Coxartroza reprezintă o afecțiune degenerativă care afectează articulația șoldului. Apare cu preponderență în rândul persoanelor în vârstă, provocând disconfort major pacientului, și anume: dureri, rigiditate articulară, limitarea mobilității. Pentru a trata boala, recuperarea medicală joacă un rol esențial în ceea ce privește atât reducerea simptomatologiei, cât și îmbunătățirea funcției articulare și prevenirea progresiei bolii. De ce apare coxartroza? Care sunt manifestările afecțiunii? Când este nevoie de recuperare medicală și cum ajută? În ce constă și cât de repede se refac pacienții? Ne spune dr. Adina Tîrîș, medic specialist medicină fizică și reabilitare la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce este coxartroza?
Dr. Adina Tîrîș: Coxartroza sau artroza șoldului este o afecțiune cronică degenerativă. Aceasta se caracterizează prin degradarea (distrugerea) cartilajului articular, la care se asociază și leziuni ale celorlalte structuri articulare (sinovială, capsulă, menisc) și, în special, ale osului subcondral (de sub cartilaj).
De ce apare coxartroza?
Media10: Din ce cauze ajung pacienții să dezvolte această afecțiune? Care sunt cele mai frecvente?
Dr. Adina Tîrîș: Din punct de vedere etiopatogenic, coxartroza poate fi primară sau secundară. Coxartroza primară sau idiopatică nu are o cauză clară. Se întâlnește după vârsta de 40-50 de ani, uneori în cadrul unei boli artrozice generale. De obicei, este bilaterală și are o evoluție lent progresivă. Coxartroza secundară poate apărea în cadrul malformațiilor congenitale de șold (în special luxația congenitală sau displazia de șold), în inegalitate de lungimea membrelor inferioare sau poate fi posttraumatică (în fracturi de col femural sau microtraumatisme repetate la sportivi). De asemenea, coxartroza poate apărea după osteonecroza aseptică de cap femural, tuberculoza articulației coxofemurale, precum și în evoluția unor boli autoimune (spondilita anchilozantă). Dintre acestea, cea mai frecventă este coxartroza primară idiopatică, legată de vârstă.
Media10: Este o afecțiune care apare mai des la persoanele în vârstă? Daca da, de ce? În ce situații poate să apară la persoanele tinere?
Dr. Adina Tîrîș: La persoanele tinere, de cele mai multe ori vorbim de coxartroza secundară. Apariția la vârste relativ înaintate a coxartrozei primare este o caracteristică a bolilor degenerative în general. Acest aspect are legătură cu modificări metabolice tisulare, cu afectarea microcirculației locale, precum și cu uzura mecanică, mai ales în condițiile asocierii unei obezități, care creează un dezechilibru între solicitarea și rezistența cartilajului articular.
Debutul durerii este treptat, în luni sau ani de la instalarea bolii
Media10: Ce simptome au pacienții și când ar trebui să apeleze la un specialist?
Dr. Adina Tîrîș: Tabloul clinic în coxartroză are câteva elemente esențiale, care pot fi identificate ușor. Durerea este localizată în regiunea inghinală sau fesieră și poate iradia pe fața anterioară sau posterioară a coapsei către genunchi. Inițial, aceasta apare la mers, apoi poate să devină permanentă, să apară chiar și în repausul nocturn. Debutul durerii este treptat, în luni sau ani de la instalarea bolii, ceea ce o diferențiază de durerea acută posttraumatică. Un alt simptom este scăderea mobilității articulare pe toate planurile, hipotrofia mușchiului cvadriceps și a mușchilor stabilizatori ai șoldului. Acestea duc la instalarea unei poziții anormale a coapsei în flexie, abducție, rotație externă, având consecințe asupra mersului și a staticii vertebrale. Mersul devine șchiopătat, ulterior legănat, iar apoi pacientul va avea nevoie de dispozitive ajutătoare (baston, cârje). La nivelul coloanei vertebrale, apar scolioza și hiperlordoza lombară compensatorie, care pot fi foarte dureroase. Prezența acestor simptome și caracterul lor progresiv necesită prezentarea la medic.
Media10: Cum ajung pacienții la recuperare medicală și cât de importantă este aceasta? Când trebuie începută?
Dr. Adina Tîrîș: Sindromul dureros și deficitul funcțional sunt principalele motive ale prezentării pacienților la medic. Stabilirea diagnosticului de certitudine al coxartrozei este posibil prin efectuarea unei radiografii a bazinului pentru vizualizarea articulațiilor coxofemurale. Astfel, putem observa modificări specifice, și anume: îngustarea spațiului femuro-acetabular, osteocondensarea subcondrală, osteofite marginale. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot evita evoluția bolii către stadii mai dificil de gestionat, cu afectarea activității vieții cotidiene și a calității vieții pacienților.
Terapii și exerciții recomandate
Media10: În ce constă planul de recuperare medicală la pacienții cu coxartroză? Ce exerciții faceți cu pacienții?
Dr. Adina Tîrîș: În fazele incipiente, tratamentul este nechirurgical și are rolul de a ameliora durerea și de a temporiza instalarea incapacității de mișcare. Obiectivele tratamentului sunt: combaterea durerii, a inflamației și a contracturilor musculare; asigurarea stabilității șoldului; menținerea mobilității articulare și prevenirea adoptării pozițiilor vicioase. În episodul dureros, se recomandă repaus la pat, medicație antialgică și administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene. Mai apoi, se continuă cu ședințele de terapie fizicală. Masajul decontracturant și masajul de drenaj veno-limfatic au rolul de a combate staza și edemul edemelor inferioare. De asemenea, se folosesc și electroterapia (reprezentată de curentul galvanic, curentul de joasă și de medie frecvență), ultrasunetul, undele scurte, microundele. Acestea au efect antialgic, decontracturant și biotrofic.
