Copilul tău are crize de furie și agresivitate? Plânge, țipă și se târăște pe jos? Ei bine, poate fi vorba de o criză de tantrum. Atunci când copilul nu își poate exprima emoțiile sau nu primește ceea ce își dorește, poate manifesta un comportament agresiv și chiar autoagresiv. De multe ori, părinții se sperie și îi fac pe plac copilului pentru a-l opri, însă este nevoie să apelăm la medic pentru a învăța cum să gestionăm corect aceste crize. Când apar crizele de tantrum la copii? Cum se manifestă? Ce pot face părinții în acele momente? Când este nevoie să apelăm la ajutor specializat? Aflăm de la dr. Codruța Popa, medic primar neonatolog și medic specialist pediatru, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce sunt crizele de tantrum și la ce vârstă apar?
Dr. Codruța Popa: Crizele de tantrum reprezintă o criză de furie, un comportament haotic marcat prin agresivitate și chiar autoagresivitate. În dezvoltarea lor, copiii trec printr-o mulțime de situații de adaptare la lumea nouă, lucru care poate declanșa apariția acestor crize de tantrum. Ele pot să apară de la copilul foarte mic (sub doi ani) și până la copilul preșcolar sau chiar școlar. În general, vârsta optimă de apariție a crizelor de tantrum la copii este între unu și patru ani. Mai apoi, acestea dispar pentru că cel mic începe să realizeze ce se întâmplă în jurul lui, poate să înțeleagă și să proceseze ceea ce i se trasmite.
Cum recunoaștem crizele de tantrum?
Media10: Cum se manifestă tantrumul la copii?
Dr. Codruța Popa: În ceea ce privesc manifestările, acestea sunt diverse: copiii se tăvălesc pe jos, urlă, țipă, sunt foarte zgomotoși, își arcuiesc spatele și picioarele, lovesc, fug de lângă părinți. Uneori devin extrem de agresivi și încep să arunce lucruri, să spargă obiectele din jurul lor sau chiar să lovească puternic persoanele de lângă ei. În acele momente, copilul nu se poate controla. În unele situații, din cauza acestei agresivități, copilul poate chiar să vomite sau să își țină respirația. În schimb, la bebelușii sub un an, apare ceea ce se numim noi spasm al hohotului de plâns. Copilul plânge din varii motive, care nu sunt legate neapărat de o stare de boală, de o durere fizică viscerală, și prezintă această criză a hohotului de plâns.
De multe ori, dacă stăm să o analizăm sau să ne gândim ce a produs criza respectivă, putem găsi o mică criză de tantrum și la acea vârstă, deși, teoretic, nu este acceptată. Spasmul hohotului de plâns este o indicație de sine stătătoare și apare, de obicei, la sugari. Aceasta este explicată prin incapacitatea creierului de a declanșa respirația pentru că nu este suficient de matur să facă pauză între respirație și plâns sau respirație și altă stare. Aceste crize apar și din cauza faptului că cei mici nu pot să-și manifeste frustrările, supărările prin cuvinte.
„Copilul trebuie tratat ca un adult în miniatură”
Media10: De ce apar crizele de tantrum la copii? Care este explicația?
Dr. Codruța Popa: Pe de-o parte, spun mereu că nu copiii sunt de vină, ci adulții care, prin comportamentul lor permisiv, lasă aceste crize de tantrum să exacerbeze. Părinții îi permit copilului prea multe lucruri, iar observațiile sunt făcute adesea superficial. Nu sunt adapeta pedepselor, dar copilul trebuie tratat ca un adult în miniatură. Dacă îl tratăm ca un copil și plecăm de la premisa că el nu înțelege, nu rezolvăm nimic. Întotdeauna trebuie să încercăm să îi explicăm copilului, adaptat la vârsta sa. De cele mai multe ori, părinții au surpriza să observe că cei mici înțeleg foarte bine.
Pe de altă parte, dezvoltarea haotică a mediului înconjurător, influența media și toate dispozitivele electronice (telefon, calculator, tabletă) pot să ducă la dezvoltarea crizelor de tantrum. Copilul nu este selectiv în ceea ce vede, nu poate să-și selecteze singur informația și de aceea se pot declanșa foarte ușor aceste crize.
„Cele mai des întâlnite sunt crizele de tantrum non-emoționale”
Media10: Există mai multe tipuri de tantrum? Care sunt acestea?
Dr. Codruța Popa: În general, distingem crizele de tantrum emoționale sau non-emoționale. Primul tip de tantrum este reprezentat de crizele care apar atunci când partea emoțională a creierului este supraexcitată și preia controlul. Există o zonă în lobul frontal care, atunci când este activată, poate să declanșeze un fel de furtună hormonală. Acest lucru îi provoacă copilului o stare de angoasă, o durere emoțională care este echivalentă, ca exercitate, cu durerea fizică.
