Picioare umflate, zi de zi, după-amiaza? E normal? E de la stat prea mult în picioare sau poate fi ceva mai grav? Nu ignora acest semn! Mulți oameni cred că e ceva banal – „am stat prea mult în picioare” sau „e de la căldură” – dar în spatele edemelor se pot ascunde afecțiuni serioase. Dacă te regăsești în această situație, trebuie să știi că edemele la nivelul picioarelor nu sunt doar un disconfort estetic, ci un semnal de alarmă care poate indica o problemă de sănătate serioasă. Circulația venoasă deficitară, afecțiunile cardiace sau bolile renale sunt doar câteva dintre cauzele posibile. Cum recunoaștem semnele de alarmă? Când trebuie să mergem la medic? Cum depistăm cauza? Ce soluții de tratament există? Aflăm răspunsurile de la dr. Victoria Dincă, medic specialist nefrologie la Centrul Medical Prima Clinic.
De ce apar edemele la picioare?
Media10: Mulți pacienți spun: „Mi se umflă picioarele aproape zilnic, mai ales după-amiaza.” Cum pot afla dacă e vorba de o problemă de circulație venoasă, de inimă sau de rinichi?
Dr. Victoria Dincă: Edemele membrelor inferioare reprezintă o manifestare clinică comună, dar cu o etiologie foarte variabilă. Pentru a înțelege ce anume determină umflarea picioarelor, trebuie mai întâi să analizăm câteva caracteristici esențiale ale edemului, și anume: momentul apariției, simetria, extensia, modificările tegumentare și semnele sistemice care îl însoțesc. În insuficiența venoasă cronică – cea mai frecventă cauză a edemelor declive – mecanismul de bază este hipertensiunea venoasă secundară disfuncției valvulare. Aceasta duce la extravazarea lichidului în spațiul interstițial, mai ales dacă stăm mult timp în picioare. Astfel, pacientul observă o creștere progresivă a edemului pe parcursul zilei, cu accentuare seara, și o ușoară ameliorare după repaus nocturn. Edemele sunt localizate, în general, la nivelul gleznelor. Pot fi însoțite de senzație de greutate, prurit sau crampe nocturne.
În formele cronice, apar semne de dermatită de stază, hiperpigmentări și, uneori, ulcer venos. În schimb, dacă ne aflăm în fața unei insuficiențe cardiace, edemele apar prin creșterea presiunii venoase centrale, cu extravazare sistemică a lichidelor. De obicei, ele sunt simetrice, moi, persistente și pot fi însoțite de alte simptome sugestive. Spre deosebire de cauza venoasă, edemele cardiace nu fluctuează semnificativ cu poziția corpului, ci se mențin constante. Pe de altă parte, edemele din bolile renale sunt adesea subtile la debut, dar pot deveni rapid generalizate dacă afectarea renală este severă. Particularitatea acestor edeme este apariția lor în zone atipice, cum ar fi: în jurul ochilor (mai ales dimineața) și se pot extinde rapid spre trunchi sau abdomen (ascită).
Cum recunoaștem insuficiența venoasă?
Media10: Insuficiența venoasă este frecventă, mai ales la femei. Cum pot să-mi dau seama dacă umflăturile din zona gleznelor au legătură cu venele și nu cu rinichii?
Dr. Victoria Dincă: Insuficiența venoasă afectează predominant femeile, în special după o anumită vârstă. Aceasta apare în contextul unor factori favorizanți precum: sarcina, poziția prelungită în picioare, predispoziția genetică sau obezitatea. Edemele venoase au un tipar caracteristic care le deosebește de cele produse prin afectare renală. În insuficiența venoasă, umflăturile apar progresiv, în decursul zilei. Ele sunt bilaterale, de obicei, dar nu perfect simetrice, mai ales la debut, și se concentrează în zona maleolelor și gleznelor. Acestea sunt însoțite de o senzație de tensiune sau greutate la nivelul gambelor.
Pacientul observă că se accentuează seara și se ameliorează după ce stă cu picioarele ridicate. În formele mai avansate, edemul poate deveni persistent. În plus, tegumentul capătă o colorație brună sau violacee prin hemosiderină. De asemenea, pielea devine subțire, fragilă, cu tendință la fisuri sau ulcerații. Edemele renale sunt adesea moi, palide, perfect simetrice și nu se limitează doar la glezne. Ele pot apărea inclusiv în zone mai puțin afectate de gravitație, precum fața sau spatele mâinilor. Spre deosebire de cele venoase, nu fluctuează semnificativ în funcție de poziția corpului. De regulă, sunt însoțite de alte semne clinice, cum ar fi: creștere rapidă în greutate, scăderea diurezei, oboseală nejustificată, paloare sau hipertensiune.
