La momentul actual, spondilita anchilozantă (SA) este considerată o etapă în evoluția spondiloartritei axiale, o boală inflamatorie cronică, care afectează în principal coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace. Manifestările specifice bolii includ dureri și rigiditate în zona lombară și în zona feselor, ce pot fi mai intense dimineața sau după o perioadă de inactivitate. Există o formă de spondiloartrită axială, cu afectare periferică, situație în care pot fi afectate și articulațiile periferice, precum șoldurile și genunchii. Spondilita anchilozantă nu se poate vindeca, tratamentul vizând remisiunea bolii și ameliorarea simptomatologiei algice. Ce este spondilita anchilozantă? De ce apare? Care sunt simptomele specifice? Când trebuie să apelăm la medic? Ce soluții de tratament există? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la prof. univ. dr. Florentin Vreju, medic primar reumatologie, șeful Clinicii de Reumatologie de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Media10: Ce este spondilita anchilozantă?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: La momentul actual, afecțiunea aceasta este împărțită în două, în funcție de modul în care evoluează si momentul în evoluție. Există o variantă, la debutul bolii, în care avem modificări de tip inflamator fine, care se văd doar prin imagistică prin rezonanță magnetică (spondiloartrita non-radiografică) și varianta tardivă, cu modificări grosiere, vizibile și pe radiografia simplă (spondiloartrita axiala radiografică sau spondilita anchilozantă). Ce se întâmplă, de fapt? După inflamația entezelor, anume inserția ligamentelor, tendoanelor pe os, corpul nostru încearcă să repare leziunile, însă o face într-un mod eronat, prin generarea de țesut osos, care formează punți între vertebre și generează anchiloza.
Factori de risc importanți
Media10: Care sunt principalii factori de risc ce ne pot predispune la apariția spondilitei anchilozante?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: Spondiloartritele axiale, la fel ca majoritatea bolilor reumatice, nu au o cauză clară. În primul rând, vorbim de o predispoziție genetică, care este mai mare la bărbați. Dacă gena HLA-B27 este prezentă, riscul de a dezvolta această boală este semnificativ crescut. În al doilea rând, factorii de mediu, precum infecțiile repetate (din sfera digestivă, genitală, ORL), dar și fumatul, pot să declanșeze boala, dar și să o agraveze, să determine o evoluție mai rapidă și mai severă a afecțiunii. În al treilea rând, în special dacă vorbim de artrita psoriazică, în care sindromul metabolic asociat este frecvent, există un factor important care întreține inflamația, și anume obezitatea. Țesutul adipos întreține o stare proinflamatorie în corp, care poate să agraveze evoluția bolii.
Se spune că „toate bolile încep la nivel de intestin” și este foarte corect. Intestinul este locul în care se întâlnesc factori din mediul extern cu sistemul imunitar. În peretele intestinal, se produc o multitudine de procese, ce generează inflamație locală. Prin urmare, tipul de alimentație reprezintă un factor de risc important.
Media10: Cât de frecventă este această boală și la ce vârste apare, de obicei?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: Incidența spondiloartritelor se poate situa undeva la aproximativ 7 cazuri la 100.000 locuitori. Spondiloartrita axială are, de obicei, o vârstă de debut între 20 și 40 de ani. Din păcate, sunt din ce în ce mai multe cazuri juvenile, în care boala apare sub 18 ani. Aceasta poartă denumirea de artrită idiopatică juvenilă asociată entezitei. Dupa trecerea la vărsta adultă, denumirea este spondiloartrită axială cu debut juvenil.
Manifestări specifice
Media10: Ce simptome ar trebui să le ridice semne de întrebare pacienților și să îi determine să apeleze la un specialist?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: La copii, problema apare, de cele mai multe ori, în zonele periferice. Copilul va spune că îl doare ceva în zona călcâiului, genunchiului, va șchiopăta. În schimb, la adult, cel mai frecvent apare o durere lombară joasă în a doua parte a nopții sau chiar spre dimineață, cu o senzație de înțepenire la trezire, care durează mai mult de o oră. Pacientul poate observa o ameliorare a simptomatologiei în timpul mișcării. La acestea, se pot asocia și simptome de tip periferic. De aceea, anamneza este foarte importantă.
