Endoscopia digestivă superioară este una dintre cele mai importante metode de diagnostic în gastroenterologie, oferind o imagine detaliată a tractului digestiv superior – esofagul, stomacul și prima parte a intestinului subțire (duodenul). Această procedură minim invazivă joacă un rol esențial în identificarea și tratarea multor afecțiuni gastrointestinale. Totuși, pentru mulți pacienți, ideea unei astfel de investigații vine cu întrebări și temeri: „Va fi dureros?”, „Ce riscuri implică?”, „Cum ar trebui să mă pregătesc?” sau „Este într-adevăr necesară?”. Aflăm toate răspunsurile de la dr. Irma Nuredini, medic primar gastroenterologie la Clinica ALB-MED, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Mulți oameni au auzit de această endoscopie digestivă superioară, dar nu știu exact ce înseamnă. Cum o putem defini?
Dr. Irma Nuredini: Se întâmplă adesea să întâlnesc persoane care nu știu ce înseamnă o endoscopie digestivă superioară. După o examinare clinc-ecografică, când le indic efectuarea endoscopiei, trebuie să le explic ce înseamnă și ce presupune ea. Endoscopia digestivă superioară este o metodă modernă de investigație. Pentru aceasta, se utilizează un aparat special, dotat cu un tub flexibil care are în capăt o cameră. Astfel, putem înregistra în timp real imaginile. Acestea sunt vizualizate pe un monitor. Endoscopia digestivă superioară ne permite să examinăm în detaliu tubul digestiv superior, și anume: esofagul, stomacul și duodenul.
Când și de ce se recomandă?
Media10: Care sunt principalele indicații pentru endoscopia digestivă superioară?
Dr. Irma Nuredini: Există două categorii mari de indicații, și anume în scop diagnostic și în scop terapeutic. Indicația cu scop diagnostic se impune de fiecare dată când apar semne și simptome digestive. Endoscopia digestivă superioară poate fi utilizată în scop preventiv, chiar și atunci când nu există manifestări, pentru a depista și monitoriza leziuni premaligne (esofagul Barrett, polipii gastrici), dar și pentru monitorizarea pacientului cu antecedente de cancer digestiv. De asemenea, vorbim și de indicația cu scop terapeutic, numită și endoscopia intervențională. Aceasta se folosește, de obicei, pentru oprirea unei hemoragii digestive prin metode hemostatice, dilatarea stricturilor (îngustarea lumenului digestiv) sau polipectomie (înlăturarea polipilor). Alte proceduri efectuate endoscopic sunt: introducerea unui balon gastric pentru scăderea în greutate la pacienții cu obezitate sau cea mai inovatoare metodă, Sleeve-ul Gastric pe cale endoscopică, intervenția pentru micșorarea stomacului.
Media10: Când este momentul oportun să ne facem o endoscopie digestivă superioară? Odată cu înaintarea în vârstă, e bine să o facem mai des în scop preventiv?
Dr. Irma Nuredini: Endoscopia digestivă superioară trebuie efectuată de fiecare dată când apar semne și simptome digestive, la recomandarea medicului gastroenterolog. Nu există un program de screening pentru cancerul gastric. Deși cancerul gastric are o rată mai mică de incidență comparativ cu alte tipuri de cancer, el are o rată mare de mortalitate. Cancerul gsatric este adesea silențios și poate fi precedat de leziuni premaligne care apar cu mult timp înainte. Uniunea Europeană promovează testarea pentru infecția cu Helicobacter Pylori (o bacterie care trăiește în stomac) și supravegherea leziunilor precanceroase. S-a demonstrat că există o asociere între această bacterie și cancerul gastric. Deși este prezentă la aproximativ 70% din populație, doar un mic procent dezvoltă cancer de stomac. Așadar, depistarea și eradicarea infecției cu Helicobacter Pylori sunt cruciale pentru prevenirea cancerului gastric.
Când trebuie să mergi URGENT la medic?
Media10: Există anumite semne de alarmă care ar trebui să ne determine să efectuăm imediat o endoscopie digestivă superioară și pe care pacienții, de multe ori, le ignoră?
Dr. Irma Nuredini: Semnele de alarmă includ: durere persistentă în partea superioară a abdomenului, vărsături persistente, dificultăți de înghițire, scădere ponderală inexplicabilă, episoade de hemoragie digestivă (scaun negru – melenă sau vărsături cu sânge – hematemeză). De asemenea, anemia poate fi un semn important care nu trebuie ignorat, deoarece în spatele acesteia se pot ascunde afecțiuni grave.
Este endoscopia digestivă superioară dureroasă?
Media10: Mulți pacienți se tem să vină la medic pentru a-și face o endoscopie digestivă superioară. Care sunt motivele pe care le auziți, de obicei? Sunt anumite riscuri asociate acesteia, le creează disconfort?
Dr. Irma Nuredini: Teama de endoscopie este firească și se datorează, în principal, fricii de necunoscut. Pacienții nu știu ce presupune procedura, se tem de durere, de rezultate. Această teamă poate duce la anxietate și, uneori, chiar la atacuri de panică. Totuși, în ziua de astăzi, aproape toate endoscopiile se efectuează sub sedare. Astfel, pacienții sunt mult mai liniștiți, se pot relaxa. Rămâne, însă, frica legată de rezultatul investigației, deoarece un diagnostic grav poate schimba viața pacientului. În acest caz, trebuie să intervenim prin explicații. Rezolvarea problemei în timp util înseamnă că noi am câștigat. Astfel, îi dăm valoare endoscopiei. Diagnosticarea precoce și tratamentul potrivit înseamnă sănătate pe termen lung.