Crizele non-emoționale, numite little Nero, apar atunci când adulții cedează în fața copiilor. Mai exact, copilul își schimbă atitudinea din cauza permisivității celor din jur. Câteodată, crizele non-emoționale se pot transforma în crize emoționale, însă se întâmplă destul de rar. Cele mai des întâlnite sunt crizele de tantrum non-emoționale. Odată cu creșterea copilului, aceste tantrumuri încep să se rărească pentru că intervine controlul neurologic. Prin urmare, creierul începe să proceseze informația și copilul înțelege ce se întâmplă.
„Ignoranța și distragerea atenției sunt cele mai bune metode prin care părinții pot gestiona crizele”
Media10: De multe ori, părinții se îngrijorează atunci când copiii au aceste crize. Ce sfaturi le dați? Cum pot gestiona situația în acele momente?
Dr. Codruța Popa: Cea mai bună abordare este ca părinții să ignore total aceste crize. Până la urmă, copilul se va plictisi să urle, să țipe, să se tăvălească pe jos și altele. Atunci când sunt în criza aceasta de furie, mulți copii au tendința de a lovi sau de a disturge lucrurile din jurul lor. În acest caz, părinții trebuie să aibă grijă ca cel mic să nu se rănească sau să-și provoace leziuni importante. În același timp, pot încerca să îi distragă atenția cu ceva mai interesant. Deci ignoranța și distragerea atenției sunt cele mai bune metode prin care părinții pot gestiona crizele.
Media10: Ce efecte are tantrumul asupra copiilor pe termen lung dacă nu luăm măsuri?
Dr. Codruța Popa: Aici este foarte important temperamentul copilului. Sunt copii mai supărăcioși, mai ostili cu cei din jur și atunci riscul ca aceste crize de tantrum să aibă repercursiuni pe timp îndelungat sunt mai mari. De altfel, atenția pe care și-o dorește copilul și pe care n-o primește se manifestă adesea prin crize de tantrum și atunci trebuie să remediem situația. Totul este să acceptăm că cel mic are o criză de tantrum. Majoritatea părinților nu acceptă ideea că este o problemă, de asta nici nu se prezintă la un specialist. Aud adesea de la ei: „Așa este el, așa face de obicei”.
„Este foarte important să avem un limbaj normal, fără inflexiuni ale vocii”
Media10: În cazul în care părinții aduc copilul la dumneavostră, ce măsuri luați?
Dr. Codruța Popa: Am întâlnit copii care au făcut o criză de tantrum chiar în momentul în care îi examinam. În această situație, ignoranța și distragerea atenției sunt cele mai eficiente metode. De asemenea, este foarte important să avem un limbaj normal, fără inflexiuni ale vocii. Trebuie să-l oprim din ceea ce face fără să-l bruiem cu o voce mai ridicată, fără să țipăm la el sau să îl pedepsim fizic. Putem, însă, să luăm niște măsuri, cum ar fi să nu-i mai oferim ceea ce-și dorește. Totul ține de limbaj, de flexiunea vocii părintelui, de fermitatea cu care face afirmațiile și observațiile copilului.
Îl putem certa cu o voce caldă, cu o tonalitate joasă, chiar și cu un zâmbet pe buze, dar cu o ușoară fermitate în voce astfel încât copilul să-și dea seama că nu este bine ce face. Nu există un tratament, nu se dau pastile pentru a liniști copilul, ci trebuie doar să luăm câteva măsuri. E important să înțelegem că aceste crize de tantrum reprezintă o problemă de adaptare a copilului declanșată de ceva, iar aici vorbim fie de factorii de mediu, de habitat, fie de persoanele din jurul său sau de comportamentul acestora.
„Părintele trebuie să se prezinte la medic cu copilul atunci când observă un comportament anormal”
Media10: Ce pot face părinții pentru a evita crizele de tantrum la copii?
Dr. Codruța Popa: Nu putem preveni apariția crizelor de tantrum, însă putem asigura copilului un climat optim, de echilibru, fericire și înțelegere. În plus, părintele trebuie să se prezinte la medic cu copilul atunci când observă un comportament anormal. De exemplu, sunt foarte mulți copii care merg la școală și nu se adaptează. Întâlnesc oameni noi, cu comportamente diferite, copii mulți și acest lucru poate să le declanșeze o stare emoțională mai aparte. Orice lucru care este gestionat din timp se poate rezolva cu răbdare, cu ajutorul unor oameni specializați și prin asigurarea unui echilibru.