Și tinerii pot suferi de insuficiență venoasă
Media10: Poate insuficiența venoasă să apară la persoane tinere, care nu au varice vizibile, sau e mai probabil să fie o problemă de rinichi în astfel de cazuri?
Dr. Victoria Dincă: Insuficiența venoasă cronică este, în mod tradițional, asociată cu vârsta înaintată și cu prezența varicelor vizibile, însă nu este exclusiv apanajul vârstnicilor. Formele incipiente sau funcționale de disfuncție venoasă pot afecta și persoane tinere, aparent sănătoase, chiar și în absența semnelor externe clasice. În aceste cazuri, mecanismul nu este neapărat unul structural (valvular), ci mai degrabă unul funcțional sau tranzitoriu, accentuat de factori de mediu și stil de viață. Statul prelungit în picioare, sedentarismul, dezechilibrul hormonal (în perioada premenstruală sau la femeile care iau contraceptive orale), precum și predispoziția genetică pot duce la o suprasolicitare venoasă, chiar și în absența dilatațiilor varicoase evidente. Aceste persoane pot acuza edeme ușoare, tranzitorii, localizate la glezne, mai ales în zilele călduroase sau după efort, dar în general fără alte simptome sistemice.
Totuși, în cazul unui pacient tânăr, cu edeme persistente sau care se extind dincolo de zona gleznei, mai ales dacă nu există un factor mecanic evident (stat prelungit, sarcină, traumatisme), medicul trebuie să evalueze cu seriozitate o posibilă cauză renală. Afecțiunile glomerulare autoimune (boala cu leziuni minime, glomeruloscleroza focală sau lupusul) afectează adesea persoane tinere. Ele se pot manifesta, inițial, doar prin edeme subtile. Spre deosebire de edemele venoase, cele de cauză renală pot apărea chiar și în condiții de efort redus, nu fluctuează cu poziția corpului și pot fi însoțite de semne silențioase, cum ar fi proteinuria masivă. Aceasta nu este perceptibilă pentru pacient decât prin observarea unei urinei spumoase persistente.
Când poate fi vorba de insuficiență cardiacă?
Media10: Insuficiența cardiacă poate duce și ea la umflarea picioarelor. Ce aspecte o deosebesc de o afecțiune renală sau venoasă?
Dr. Victoria Dincă: Un element esențial care diferențiază edemele de cauză cardiacă este asocierea lor constantă cu alte semne de congestie sistemică: dispnee progresivă, ortopnee, tuse nocturnă, scăderea toleranței la efort, hepatomegalie dureroasă și, uneori, ascită. Pacientul cu insuficiență cardiacă nu se plânge doar de „umflarea picioarelor”, ci de o senzație generalizată de limitare funcțională, o incapacitate progresivă de a desfășura activități banale. Edemele apar spre seară, dar nu se remit complet peste noapte, mai ales în formele avansate. Sunt moi, simetrice, pot ajunge până la coapse, iar pielea de deasupra lor rămâne normal colorată. Comparativ, edemele renale apar într-un context metabolic și hematologic diferit. Aici, lichidul trece în interstițiu printr-un dezechilibru între presiunea oncotică și cea hidrostatică.
Ele se pot manifesta chiar și în absența simptomelor respiratorii sau a fatigabilității și pot apărea precoce dimineața, în special în jurul ochilor. În ceea ce privește edemele venoase cronice, acestea sunt mai lente, localizate la membrele inferioare, adesea cu aspect dur, asociate cu semne de stază (tegumente brun-violacee, varice, dermatită). Totuși, ele nu se asociază cu dispnee sau semne sistemice majore. Spre deosebire de cele cardiace, edemele venoase se remit, cel puțin parțial, în timpul nopții. În plus, pacienții nu descriu o limitare severă a capacității funcționale globale. Un alt indiciu clinic important este reacția la tratamentul diuretic. În insuficiența cardiacă, răspunsul la diuretice este adesea rapid și semnificativ. În edemele venoase, efectul este limitat, iar în cele renale este variabil și dependent de funcția glomerulară și statusul proteic al pacientului.