Termoterapia constă în aplicații de parafină și folosirea lămpii Sollux cu efect antialgic, decontracturant. După ameliorarea sindromului dureros, se poate începe kinetoterapia. Inițial, se fac exerciții izometrice din poziție de decubit (întins în pat). Mai apoi, se continuă cu exerciții izotonice, cu mobilizări active, pe care pacientul le face singur, adaptate posibilităților funcționale ale acestuia. Rezultatele optime sunt obținute în condițiile normalizării greutății la persoanele supraponderale.
„Recuperarea postoperatorie se începe din prima zi”
Media10: Mulți dintre pacienții care au această afecțiune vor face o intervenție chirurgicală de corectare sau chiar de protezare a șoldului. După operație, când trebuie să înceapă planul de recuperare și pentru cât timp?
Dr. Adina Tîrîș: În stadiile avansate, cu dureri cronice, cu deformări articulare și deficit funcțional pentru mers, se poate recurge la protezarea totală a șoldului pe cale chirurgicală ortopedică – artoplastia de șold. Recuperarea postoperatorie se începe din prima zi prin efectuarea unor exerciții ușoare în pat cu contracții izometrice, apoi izotonice realizate de către kinetoterapeut. Mersul poate fi reluat de a doua zi cu ajutorul cadrului, iar mai apoi cu ajutorul cârjelor, cu pași mici și cu încărcare progresivă a membrului inferior operat.
După aproximativ șase săptămâni, pacientul se poate deplasa fără dispozitive ajutătoare. Mișcările devin mai complexe și se poate crește viteza de deplasare. După două-trei luni, pacientul operat poate șofa și își poate relua activitatea profesională. Durata recuperării depinde de tehnica chirurgicală folosită de către medicul chirurgul ortoped, de vechimea suferinței articulare (stadiul artrozei), de gradul de hipotrofie al mușchilor stabilizatori ai șoldului și de gradul de motivare al pacientului.
Exercițiile trebuie făcute și acasă, nu doar la terapie
Media10: Cât de important este ca pacienții să continue exercițiile și acasă, nu doar la terapie?
Dr. Adina Tîrîș: Principiul general al kinetoterapiei, al gimnasticii medicale în general, este că reprezintă un procedeu de recuperare de durată. Exercițiile deprinse în sala de kinetoterapie își păstrează eficiența doar dacă sunt continuate și la domiciliu într-un program zilnic. Acesta permite conservarea achizițiilor de forță musculară, de mobilitate articulară, de coordonare și de stabilitate a mișcării.
Media10: De câte ședințe este nevoie pentru ca pacientul să vadă rezultate, să se simtă mai bine?
Dr. Adina Tîrîș: Fiind vorba despre o afecțiune cronică, cu instalare de durată, rezultatele sunt variabile. În funcție de stadiul coxartrozei, de intensitatea durerii și de gradul contracturii musculare, recomandăm 10 ședințe a câte trei și până la cinci proceduri. Totuși, rezultatele pozitive pot apărea chiar după primele ședințe. Având în vedere că durerea este principalul simptom care afectează calitatea vieții pacientului, este important să o ameliorăm, în primă fază.
Ce NU au voie să facă pacienții după operație?
Media10: Ce contraindicații are pacientul care a suferit o intervenție chirurgicală pentru tratamentul coxartrozei?
Dr. Adina Tîrîș: Restricțiile după atroplastia de șold se referă la încărcarea membrului inferior operat (care trebuie să fie progresiv) și la amplitudinea mișcării în articulația operată (care trebuie să respecte limitele mecanice ale protezei pentru evitarea dislocării acesteia). Recomandările sunt: evitarea flexiei șoldului peste 90 de grade și a rotației externe; evitarea adducției peste linia mediană; evitarea încrucișării picioarele, precum și a poziției picior peste picior; evitarea așezării pe suprafețe joase. În timpul somnului, pacientul va menține o pernă între genunchi și nu va dormi pe partea operată. În primele șase luni postoperator, riscul producerii dislocării protezei este mult mai mare.
Media10: Cum prevenim coxartroza? Ce trebuie să știe oamenii?
Dr. Adina Tîrîș: Un lucru foarte important este că putem preveni coxartroza și chiar putem încetini evoluția ei. Acest lucru este posibil prin adoptarea unui regim de viață echilibrat, prin sport și efort fizic moderat, alimentație bogată în calciu și vitamine (D3, C, E), precum și prin menținerea greutății în limite normale. Numeroase studii clinice au demonstrat utilitatea suplimentelor cu substanțe condroprotectoare, care reprezintă un suport pentru cartilaj. Dintre acestea amintim: MSM, condroitină, glucozamină, acid hialuronic, colagen hidrolizat tip 2. De asemenea, în episodul dureros putem folosi și suplimente care conțin antiinflamatoare naturale precum: boswellia serrata, turmeric, ghimbir, bromelaină, acizi grași Omega-3 și Omega-6, coenzima Q10, extracte de smirnă, cu rezultate foarte bune. Aceste recomandări se fac numai de către medic după evaluarea clinică, stabilirea stadiului și coroborarea datelor. Se decide tratamentul fizioterapic și, ulterior, se recomandă tratament de întreținere cu astfel de suplimente.
