Te simți mai obosit decât înainte și observi că forța mușchilor scade treptat? Aceasta nu este doar „uzura vârstei”. Pierderea masei musculare, cunoscută sub numele de sarcopenie, afectează profund sănătatea întregului organism. Mușchii nu sunt doar pentru forță sau aspect fizic: ei funcționează ca un adevărat organ endocrin, eliberând substanțe care protejează metabolismul, inima, creierul și oasele. Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu, medic specialist medicină fizică și de reabilitare la NovaClinic Craiova, explică cum masa musculară te poate proteja de bolile asociate inactivității și ce poți face pentru a menține mușchii sănătoși pe termen lung.
Media10: Ce este sarcopenia?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Când auzim „pierderea masei musculare”, mulți se gândesc la aspectul fizic. În realitate, mușchiul este mult mai mult decât „formă”. Este un organ activ, care susține mișcarea, echilibrul, metabolismul și chiar protecția față de boli, iar scăderea treptată a masei și a forței musculare are un nume: sarcopenie. Sarcopenia este o afecțiune caracterizată prin scăderea progresivă a masei musculare, a calității mușchiului și a forței. În timp, poate duce la: slăbiciune, dificultăți de mers, scăderea echilibrului, risc crescut de căderi și fracturi, reducerea independenței și, în forme severe, creșterea riscului de complicații medicale.
Există 2 tipuri de sarcopenie: primară și secundară. Sarcopenia primară este legată de vârstă, deci îmbătrânirea este factorul principal. În schimb, sarcopenia secundară apare sau se agravează prin alte cauze, cum ar fi: lipsa mișcării, boli cronice sau alimentație insuficientă. În practica medicală, observăm adesea că cele două se pot suprapune, mai ales la vârstnici. Este important de știut că sarcopenia nu înseamnă doar „îmbătrânire normală”. Este o problemă de sănătate care poate fi prevenită, încetinită și tratată, mai ales dacă este depistată la timp.
De ce apare așa devreme?
Media10: De ce poate începe să apară după vârsta de 30 de ani? Ce factori cresc riscul și este bine să îi cunoaștem?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Degradarea masei musculare legată de vârstă este un proces continuu. Unele studii arată că, în medie, masa musculară poate începe să scadă treptat după 30–40 de ani, iar după 60–70 de ani declinul devine mai rapid. Nu toată lumea pierde mușchi în același ritm. Factorii care accelerează pierderea musculară sunt, de multe ori, cei din stilul de viață, și anume: sedentarism, perioade lungi de imobilizare (după boli, spitalizare, intervenții), alimentație săracă în proteine, deficit de vitamina D, stres cronic și somn insuficient, boli cronice (cardiace, pulmonare, reumatologice, neurologice, metabolice).
Media10: De ce pierderea masei musculare nu este doar o problemă de aspect „estetic”?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Mușchiul este un organ „endocrin” care protejează organismul. Mușchiul nu doar mișcă. Când îl folosim, eliberează substanțe (miokine) care influențează sensibilitatea la insulină, arderea grăsimilor, inflamația cronică, sănătatea cardiovasculară și chiar funcțiile cognitive. Când se pierde masă musculară, apar consecințe reale, și anume:
- Scade forța: ridicatul de pe scaun, urcatul scărilor, căratul cumpărăturilor devin mai grele.
- Crește riscul de căderi: mușchii „slabi” înseamnă echilibru redus și reacții mai lente.
- Scade autonomia: activitățile simple (îmbrăcatul, gătitul, mersul la cumpărături) pot deveni dificile.
- Se modifică metabolismul: mușchiul ajută la folosirea glucozei; când scade, crește riscul de rezistență la insulină și diabet.
- Crește „grăsimea ascunsă”: uneori greutatea rămâne similară, dar scade mușchiul și crește proporția de grăsime – inclusiv grăsimea „din mușchi” (infiltrație), care reduce calitatea musculară.
Mușchii tăi lucrează pentru întregul corp: care sunt „hormonii mișcării”
Media10: Cum funcționează masa musculară ca „organ endocrin”? Ce substanțe eliberează și cum influențează sănătatea întregului organism?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Masa musculară funcționează ca un „organ endocrin” atunci când este activă. În timpul contracției, mușchii eliberează substanțe numite miokine, care acționează ca mesageri chimici și comunică cu alte organe – creierul, ficatul, pancreasul, oasele, țesutul adipos și sistemul cardiovascular.
Printre cele mai importante miokine se numără:
- Interleukina-6 (IL-6) – are efect antiinflamator în contextul exercițiului și ajută la reglarea glicemiei și a metabolismului grăsimilor;
- Irisina – contribuie la transformarea grăsimii albe în grăsime brună, favorizând arderea caloriilor;
- BDNF – susține sănătatea creierului și funcțiile cognitive;
- Miostatina – reglează creșterea masei musculare;
- Catepsina B – asociată cu îmbunătățirea memoriei.
Prin aceste substanțe, mușchii cresc sensibilitatea la insulină, reduc inflamația cronică, sprijină sănătatea creierului și a oaselor și ajută la reducerea grăsimii viscerale. Astfel, masa musculară nu înseamnă doar forță, ci reprezintă un mecanism esențial de protecție împotriva bolilor asociate sedentarismului.
