O afecțiune pe care mulți bebeluși o au este genu varum, așa-numitele picioare în paranteze. Odată descoperită, este nevoie să se înceapă cât mai repede ședințele de kinetoterapie, mai ales că această problemă afectează dezvoltarea normală a copiilor, cum ar fi mersul sau alergatul. Ce sunt picioarele în paranteze? De ce dezvoltă bebelușii această problemă? Când mergem la kinetoterapie și cum ajută aceasta? În ce constau exercițiile? Cum alegem încălțămintea copilului? Ne spune Elena Dumitrache, kinetoterapeut la Clinica Kineto-Plus Craiova.
Media10: Mulți părinți vin la tine cu bebelușul pentru că are picioarele în paranteze. Ce înseamnă asta?
Elena Dumitrache: Genu varum sau picioarele în paranteze, așa cum este cunoscut în popor, reprezintă orientarea tălpilor bebelușului către interior, ca și cum ar forma un cerc. Dacă observăm gleznele, vom vedea că bolta plantară este înălțată, iar genunchii sunt orientați către exterior. Este ca și cum am putea să trecem o minge între genunchii și partea de jos a picioarelor copilului.
Moștenirea genetică și pozițiile vicioase din viața intrauterină sunt principalele cauze
Media10: De ce ajung copiii în acest stadiu?
Elena Dumitrache: Genu varum se poate dezvolta încă din viața intrauterină. În această situație, putem vorbi fie de o moștenire genetică (de la părinți, rude), fie de poziționarea bebelușului în viața intrauterină. În ultimele luni de sarcină, bebelușii se dezvoltă cel mai mult. Din această cauză, unii nu își mai găsesc suficient loc în burtica mămicii, fiind nevoiți să adopte diferite poziții: stau cu tălpile lipite (talpă în talpă) sau își așează piciorul unul peste altul. În momentul în care ei stau și se dezvoltă așa timp de două – trei luni, zona de musculatură nu poate evolua, este blocată. Dacă nu există contracție, musculatura nu se poate dezvolta și tonifia.
„Este bine ca bebelușii să fie urmăriți undeva până la vârsta de un an și jumătate”
Media10: De multe ori, picioarele în paranteze nu reprezintă un semn de îngrijorare. Când este ceva normal și când este nevoie să apelăm la ajutor specializat?
Elena Dumitrache: Sunt situații în care postura picioarelor bebelușului de genu varum este ușor prezentă. Atunci este bine ca bebelușii să fie urmăriți undeva până la vârsta de un an și jumătate. Pe măsură ce cresc, își dezvoltă abilitățile, ajung să își cunosacă și recunoască propriul corp, devin din ce în ce mai activi, dau foarte mult din picioare, chiar și atunci când sunt așezați pe spate. Dacă în viața intrauterină au fost privați de mișcare, acum au posibilitatea să evolueze. Totuși, dacă recomandarea medicului specialist impune, kinetoterapia se poate începe încă din primele zile de viață ale nou-născutului.
Aceasta ajută la recuperarea mai ușoară, căpătarea forței musculare pe zona care a fost privată de mișcare, îmbunătățirea amplitudinii de mișcare si stabilirea aliniamentul corect. Dacă vorbim de o postură accentuată, în care avem o întoarcere a articulației gleznei în unghi de 90 de grade de la naștere, se recurge la metode specifice. Acestea implică repetate gipsări sau chiar intervenție chirurgicală. În astfel de situații, kinetoterapia se începe conform recmandării medicului specialist.
Rolul kinetoterapeutului în tratarea picioarelor în paranteze
Media10: Cum ne poate ajuta kinetoterapeutul să tratăm picioarele în paranteze?
Elena Dumitrache: În primul rând, trebuie să știm că, în momentul în care ei stau în postura aceea de cerc cu picioarele, se produc niște tensiuni musculare și, uneori, chiar blocaje articulare. Rolul nostru este să le evaluăm și să le tratăm cât mai obiectiv, să alungim mușchiul acolo unde se scurtează și să relaxăm partea tensionată. În al doilea rând, este foarte important să avem în vedere și zona de tendon ahilean. În momentul în care se scurtează, aceasta poate deveni dureroasă. La momentul verticalizării, pune multe probleme în ceea ce privește echilibrul, îngreunează mersul.
Nu în ultimul rânnd, în funcție de rezultatele testelor efectuate în decursul evaluării funcționale, se apreciază ce tip de terapie trebuie adaptată. De asemenea, în cazul în care vorbim de un copil care a început deja să mearga în picioare, se va aprecia felul în care acesta merge. Sunt situații în care un picior are genu varum mai accentuat și atunci se modifică și încărcarea greutății. Piciorul care are gradul mai accentuat suportă mai mult greutatea corpului, pe când celălalt trebuie să își modifice postura pentru a ajuta în stabilirea echilibrului. Prin urmare, se creează dezechilibre funcționale care îngreunează mersul, alergatul, săritul.