Așadar, în unele cazuri, debutul bolii poate să fie periferic. În această situație, trebuie să luăm în calcul și durerea de genunchi, de gleznă însoțită de tumefacție, dar și entezele, adică locurile în care se inseră ligamentele, capsula articulară, tendoanele (tendonul achilean la călcâi, fascia plantară) pe os. De asemenea, pot să apară și simptome extramusculoscheletale, cum ar fi: uveita (ochi roșu cu fotofobie, durere intensă), boală inflamatorie intestinală, leziuni cutanate psoriazice.
Investigații de bază: IRM și ecografie
Media10: Cum se stabilește diagnosticul corect?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: Clinic vorbind, există niște manevre specifice pe care le facem la nivelul articulațiilor sacroiliace, umărului, genunchilor. Dacă vorbim de afectarea axială, examenul imagistic prin rezonanță magnetică (IRM-ul) este investigația de bază. În momentul în care găsim modificări de tip inflamator la nivelul articulațiilor sacroiliace, atunci diagnosticul este cert. În schimb, dacă vorbim de afectarea la nivel periferic, ecografia musculoscheletală reprezintă „standardul de aur”. Aceasta ne ajută să găsim modificări de tip inflamator recente sau modificari structurale, vechi la nivel de enteze, de articulații.
Media10: Ce opțiuni de tratament au pacienții care suferă de această afecțiune?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: În ceea ce privește afectarea periferică, există medicamentele remisive convenționale de tip: metotrexat, leflunomida, sulfasalazină, care pot să aducă un beneficiu pacientului, în monoterapie sau în combinații, între ele, sau cu terapia biologică, respectiv cu alte remisive țintite (inhibitori de janus kinază). În schimb, variantele de tratament pentru afectarea axială sunt mai puține. Antiinflamatoarele nesteroidiene ameliorează durerea și ajută la scăderea inflamației, însă acestea nu opresc progresia bolii. Tratamentul specific implică utilizarea terapiei biologice și a inhibitorilor de janus kinază (JAK), care sunt remisive sintetice, dar țintite. În acest sens, medicul reumatolog are un rol extrem de important. El trebuie să evalueze pacientul, să vadă dacă există infecții și să cântărească foarte bine raportul riscuri – beneficii.
Media10: Cât timp trebuie să luăm tratamentul? Spondilita anchilozantă se poate vindeca?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: Niciuna dintre afecțiunile autoimune nu se vindecă. Se tratează, dar nu se vindecă. Prin urmare, tratamentul este unul pe termen lung. Dacă îl oprim, există riscul ca simptomele să reapară.
Indicații pentru intervenție chirurgicală
Media10: Sunt situații în care se impune efectuarea unei intervenții chirurgicale?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: Există astfel de situații, însă, din fericire, sunt din ce în ce mai rare în ultima perioadă datorită progreselor atât în zona metodelor de diagnostic, cât și a posibilităților terapeutice. Tratamentul chirurgical se impunea, de foarte multe ori, la pacienții cu boală avansată, când soluțiile de tratament nu erau cele mai bune și evoluția era inevitabil către anchiloze și modificări severe. Din această cauză, foarte mulți dintre pacienți ajungeau fie cu anchiloze, fie cu osteonecroze de cap femural, secundar episoadelor inflamatorii repetate. În multe dintre cazuri, soluția implica utilizarea pe termen lung a glucocorticoizilor, care sunt medicamente extraordinare, salvatoare, de multe ori. Totuși, atunci când sunt folosite în doze mari și pentru mult timp, pot declanșa efecte adverse nedorite.
