, adică, la unele cazuri, se face o impotență funcțională totală. Sunt și situații în care impotența funcțională este relativă, adică își folosește membrul. De exemplu, la o fractură de umăr, pacientul își poate mișca mâna. Cu durere, dar având posibilitatea de a-și continua viața în mod obișnuit. În opt-10 zile durerea se diminuează la orice fractură. În cazul tumefacției, inflamația se produce în primele ore.
„Fără radiografie nu avem cum să punem diagnosticul de certitudine”
Media10: Când puneți diagnosticul de fractură osoasă?
Dr. Mihai Ţenovici: Prima dată facem anamneza (discutăm cu pacientul, aflăm ce s-a întâmplat, în ce măsură a fost traumatismul, cum a căzut, de la ce înălțime). Observăm inflamația, tumefacția, deformarea loco-regională, imposibilitatea palpării. Dacă este pe targă sau în scaun cu rotile, nu ne apucăm să chinuim pacientul, să îl tragem de picioare că să vedem dacă sunt rupte. Ne uităm pur și simplu, încercăm să le mobilizăm, dar la limita durerii. Nu facem mișcări traumatizante pentru că putem deplasa fractura. De exemplu, pacientul poate să vină cu o fractură fără deplasare și noi, palpându-l sau făcându-i o manevră în scop de diagnostic, putem să îi facem mai mult rău. Așteptăm până se efectuează radiografia, care este foarte importantă pentru că, practic, ea pune diagnosticul de certitudine în 99% din fracturile aflate în sfera ortopediei și a traumatologiei. Fără radiografie nu avem cum să punem diagnosticul de certitudine. Poate să fie ori radiografie, ori computer tomograf, dacă este cazul.
Media10: După ce ați pus un diagnostic, care este planul de tratament?
Dr. Mihai Ţenovici: După ce am făcut radiografia, vedem cât este de gravă fractura, dacă se poate trata prin ambulatoriu, prin imobilizare gipsată sau printr-o reducere ortopedică și imobilizare gipsată. De exemplu, în cazul unei fracturi la nivelul încheieturii mâinii, procedura este următoarea: un coleg îl ține de mână, eu îi reduc fractura și îi imobilizez din prima, printr-un aparat gipsat, antebrațul palmar. Facem o radiografie de control pentru a vedea dacă s-au așezat oasele cum trebuie, cap în cap, dacă este o reducere satisfăcătoare atât pentru mine, cât și pentru pacient pe viitor, cu recuperare de 100%. Dacă nu putem să îl ajutăm cu nimic în ambulatoriu, îl trimitem mai departe în spital la urgență spre operație sau, dacă e cazul, pentru o imobilizare pe care nu putem noi să o efectuăm în ambulatoriu. De exemplu, sunt pacienți care necesită anestezie pentru unele manevre, care sunt și foarte dureroase. La aceste proceduri îi îndrumăm tot către urgență, unde se poate face analgosedare, iar pacientul nu simte nimic.
„În 90% din fracturi trebuie efectuată o operație”
Media10: Când este necesară intervenția chirurgicală?
Dr. Mihai Ţenovici: În 90% din fracturi trebuie efectuată o operație. Prin intervenție chirurgicală oasele se fixează, practic, printr-o reducere ortopedică sau chiar o reducere sângerândă. Se deschide focarul de fractură, se pun oasele cap în cap și se bagă o tijă sau o plăcuță din inox, titan sau alt material, blocată prin șuruburi. Se reduce perfect fractura și timpul imobilizării. Nu mai trebuie ținut în ghips două sau trei luni dacă nu este cazul. În unele situații nu se mai imobilizează, iar avantajul principal este recuperarea mult mai bună și mai rapidă.
Media10: Cât poate dura recuperarea după o fractură?
Dr. Mihai Ţenovici: Vindecarea osoasă are loc cam la o lună jumătate, considerăm noi. Bineînțeles, se fac examene de control radiologice din trei în trei săptămâni, iar după trei luni este în proporție de 99% vindecată. După acest timp, se face iarăși examen radiologic și se formează un calus. Procesul de vindecare are mai multe faze, iar calusul se împarte în două părți. Calusul moale, care poate fi de la două până la trei săptămâni și calusul tare sau de os primitiv, apare după trei săptămâni și poate să țină până la trei-patru luni. Se formează un bloc osos la nivelul fracturii, se adună, practic, celule osoase și începe faza de vindecare. El poate să fie într-o cantitate foarte mare, se absoarbe de către organsim după trei, patru, cinci luni și se definitivează vindecarea osoasă.
Media10: Există situații în care recuperarea nu este completă?
Dr. Mihai Ţenovici: Sunt unele situații unde avem o fractură cominutivă, adică sunt mai multe bucăți rupte din osul afectat, iar dacă ele nu sunt aliniate într-o poziție satisfăcătoare de către chirurg, atunci recuperarea nu va fi 100%. De exemplu, la o diafiză de femur, impactul fiind mare, osul se poate fractura în mai multe bucățele. Noi le spunem fracturi cominutive sau bifocale, când se rupe în două părți. Traumatismele acestea se produc, în mare măsură, la accidentele rutiere. În unele cazuri, nu se poate vindeca, adică se produce pseudartroza, trebuie reintervenit chirurgical, în repetate rânduri, până când se vindecă, dar acest proces este foarte lung. La pacienții cu osteoporoză, la fel, nu se poate. Necesită o imobilizare mai îndelungată a fracturii, se vindecă mult mai greu și trebuiesc administrate suplimente de calciu.
