Respirația dificilă și senzația de oboseală rapidă sunt simptome comune, dar pot fi semnale importante ale unor afecțiuni cardiace serioase. În timp ce oboseala și dificultățile respiratorii pot avea multiple cauze – de la stres la boli pulmonare – atunci când apar frecvent și în aceleași condiții pot indica o problemă mai gravă la nivelul inimii. Ce afecțiuni pot semnala respirația greoaie și oboseala? Ce soluții de tratament există? Aflăm de la dr. Mihaela Vilaia, medic primar cardiolog la Centrul Medical Prima Clinic, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Sunt mulți pacienți care se plâng adesea de faptul că obosesc imediat, fără să depună un efort prea mare, și respiră greu. De ce se întâmplă asta? Care pot fi cauzele?
Dr. Mihaela Vilaia: Dispneea, sau senzația de lipsă de aer care apare în timpul efortului, este o consecință a creșterii presiunii în vasele pulmonare. În mod normal, aceasta se ameliorează odată cu întreruperea efortului. Cauzele pot fi diverse: bronhopulmonare (astm, bronșită cronică, pneumonie, formațiuni tumorale la nivelul plămânilor, pneumotorax), neurologice (miastenia gravis, distrofii musculare), ORL (laringita la copii, tumori laringiene la adulți), metabolice (anemie), cardiace (valvulopatii, infarct miocardic, embolie pulmonară) sau fiziologice (la femeile gravide, în ultimele luni de sarcină).
Ce alte afecțiuni pot ascunde oboseala și respirația greoaie?
Media10: Ce afecțiuni medicale serioase se pot ascunde în spatele acestor simptome?
Dr. Mihaela Vilaia: Dispneea este frecvent întâlnită în mod fiziologic atunci când efectuăm efort fizic intens și susținut. Cu toate acestea, dispneea este, în general, patologică. Cel mai adesea, este consecința unei boli. Unele dintre aceste afecțiuni pot fi amenințătoare de viață. Prin urmare, pacientul trebuie să se prezinte de urgență la spital. Dispneea cu debut brusc și intensitate mare este caracteristică anumitor afecțiuni grave precum: alergiile severe cu șoc anafilactic, crizele de astm bronșic, pneumotoraxul, traumatismele (când plămânul se colabează). Printre cauzele cardiace care necesită prezentarea urgentă la medic se numără: trombembolismul pulmonar, edemul pulmonar acut, infarctul miocardic acut și tulburările de ritm ventricular.
Există și o serie de afecțiuni cronice care se manifestă prin dispnee, iar complicațiile acestora pot apărea în timp. La nivel pulmonar, dispneea poate semnala prezența unei formațiuni tumorale. Totuși, aceasta este asociată adesea și cu alte simptome precum scăderea marcată în greutate. Angina pectorală, frecvent întâlnită în cardiologie, nu se manifestă întotdeauna prin durere. Uneori, primul simptom este reprezentat de dispnee. În cazul valvulopatiilor, precum stenozele sau regurgitările aortice, dispneea este progresivă. Intensitatea acesteia crește pe măsură ce boala evoluează. De asemenea, tulburările de ritm cardiac (fibrilația atrială, flutterul) pot duce, în timp, la apariția complicațiilor.
Când trebuie să te prezinți la medic?
Media10: Ce alte manifestări ar trebui să le atragă atenția pacienților și să îi trimită imediat la medic?
Dr. Mihaela Vilaia: Pacientul ar trebui să fie atent la simptome precum: dispneea progresivă (care apare la eforturi din ce în ce mai mici), scăderea toleranței la efort, mărirea în volum a membrelor inferioare și a abdomenului, creșterea bruscă în greutate prin acumulare de lichid, palpitațiile însoțite de dispnee, necesitatea de a dormi pe mai multe perne, episoadele de dispnee apărute în timpul nopții (care trezesc pacientul din somn), apariția unei respirații șuierătoare sau modificări la nivelul tegumentelor (aspect de coajă de portocală, cu o culoare maronie a pielii). Aceste semne ar trebui să determine pacientul să consulte un medic.