De exemplu, cortizonul administrat pe o perioadă lungă de timp poate să ducă la apariția osteonecrozei de cap femural. Aceasta reprezintă una dintre situațiile în care este nevoie de intervenție chirurgicală, proteza de șold fiind singura soluție. De asemenea, în unele situații poate fi nevoie de intervenții chirurgicale de corectare. De exemplu, în artrita reumatoidă sau în artrita psoriazică apar niște deviații la nivelul degetelor, ce trebuie corectate chirurgical pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului. Mai mult decât atât, un tendon inflamat în repetate rânduri nu va mai avea aceeași calitate și atunci există riscul de rupere, în cazul suprasolicitării. Prin urmare, este nevoie de intervenție chirurgicală reparatorie. Astfel, apariția terapiilor biologice și a remisivelor sintetice țintite, reglementărea mai clară a acestora și disponibilitatea pentru o masă mai mare de pacienți aduc beneficii majore.
Ce complicații pot să apară?
Media10: Care sunt cele mai frecvente complicații ce pot să apară în timp, dacă nu tratăm boala?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: În primul rând, putem spune că, pe lângă anchiloze și afectarea marcată a vieții pacientului, există și riscul de apariție a infecțiilor. Acestea sunt net mai frecvente în perioada inflamației. În plus, dacă pacientul respectiv este imobilizat o perioadă de timp din cauza durerii, va apărea atât atrofia musculară, cât și un tip de osteoporoză localizată în zona respectivă, secundară faptului că segmentele respective nu au mai fost folosite. De asemenea, terapiile utilizate în spondiloartrite, dar și în alte afecțiuni inflamatorii sau autoimune, pot crește riscul infecțios. În plus, dintre complicațiile asociate spondiloartritelor nu trebuie să uităm uveita sau bolile inflamatorii intestinale.
„Prezentarea la medic și diagnosticarea bolii trebuie făcute cât mai repede”
Media10: După administrarea tratamentului, când încep să se vadă rezultatele?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: În general, lucrurile merg destul de bine. Pacientul constată că simptomele s-au ameliorat chiar și după numai două săptămâni – o lună de la administrarea tratamentului. În acest sens, prezentarea la medic și diagnosticarea bolii trebuie făcute cât mai repede. Cu cât pacientul ajunge mai repede la un specialist, cu atât tratamentul va fi mai eficient. Limitarea mobilității are două cauze, în funcție de momentul în care ne aflăm pe parcursul afecțiunii. În prima parte, limitarea mobilității este legată de inflamație și de durere. În a doua parte, aceasta este legată de apariția modificărilor structurale, cu evoluție spre anchiloze.
Dacă tratăm pacientul devreme, el își va putea recăpăta mobilitatea și va fi foarte bine. În momentul în care inflamația scade, se ameliorează și durerea, iar pacientul se poate mișca. Dacă pacientul este deja în a doua parte a bolii, atunci îi vom scădea durerea, calitatea vieții se va îmbunătăți considerabil, dar mobilitatea nu va mai fi la fel pentru că au apărut deja modificări structurale.
„Mișcarea este extrem de importantă, mai ales în spondiloartritele axiale”
Media10: Ce măsuri putem lua pentru a preveni boala, dar și pentru a ne păstra într-o stare bună cât mai mult timp dacă suferim deja de această afecțiune?
Prof. univ. dr. Florentin Vreju: Din păcate, nu putem preveni apariția bolii, însă este indicat să evităm factorii de risc, care ne pot predispune la apariția bolii și la agravarea afecțiunii. Așadar, trebuie să întrerupem fumatul și să evităm sau să tratăm corespunzător infecțiile. Pentru a ne menține mobilitatea, mișcarea este extrem de importantă, mai ales în spondiloartritele axiale. Este recomandat ca pacienții care au această afecțiune să facă kinetoterapie. În anumite cazuri, kinetoterapia poate fi mai importantă decât tratamentul medicamentos. Prin urmare, mișcarea și mobilizarea sub supravegherea kinetoterapeutului pot să ducă la evitarea sau chiar la evitarea anchilozelor.