Obiceiurile din viața de zi cu zi pot cauza edeme
Media10: Ce factori din stilul de viață pot provoca edeme la nivelul picioarelor?
Dr. Victoria Dincă: În insuficiența venoasă, edemele pot fi provocate sau agravate de statul mult în picioare, mai ales în profesii precum farmacist, vânzător sau coafeză, unde poziția ortostatică este prelungită. Sedentarismul este un alt factor important, deoarece lipsa contracției musculare afectează întoarcerea venoasă. Obezitatea contribuie prin compresia mecanică și inflamația sistemică. Căldura excesivă, cum ar fi temperaturile ridicate vara sau băile fierbinți, favorizează vasodilatația și edemele. De asemenea, purtarea hainelor strâmte pe coapse sau gambe, statul prelungit pe scaun fără pauze, dar și ignorarea simptomelor precoce – greutate sau furnicături în picioare – pot duce la agravarea edemelor.
În cazul edemelor de cauză renală, principalul factor agravant este excesul de sare din alimentație, prin consumul frecvent de alimente procesate, mezeluri, brânzeturi sărate, conserve sau gustări sărate. Automedicația cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), utilizate des fără rețetă pentru dureri ușoare, poate reduce perfuzia renală și duce la retenție de lichide. Un alt factor este deshidratarea cronică, întâlnită la pacienții care evită să bea apă din teama de a nu „se umfla și mai tare” – o strategie care, paradoxal, accentuează retenția hidrică în bolile renale.
Ce înseamnă dacă se umflă ambele picioare?
Media10: Dacă picioarele se umflă simetric, la ambele glezne, e un semn că problema e mai profundă, poate chiar sistemică?
Dr. Victoria Dincă: Simetria edemelor constituie un indiciu important pentru medicul clinician. Ele ne arată că ne aflăm în fața unui dezechilibru sistemic care afectează întreaga hemodinamică sau homeostazie a organismului. Atunci când edemele apar deopotrivă la ambele membre inferioare, într-un mod relativ sincron, fără diferențe notabile între picioare, medicul are motive să suspecteze mai multe probleme. Aici vorbim fie de o patologie cardiacă, renală sau hepatică, fie de o influență medicamentoasă sau hormonală generalizată. Edemele simetrice implică, de cele mai multe ori, un proces care perturbă echilibrul între presiunea hidrostatică și cea oncotică la nivel sistemic.
În insuficiența cardiacă, spre exemplu, congestia venoasă sistemică duce la extravazarea lichidului în spațiul interstițial la nivelul extremităților inferioare. Acest fenomen este bilateral și persistent. În bolile renale, cauza este adesea scăderea presiunii oncotice plasmatice sau o reținere activă de sodiu și apă în cadrul disfuncției tubulare. Acest proces nu favorizează un singur membru, ci afectează tot organismul. Mai mult, simetria edemelor sugerează un dezechilibru care este, în multe cazuri, tăcut. Nu doare și nu deranjează în mod activ decât atunci când devine evident. Tocmai de aceea, astfel de edeme sunt adesea subestimate de pacient. Le poate atribui căldurii sau oboselii. În realitate, ele pot fi primul semn vizibil al unei patologii sistemice semnificative.
Teste și investigații utile
Media10: Ce investigații recomandați pentru un pacient care vine cu edeme la picioare? Există un set de analize care poate orienta rapid diagnosticul în funcție de cauza edemelor?
Dr. Victoria Dincă: Evaluarea pacientului care se prezintă cu edeme la nivelul membrelor inferioare necesită o abordare rațională, stratificată și orientată clinic. Scopul este de a distinge, cât mai devreme în parcursul diagnostic, dacă edemele reflectă o disfuncție locală – a sistemului venos periferic – sau semnalează o afectare sistemică serioasă, precum o boală renală, cardiacă sau hepatică. Dintre cele mai importante teste și investigații amintim:
- Analize de laborator de bază: uree, creatinină serică și eGFR (rata de filtrare glomerulară), ionogramă serică (sodiu, potasiu, clor), albumină serică (pentru evaluarea presiunii oncotice).
- Analize de urină: sumar de urină (proteinurie, hematurie, cilindri), UPCR (raport proteină/creatinină urinară) sau proteinurie pe 24h – dacă există proteinurie semnificativă.
- Pentru suspiciune cardiacă: BNP sau NT-proBNP (pentru insuficiență cardiacă congestivă).