Cum se diferențiază simptomele?
Media10: Ce diferențiază simptomele unei afecțiuni cardiace de cele ale unei afecțiuni pulmonare sau ale unei simple epuizări fizice?
Dr. Mihaela Vilaia: În primul rând, trebuie să ne asigurăm că este vorba într-adevăr despre dispnee – o senzație de lipsă de aer – și nu despre astenie fizică, adică o senzație de lipsă de putere. Dacă pacienții prezintă astenie, mai ales dacă este vorba de persoanele tinere, cauza este adesea un deficit nutrițional sau o anemie, de obicei însoțită de alte simptome. De exemplu, pacienții pot prezenta cefalee, parestezii, păr și unghii friabile, precum și o paloare caracteristică. Este dificil să diferențiem etiologia pulmonară de cea cardiacă a senzației de lipsă de aer doar pe baza simptomelor. Prin urmare, este necesar un examen obiectiv și investigații suplimentare.
De exemplu, dacă un pacient se prezintă cu senzație de lipsă de aer, este fumător (consumă două pachete pe zi), obez, tușește, expectorează și, în timpul auscultației pulmonare, prezintă raluri (zgomote pulmonare supraadăugate, asemănătoare unui șuierat), există o probabilitate mare ca dispneea să fie de cauză pulmonară. În schimb, dacă pacientul are diabet, cu antecedente de angină pectorală, hipertensiune, afectare valvulară și, în timpul auscultației pulmonare, se aud raluri subcrepitante („umede”, specifice patologiei cardiace), atunci cauza este, cel mai probabil, de origine cardiacă. Totuși, investigațiile suplimentare rămân necesare pentru confirmare.
Hipertensiunea arterială netratată îmbolnăvește grav inima
Media10: Ce rol joacă tensiunea arterială în apariția acestor simptome? Cum poate tensiunea crescută sau scăzută să afecteze pacienții?
Dr. Mihaela Vilaia: O tensiune arterială scăzută, dacă este bine tolerată de pacient, nu pune probleme. Pacienții cu hipotensiune arterială trebuie să aibă grijă să evite deshidratarea, să consume suficiente lichide, să nu stea mult timp în picioare și să nu se ridice brusc din pat. În schimb, hipertensiunea arterială netratată corespunzător poate duce în timp la apariția insuficienței cardiace. Pacienții care prezintă valori tensionale crescute pe termen lung pot dezvolta cardiopatie hipertensivă. Inițial, fracția de ejecție (forța cu care inima pompează sânge) este normală la acești pacienți. În timp, dacă nu merg la medic, nu respectă recomandările și nu își iau tratamentul pentru reducerea valorilor tensionale, inima începe să se mărească excesiv. De aceea, capacitatea de pompare a sângelui scade, instalându-se insuficiența cardiacă. Aceasta reprezintă etapa finală a hipertensiunii arteriale netratate.
Cauzele insuficienței cardiace
Media10: De ce apare insuficiența cardiacă?
Dr. Mihaela Vilaia: Insuficiența cardiacă nu este o boală de sine stătătoare, ci un sindrom clinic. Apare atunci când inima nu mai poate asigura debitul de sânge necesar organelor și țesuturilor. Inima funcționează ca o pompă, iar când aceasta nu își mai poate îndeplini rolul, întregul organism suferă. Insuficiența cardiacă reprezintă stadiul final al multor afecțiuni. Cele mai frecvente cauze sunt ischemice, în special ischemia miocardică prelungită. Aceasta poate fi rezultatul afectării aterosclerotice a arterelor coronare, prin apariția plăcilor de aterom, sau al unui infarct miocardic. Alte cauze includ: presiunile crescute la nivelul inimii (hipertensiunea arterială, stenozele valvulare, regurgitările valvulare), expunerea la substanțe toxice (droguri, alcool) și anumite chimioterapice utilizate în tratamentul pacienților oncologici. În unele cazuri, insuficiența cardiacă este idiopatică, atunci când nu se poate identifica un factor declanșator.
Investigații pentru depistarea insuficienței cardiace
Media10: Ce teste sau analize specifice trebuie făcute pentru a diagnostica insuficiența cardiacă?