Cum se desfășoară investigația?
Media10: Cum se realizează endoscopia digestivă superioară? În ce constă?
Dr. Irma Nuredini: Endoscopia digestivă superioară necesită o pregătire prealabilă: pacientul trebuie să aibă un repaus alimentar de cel puțin opt ore pentru alimente solide și patru ore pentru lichide. Aceste detalii sunt oferite pacientului într-un material informativ, împreună cu indicații legate de medicația curentă, cum ar fi tratamentele pentru afecțiuni cardiovasculare sau diabet. În clinică, pacientul este întâmpinat de asistente, semnează consimțământul informat, iar apoi este pregătit pentru procedură. Se administrează sedarea printr-o branulă, iar procedura în sine durează, în medie, 15 minute. În cazul în care se găsesc leziuni, timpul poate varia pentru a permite prelevarea de biopsii. Este esențial să informăm pacientul despre posibilele complicații și beneficiile investigației.
Cât de des trebuie să ne facem o endoscopie digestivă superioară dacă avem o afecțiune gastrică?
Media10: Cât de frecvent trebuie să ne facem o endoscopie digestivă superioară dacă am fost diagnosticați cu o afecțiune gastrică, cum ar fi refluxul gastroesofagian, ulcerul gastric?
Dr. Irma Nuredini: Noi avem niște ghiduri și protocoale pe care le urmăm. Totuși, frecvența efectuării investigației depinde de afecțiune și de complicațiile asociate. În boala de reflux gastroesofagian, de exemplu, endoscopia digestivă superioară ajută la depistarea complicațiilor precum esofagita de reflux sau esofagul Barrett. De asemenea, contează foarte mult să cunoaștem factorii de risc precum: hernia hiatală, obezitatea, alimentația nesănătoasă. În plus, de fiecare dată când apar semne de alarmă, pacientul trebuie să se prezinte la medic. Un alt exemplu este esofagul Barrett, o leziune premalignă care necesită monitorizare periodică. Odată ce este depistată, trebuie urmărită. Dacă nu există leziuni de displazie (celule precanceroase), se poate monitoriza o dată pe an. Atunci când apare esofagul Barrett cu displazie, se recomandă rezecție endoscopică, fiind urmărit o dată la șase luni.
În boala de reflux gastroesofagian, riscul de dezvoltare a esofagului Barret este de 5-10%. Adenocarcinomul esofagian se poate dezvolta la 1-3% din pacienții cu esofag Barrett. Așadar, aceste celule precanceroase trebuie depistate și rezecate endosocpic. Pentru ulcerul gastric, dacă biopsia inițială este negativă, se recomandă recontrol după șase săptămâni pentru a verifica dacă s-a vindecat. Mai mult decât atât, boala celiacă și esofagita eozinofilică nu pot fi diagnosticate fără o endoscopie digestivă superioară cu prelevare de biopsie. În acest caz, anatomopatologul are un rol esențial.
Complicații grave
Media10: Ce complicații pot să apară dacă întârziem efectuarea acestei investigații atunci când este nevoie de ea? Pacienții pot ajunge la complicații grave, care sa le pună viața în pericol? Care sunt cele mai frecvente pe care le întâlniți la pacienții dumneavoastră?
Dr. Irma Nuredini: Amânarea endoscopiei digestive superioare poate duce la complicații severe precum: stricturi esofagiene, hemoragii digestive, perforații sau chiar malignizare. De exemplu, o boală de reflux netratată poate evolua spre esofagul Barrett sau ulcer esofagian. Un ulcer gastric netratat poate provoca hemoragii sau perforații, necesitând intervenție chirurgicală. De asemenea, dacă întârziem efectuarea endoscopiei pentru o durere abdominală superioară, putem descoperi că în spatele ei este un ulcer gastric sau duodenal.
Aceasta putea fi tratată foarte ușor prin medicație, dar, de multe ori, pacienții vin când lucrurile s-au complicat: poate să apară o hemoragie digestivă, perforație și, în unele situații, se poate ajunge până la peritonită (o complicație chirurgicală gravă). De asemenea, și gastrita poate cauza complicații, mai ales că în spatele ei se poate ascunde infecția cu Helicobacter Pylori. Netratată, această infecție menține gastrita, poate să producă ulcer și să se ajungă chiar până la malignizare.
Cum prevenim complicațiile?
Media10: Cum pot fi gestionate și prevenite complicațiile în acest caz? Ce reguli trebuie să respecte pacienții?
Dr. Irma Nuredini: Respectarea recomandărilor medicului, a tratamentului prescris și a unui stil de viață sănătos sunt esențiale. Evitarea alcoolului, fumatului și a alimentației nesănătoase contribuie la prevenirea complicațiilor. De asemenea, monitorizarea periodică a afecțiunilor deja diagnosticate este crucială pentru a evita agravarea acestora.