- Pentru evaluare hepatică: transaminaze (AST, ALT), bilirubină, INR, albumină serică (hipoalbuminemie în ciroză).
- Investigații imagistice: ecografie renală (modificări structurale, hidronefroză etc.), eco-Doppler venos al membrelor inferioare (reflux venos, tromboze).
- În funcție de contextul clinic: electrocardiogramă (ECG), ecocardiografie transtoracică, teste imunologice (ANA, ANCA, complement seric), biopsie renală (în caz de sindroame glomerulare nediagnosticate).
Afecțiunile pot fi asociate
Media10: Dacă am fost diagnosticat cu insuficiență venoasă, e posibil să am și o problemă la rinichi sau inimă în același timp?
Dr. Victoria Dincă: Nu doar că este posibil, ci în practică este chiar frecvent ca o persoană diagnosticată cu insuficiență venoasă cronică să prezinte, concomitent sau ulterior, și o afectare cardiacă ori renală. Această suprapunere nu este o coincidență, ci rezultatul unei interacțiuni complexe între sistemele vasculare, cardiace și renale. Insuficiența venoasă afectează în mod direct drenajul periferic, însă nu este o entitate izolată în fiziopatologia lichidelor din organism. De exemplu, la un pacient cu insuficiență venoasă cronică de lungă durată, staza venoasă persistentă poate conduce la inflamație sistemică de grad scăzut, disfuncție endotelială și, în timp, la afectarea microcirculației. Dacă pacientul are deja factori de risc cardiovasculari, terenul este propice pentru apariția unei insuficiențe cardiace incipiente. Aceasta se poate instala insidios și poate trece neobservată inițial, fiind mascată de edemele deja prezente.
În plus, insuficiența venoasă, mai ales în stadiile avansate, poate masca sau mima o retenție sistemică de lichide. De aceea, medicul trebuie să rămână vigilent la semnele subtile care „trădează” o patologie cardiacă coexistentă. În ceea ce privește rinichii, aceștia sunt extrem de sensibili la variațiile de perfuzie și presiune venoasă centrală. Dacă pacientul dezvoltă și o insuficiență cardiacă dreaptă, creșterea presiunii venoase poate duce la congestie renală cronică. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de sindrom cardiorenal. În această situație, edemele pot deveni refractare, diureza scade, iar funcția renală se deteriorează progresiv, adesea silențios. Pe de altă parte, o boală renală primară – cum ar fi o nefropatie diabetică sau hipertensivă – poate coexista cu o insuficiență venoasă, mai ales dacă pacientul prezintă factori de risc comuni pentru ambele condiții (obezitate, inactivitate, sindrom metabolic).
De ce NU trebuie să luăm diuretice fără acordul medicului
Media10: Mulți dintre noi avem tendința de a ne trata singuri, de acasă. Mergem la farmacie și luăm un diuretic. Este periculoasă folosirea diureticelor „după ureche”?
Dr. Victoria Dincă: Folosirea diureticelor fără indicație medicală clară și fără monitorizare este o practică nu doar riscantă, ci în anumite cazuri, dăunătoare. Deși aceste medicamente pot părea o soluție rapidă și eficientă pentru reducerea edemelor, ele nu tratează cauza subiacentă, iar utilizarea lor haotică poate duce la dezechilibre severe, afectarea ireversibilă a rinichilor sau chiar complicații cardiovasculare majore. Din punct de vedere fiziopatologic, diureticele determină excreția de sodiu și apă prin inhibarea diferitelor segmente ale tubului renal. Acest efect, deși aparent benefic în cazul edemelor, este util doar atunci când retenția de lichide este dovedită și justificată printr-un mecanism patologic clar. De exemplu, în insuficiența cardiacă, sindromul nefrotic, boala renală cronică cu supraîncărcare volemică sau ciroza hepatică cu ascită.
În absența acestor condiții, forțarea diurezei duce adesea la hipovolemie relativă, tahicardie compensatorie, hipotensiune ortostatică și alterarea perfuziei renale. În plus, dezechilibrele electrolitice – hipokalemie, hiponatremie – pot favoriza aritmii și stări confuzionale, mai ales la vârstnici. Mai îngrijorător este că un pacient care administrează diuretice „după ureche” riscă să mascheze temporar simptomul (edemul), fără a trata cauza reală – ceea ce întârzie diagnosticul corect. În cazul unei glomerulopatii incipiente sau al unei insuficiențe cardiace compensate, această întârziere poate însemna pierderea unei fereastre terapeutice esențiale. Există și cazuri în care diureticul maschează retenția progresivă de lichide, iar pacientul ajunge la medic abia când apar complicațiile sistemice.