Dr. Mihaela Vilaia: Investigațiile trebuie realizate progresiv, de la simplu la complex. Se începe cu explorările de laborator. Pacienții pot prezenta valori crescute ale ureei și creatininei, hiponatremie (sodiu scăzut), transaminaze crescute (GOT și GPT), hiperglicemie (indică posibilitatea unui diabet), modificări ale funcției tiroidiene și anemie feriprivă. Printre testele de laborator, se numără și NT-proBNP (marker pentru diferențierea dispneei de cauză cardiacă și pulmonară) și troponinele, care pot fi ușor pozitive. Electrocardiograma este prima investigație recomandată. Cu ajutorul ei, se pot identifica posibilele cauze ale insuficienței cardiace precum: hipertrofia ventriculului stâng din hipertensiunea arterială sau stenoza aortică, sechelele unui infarct miocardic sau tulburările de ritm cardiac.
Holterul EKG este util pentru monitorizarea tulburărilor de ritm. Pe radiografia toracică se poate vedea cardiomegalia (o inimă mărită) și efuziunea pleurală dreaptă (acumulare de lichid la baza plămânului drept) sau, în cazuri severe, bilaterală. Ecocardiografia trebuie efectuată cât mai rapid, deoarece permite identificarea cauzei insuficienței cardiace. În plus, ea oferă informații esențiale despre dimensiunile atriilor și ventriculilor, morfologia valvelor, prezența și gradul regurgitărilor, precum și despre fracția de ejecție. Dacă există o suspiciune de boală coronariană pe baza modificărilor EKG și ecocardiografice, pacientul trebuie trimis pentru efectuarea coronarografiei. În cazuri selectate, se pot efectua și alte investigații, cum ar fi: RMN cardiac, biopsie endomiocardică, testare genetică.
Cum se tratează insuficiența cardiacă
Media10: Care sunt principalele opțiuni de tratament pentru insuficiența cardiacă?
Dr. Mihaela Vilaia: Tratamentul insuficienței cardiace include opțiuni medicamentoase, intervenționale și chirurgicale. Primul pas este terapia medicamentoasă, care a evoluat semnificativ în ultimele decenii. Medicamentele de bază sunt beta-blocantele (carvedilol, bisoprolol, metoprolol succinat, nebivolol), care ameliorează simptomele și cresc supraviețuirea. Clase noi, precum ARNi (o combinație de valsartan și sacubitril), îmbunătățesc fracția de ejecție și reduc spitalizările. Acestea sunt disponibile gratuit în România pentru pacienții cu fracție de ejecție sub 40%. Inhibitorii de SGLT2 (dapagliflozin și empagliflozin) sau, în cazul în care aceștia nu pot fi utilizați, inhibitorii de enzimă de conversie (enalapril, ramipril, perindopril) sau sartanii (candesartan, valsartan, losartan) completează terapia de bază.
La acestea, se adaugă diureticele (diureticele de ansă – furosemid, tiazidice, spironolactona) pentru controlul edemelor, ameliorarea dispneei și scăderea presiunilor de umplere. În cazuri specifice, se adaugă ivabradina pentru controlul pulsului, agenți antiaritmici (amiodarona), anticoagulante, antiagregante și statine. Pentru pacienții cu cardiomiopatie dilatativă, fracția de ejecție redusă și aritmii ventriculare, poate fi necesar implantul unui defibrilator sau al unui dispozitiv de resincronizare. Intervențiile minim invazive, cum ar fi ablația pentru fibrilație atrială și corecția valvulopatiilor mitrale percutan, sunt opțiuni pentru pacienții care nu pot tolera o intervenție chirurgicală deschisă. Tratamentul chirurgical poate include: bypassul coronarian, proteze valvulare și, în cazuri severe, transplant cardiac.
„Rata mortalității la cinci ani este de aproximativ 50%”
Media10: Dacă pacientul nu merge la medic din timp, la ce complicații se poate ajunge?