„Mersul pe gazon, pe nisip, pietriș, pe un teren ușor denivelat ajută la diminuarea durerilor”
Media10: Sunt anumite exerciții pe care le faci cu copiii? În ce constau acestea?
Elena Dumitrache: Dacă vorbim despre copiii care merg deja, ședințele de terapie se bazează, în principiu, pe exerciții care pot implica propriocepție, cățărare, variante de mers, sărituri. Mersul pe gazon, pe nisip, pietriș, pe un teren ușor denivelat ajută la relaxare si diminuarea durerilor. Din cauza imbalansului muscular, apar adesea și durerile. De asemenea, în terapie ne folosim și de trepte pentru a le creea bebelușilor acea senzația de coborâre. În echilibru și mai ales în momentele în care încearcă să-și stabilizeze mersul, acest exercițiu este o mare provocare pentru ei.
Cât durează recuperarea și de ce factori depinde?
Media10: Cât de repede se recuperează copilul?
Elena Dumitrache: Bebelușii care nu au plecat încă în picioare se recuperează mai repede, undeva la trei-patru luni. În schimb, copiii activi reușesc să se ridice în picioare cu sprijin. Totuși, mai durează trei-patru luni până când prind curaj și găsesc o modalitate de a merge singuri. Din cauza îndepărtării picioarelor, le va fi greu să se organizeze, să aibă coordonare, echilibru. Prin urmare, e neapărat nevoie să cerem ajutor specializat. Protocolul de bază poate să fie de la maxim o lună, cu o ședință-două pe săptămână, și chiar până la câțiva ani.
În cazul în care a fost nevoie de intervenție chirurgicală sau ghips, pot să apară și anumite aderențe care să influențeze durata procesului de recuperare. La bebeluși este destul de dificil pentru că, în prima parte a vieții, ei au și alte probleme specifice, cum ar fi: icter, colici, adaptarea la viața extrauterină, alergii. Toate acestea influențează procesul de recuperare. Totodată, trebuie menționat faptul că, dacă nu se intervine din timp și se menține această postură deficitară, copilul poate să ajungă în adolescență sau la maturitate să dezvolte o artrită pe lângă celelalte probleme care îi limitează funcționabilitatea și îi afectează postura.
„Avem nevoie de o încălțăminte puțin mai dură, care să ne ajute să poziționăm cât mai corect piciorul copilului”
Media10: Încălțămintea copilului influențează apariția deformărilor la nivelul picioarelor? Când este bine să încălțăm bebelușul?
Elena Dumitrache: Încălțarea bebelușului se face încă din primele luni în care copilul își dorește să meargă. În momentul în care se ridică în picioare și își încarcă greutatea corpului pe tălpi, noi trebuie să ne asigurăm că acest lucru este făcut într-un mod corect. Dacă există o postură de genu varum, avem nevoie de o încălțăminte puțin mai dură, care să ne ajute să poziționăm cât mai corect piciorul copilului. Trebuie să îi oferim susținere pe gleznă și o întărire mai mare în zona de vârf a piciorului.
De asemenea, încălțămintea pe care o alegem trebuie să fie închisă în față, la degete, pentru a evita accidentările, dar cu aerisire. În momentul în care copilul se lovește cu piciorul de o suprafață tare, începe să își strângă degetele. Prin urmare, nu face decât să își accentueze problema pe care o are. De aceea, trebuie să îl urmărim cum merge desculț ca să putem observa dacă este sau nu flexie pe degete.
„Varianta de încălțăminte din pânză sau care îmbracă forma piciorului este exclusă”
Media10: Cum alegem cea mai bună variantă de încălțăminte pentru copilul care are picioarele în paranteze?
Elena Dumitrache: Este important ca încălțămintea pe care o alegem să asigure susținerea tălpii. Așadar, trebuie să fie un material mai rigid. De cele mai multe ori, varianta de încălțăminte din pânză sau care îmbracă forma piciorului este exclusă, cu atât mai mult dacă bebelușul are o problemă, cum este genu varum. În plus, ne interesează să fie o încălțăminte cu scai sau cu șiret ca să o putem regla în funcție de dimensiunea piciorului copilului. E bine să fie și ușor închisă în partea din față, mai ales în perioada verii. De asemenea, este extrem de important să îi prezentăm copilului încălțămintea într-un mod cât mai frumos, astfel încât să îi placă și să o accepte ușor.