Semne de alarmă: când trebuie să te îngrijorezi?
Media10: Care sunt semnele timpurii ce arată că masa musculară începe să scadă?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Primele semne care arată că masa sau forța musculară scad sunt: obiectele care înainte erau „ușoare” devin „grele”, te ridici din fotoliu folosind mâinile, urcatul scărilor te obosește mult mai repede, mergi mai încet decât înainte, îți pierzi echilibrul mai ușor, oboseală persistentă, brațe/picioare vizibil mai subțiri sau „fără tonus”. Aceste semne nu trebuie ignorate, mai ales după 50–60 de ani sau după o perioadă de boală ori imobilizare.
Cum se pune diagnosticul corect?
Media10: Care este diferența între sarcopenie și cașexie sau fragilitate? Ce teste sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Sarcopenia, cașexia și fragilitatea nu sunt același lucru. Sarcopenia înseamnă pierdere de masă/forță musculară, frecvent legată de vârstă și inactivitate; nu implică neapărat slăbire. Cașexia apare în boli severe (de exemplu, cancer, insuficiențe de organ), cu inflamație sistemică și scădere în greutate (mușchi + grăsime). Fragilitatea este un sindrom geriatric complex, cu scăderea „rezervelor” organismului și vulnerabilitate crescută la stres (boală, internare), adesea asociat cu sarcopenie.
Nu există un singur test universal. Din acest motiv, sunt mai multe criterii pe care le folosim în diagnosticarea sarcopeniei. Evaluăm forța (de exemplu, forța de strângere a mâinii – dinamometrie); masa și calitatea musculară (DEXA, uneori RMN/CT, ecografie – în funcție de caz); performanța fizică (viteza mersului, testul ridicării de pe scaun, echilibru). Un instrument de screening folosit frecvent este chestionarul SARC-F (întrebări despre forță, mers, ridicare, scări și căderi), care indică dacă e nevoie de evaluare aprofundată. După 50–60 de ani, o evaluare a forței și funcției (mers, ridicare de pe scaun) poate fi utilă anual, mai ales dacă observi scăderi. Evaluarea este recomandată și după evenimente importante: spitalizare, operații, imobilizare, infecții severe.
Rolul recuperării medicale în sarcopenie
Media10: Cum ajută recuperarea medicală în prevenirea sau tratarea sarcopeniei? În ce constă aceasta?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Medicul de medicină fizică și de reabilitare are un rol central pentru că evaluează riscul și severitatea sarcopeniei, măsoară forța și funcția, prescrie exercițiul terapeutic ca tratament (forță, echilibru, mers), coordonează echipa (fizioterapie/kinetoterapie, asistență medicală), urmărește obiective funcționale: independență, prevenirea căderilor, reintegrare în viața activă.
Media10: Ce recomandări practice aveți pentru a păstra masa musculară și a proteja sănătatea pe termen lung?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Există mai multe măsuri pe care le recomandăm pacienților și care ajută atât la prevenirea sarcopeniei, cât și la tratarea ei. Acestea includ:
- Exercițiul de forță – „medicamentul” principal
Antrenamentul de forță progresiv (adaptat) este cel mai eficient pentru a crește sau menține masa și forța musculară. Nu înseamnă „sport de performanță”. Înseamnă exerciții potrivite vârstei și stării medicale.
- Proteine suficiente
Pentru mulți adulți, mai ales la vârstă, este important un aport adecvat de proteine, distribuit pe parcursul zilei (în funcție de recomandarea medicală și de starea rinichilor sau alte boli).
- Vitamina D, dacă există deficit
Vitamina D influențează funcția musculară și riscul de căderi. Deficitul se confirmă prin analize, iar suplimentarea se face la indicația medicului.
- Somn, stres, sedentarism
Mușchiul se reface și prin odihnă. Somnul slab și stresul cronic pot agrava pierderea musculară. Sedentarismul este unul dintre cei mai mari „acceleratori” ai sarcopeniei.
3 greșeli care duc la pierderea masei musculare
Media10: Ce greșeli fac adesea pacienții și ar trebui evitate pentru a proteja masa musculară?
Dr. Mihaela Stroe-Pârvulescu: Cele mai frecvente greșeli pe care le fac pacienții sunt legate de:
- Antrenament: Mulți se concentrează doar pe cardio, evită greutățile mari, nu progresează în intensitate și antrenează zilnic aceleași grupe musculare fără odihnă. De asemenea, tehnica incorectă scade eficiența și crește riscul de accidentări.
- Nutriție și stil de viață: Aportul insuficient de proteine, dietele drastice, lipsa hidratării și odihna insuficientă împiedică creșterea și refacerea mușchilor.
- Gândire și percepție: Mulți cred că „e prea târziu să încep” sau se concentrează doar pe greutatea de pe cântar, ignorând rolul masei musculare în accelerarea metabolismului și protejarea sănătății generale.
Pentru a evita aceste greșeli, este esențial să combinăm antrenamentul de forță progresiv, o alimentatie bogată în proteine și calorii suficiente, hidratare adecvată și odihnă suficientă, indiferent de vârstă.