Soluții de tratament, de la medic
Media10: Ce soluții de tratament recomandați pentru pacienții care acuză umflarea frecventă a picioarelor?
Dr. Victoria Dincă: Tratamentul trebuie întotdeauna adaptat la cauza identificată în urma evaluării medicale. În insuficiența venoasă, de exemplu, diureticele au un rol extrem de limitat. Aici, măsurile de compresie, repausul cu membrele ridicate, mobilizarea activă și optimizarea greutății corporale sunt intervențiile de bază. În sindromul nefrotic, abordarea include controlul proteinuriei (prin inhibitori ai sistemului RAA – IECA sau sartani), dietă hiposodată strictă și, dacă este necesar, diuretice de ansă (furosemid) sau combinații cu tiazidice, sub supraveghere atentă. La pacienții cu boală cronică de rinichi avansată, răspunsul la diuretice este adesea limitat. Suprautilizarea poate duce la deteriorarea funcției reziduale. În aceste cazuri, se recurge la strategii de restricție a fluidelor, corectarea hipoalbuminemiei și, în cazuri severe, chiar la tratamente extracorporale (dializă).
În insuficiența cardiacă, diureticele sunt o componentă-cheie. Totuși, utilizarea lor trebuie ghidată de statusul volemic, de simptome și de monitorizarea atentă a greutății, presiunii arteriale și electrolitilor. Pacientul trebuie instruit să nu modifice dozele după propria percepție asupra edemului, ci să urmeze indicațiile stricte ale medicului. Acesta va adapta terapia în funcție de răspunsul clinic și de riscurile asociate. Există și opțiuni farmacologice non-diuretice în anumite cazuri: agenți venoactivi pentru insuficiența venoasă, terapii imunosupresoare pentru glomerulopatii, sau terapii vasodilatatoare și betablocante pentru insuficiența cardiacă. Toate acestea trebuie administrate într-un cadru bine definit, pe baza unui diagnostic precis.
Măsuri de prevenție
Media10: Ce măsuri trebuie luate pentru a reduce riscul de edeme la nivelul picioarelor și de care ar trebui să ținem cont cu toții, mai ales vara?
Dr. Victoria Dincă: Prevenția edemelor, în special în sezonul cald, presupune o igienă vasculară și metabolică atentă, susținută pe termen lung. Este un efort conștient de menținere a echilibrului între aportul și eliminarea lichidelor, între activitatea fizică și repaus, între aportul nutrițional și solicitarea circulatorie periferică. Chiar dacă nu toți avem aceeași vulnerabilitate, există principii de igienă vasculară universal valabile, care devin esențiale în perioadele de căldură excesivă sau activitate prelungită. Cele mai importante sunt:
- Termoreglarea corectă: Evitarea expunerii directe la soare în orele de vârf, utilizarea spațiilor umbrite sau climatizate și purtarea hainelor ușoare, din fibre naturale, contribuie la menținerea tonusului vascular.
- Activitate fizică moderată, dar constantă: Mersul pe jos, înotul, mersul pe bicicleta și exercițiile de mobilitate efectuate acasă stimulează circulația și previn staza venoasă.
- Controlul greutății: Grăsimea abdominală afectează întoarcerea venoasă și crește riscul de edeme și hipertensiune. Scăderea ponderală progresivă și controlul circumferinței abdominale reduc riscul de edeme cronice.
- Alimentație echilibrată: Redu consumul de sare, crește aportul de legume și fructe proaspete bogate în potasiu și antioxidanți, de alimente cu efect antiinflamator (precum peștele gras, uleiul de măsline, avocado).
- Evitarea abuzului de alcool, cafea și băuturi energizante: Acestea pot dezechilibra diureza, tensiunea arterială, echilibrul electrolitic și favoriza retenția de lichide.
- Igiena ortostatică și vasculară: Alternează statul jos cu mișcarea, folosește suportul lombar și picioarele în poziții sedentare, evită hainele strâmte și folosește ciorapi compresivi ușori în călătorii sau perioade lungi de stat în picioare.
- Monitorizarea atentă a organismului: Umflături frecvente, creștere rapidă în greutate (1-2 kg în câteva zile), reducerea diurezei sau edeme matinale pot semnala o problemă și necesită evaluare medicală.