Dr. Mihaela Vilaia: Insuficiența cardiacă poate duce la apariția unor tulburări de ritm care, dacă nu sunt tratate la timp, pot deveni amenințătoare de viață. De exemplu, insuficiența cardiacă poate favoriza fibrilația atrială, caz în care pacientul trebuie să urmeze un tratament cu anticoagulante. Dacă nu sunt administrate anticoagulante, pot apărea tromboze (cheaguri de sânge) în diverse teritorii vasculare. Chiar și în absența tulburărilor de ritm, o fracție de ejecție scăzută poate favoriza formarea trombozelor. Prognosticul insuficienței cardiace netratate este extrem de rezervat, mai ales dacă nu se identifică și nu se tratează cauza. Fără tratament, rata mortalității la cinci ani este de aproximativ 50%.
Recomandările medicului pentru pacienții cu insuficiență cardiacă
Media10: De ce recomandări trebuie să țină cont pacienții cu insuficiență cardiacă? Ce contraindicații au?
Dr. Mihaela Vilaia: În primul rând, pacienții trebuie să își schimbe stilul de viață și să își monitorizeze greutatea. Dacă observă că s-au îngrășat mai mult de trei kilograme într-o săptămână, trebuie să contacteze medicul curant sau medicul de familie. În al doilea rând, este esențial să își reducă aportul de sare la sub trei grame pe zi: să nu pună sare în mâncarea gătită, să evite consumul de alimente de tip fast food, mezeluri sau semipreparate. În al treilea rând, pacienții cu insuficiență cardiacă în stadii avansate trebuie să își monitorizeze diureza și aportul de lichide. Dacă aportul de lichide este de doi litri pe zi, diureza ar trebui să fie de un litru și jumătate. De asemenea, este important să își crească progresiv toleranța la efort.
Nu în ultimul rând, este recomandat ca pacienții să evite călătoriile la altitudini de peste 1.500 de metri în regiunile unde este foarte cald sau umiditatea este crescută. În plus, se recomandă ca pacienții să călătorească cu avionul pe distanțe lungi și nu cu transportul terestru. Mai mult decât atât, pacienții nu trebuie să întrerupă tratamentul din proprie inițiativă, chiar dacă se simt mai bine. Fumatul este interzis, iar consumul de alcool trebuie evitat. Repausul la pat nu este recomandat, exceptând perioadele de acutizare. În rest, pacientul trebuie să facă mișcare, deoarece repausul prelungit crește riscul de tromboză.
Metode de prevenție
Media10: Ce reguli trebuie respectate pentru a preveni această afecțiune?
Dr. Mihaela Vilaia: Prevenția 100% nu există, din păcate. Totuși, respectând anumite reguli, se poate reduce semnificativ riscul de apariție a bolilor cardiovasculare. Este important să se evite factorii de risc, bolile asociate (hipertensiunea, dislipidemia, diabetul) să fie tratate corespunzător și să se adopte un stil de viață sănătos (evitarea fumatulului, consumul moderat de alcool, prevenirea sedentarismului, scăderea în greutate, controlul glicemiei). De asemenea, este esențial ca valvulopatiile să fie evaluate și tratate corespunzător.
Media10: Cum pot pacienții să își monitorizeze sănătatea inimii acasă? Există metode simple pe care le pot urma?
Dr. Mihaela Vilaia: Cel mai simplu și accesibil mod de automonitorizare a tensiunii arteriale la domiciliu este utilizarea tensiometrelor electronice. Acestea măsoară nu doar tensiunea arterială, ci și pulsul. În plus, ele pot semnala prezența unor tulburări de ritm. Este recomandat să se utilizeze tensiometre omologate, achiziționate din magazine specializate de tehnică medicală. La pacienții tineri, o altă opțiune de monitorizare la domiciliu sunt gadgeturile de tip smartwatch. Modelele mai performante pot înregistra chiar trasee EKG, pe lângă măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale. Deși nu înlocuiesc monitorizarea profesională a tensiunii arteriale cu tensiometrul sau EKG-ul pe 12 derivații realizat într-un cabinet de cardiologie, aceste dispozitive pot atrage atenția asupra posibilelor probleme și pot ghida pacientul către medic.
