Diabetul zaharat este o afecțiune care nu doare și care, de multe ori, este descoperită întâmplător. Simptomele încep să își facă simțită prezența abia atunci când apar complicațiile. La nivel neurologic, cele mai des întâlnite complicații ale diabetului zaharat sunt neuropatia diabetică și AVC-ul. Acestea trebuie depistate cât mai rapid și administrat tratamentul corect în cel mai scurt timp. De Ziua Mondială a Diabetului Zaharat, dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la CardioHelp, oferă pacienților informații utile.
Mulți pacienți nu ia în serios diagnosticul de diabet zaharat pentru că nu prezintă simptome de la început. Glicemia crescută nu doare, însă complicațiile neurologice ce pot surveni în urma acesteia sunt grave și zgomotoase. Ateroscleroza și neuropatia reprezintă principalele dezechilibre care pot să apară la nivel neurologic. Acestea presupun un tratament de durată și o colaborare constată cu medicul neurolog pentru a le ține sub control, dar și pentru a preveni o ulterioară agravare a acestora.
„Diabetul zaharat este o afecțiune care se manifestă prin durere decât atunci când apar complicațiile. Acesta este motivul pentru care mulți pacienți neglijează boala și intervin prea târziu. Principalele dezechilibre pe care le produce hiperglicemia cronică sunt: ateroscleroza (depunerea plăcilor de aterom, colesterol, calciu pe pereții vaselor de sânge) și neuropatia (lezarea nervilor și transmiterea defectuoasă a semnalelor nervoase către mușchi și organe). Monitorizarea constată a bolii, tratamentul și o bună colaborare cu medicul pot preveni apariția complicațiilor sau limitarea evoluției acestora”, spune dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la CardioHelp.
Neuropatia diabetică, o complicație a diabetului zaharat
În funcție de tipul diabetului zaharat, pacienții trebuie să facă un screening pentru depistarea neuropatiei periferice diabetice: la cinci ani după debutul diabetului zaharat tip 1 și la momentul diagnosticării pentru diabetul zaharat tip 2. Această complicație apare în mod frecvent la pacienții care suferă de diabet, iar principalele simptome care „o dau de gol” sunt: durerile, paresteziile, senzația de arsură la nivelul mâinilor și picioarelor, crampele, amorțeala, atofia musculară. După stabilirea diagnosticului prin efectuarea unor teste specifice, medicul neurolog poate institui tratamentul.
„Neuropatia diabetică este o complicație cronică a diabetului zaharat care se instalează progresiv și poate afecta atât sistemul nervos periferic, cât și pe cel autonom. Screeningul neuropatiei periferice diabetice se inițiază la cinci ani de la debutul diabetului zaharat de tip 1 și la momentul diagnosticului pentru diabetului zaharat tip 2. Simptomele neuropatiei periferice diabetice sunt reprezentate de dureri, parestezii și senzație de arsură cu dispoziție distală, simetrică, <<în mănușă>> pentru mâini sau <<în ciorapi>> pentru picioare. De asemenea, pot să apară crampe sau amorțeală obiectivate prin reflexe osteotendinoase absente, atrofii musculare sau hiperestezie cutanată. Diagnosticul se pune pe unor teste specifice precum: testarea sensibilității termice, test cu monofilament, testarea sensibilității vibratorie cu diapazonul. Conduita terapeutică se bazează pe menținerea unui control glicemic adecvat și tratament simptomatic în scopul îmbunătățirii calității vieții”, precizează medicul neurolog.
În schimb, dacă vorbim de neuropatia autonomă diabetică, aceasta apare ca urmare a afectării fibrelor nervoase vegetative. Această afecțiune include simptome precum: incontinență urinară, vezică neurogenă, transpirații excesive sau lipsa transpirației, tulburări mentrstruale, constipație. Tratamentul administrat este în funcție de manifestările pacientului.
„Neuropatia autonomă se referă la semne și simptome produse prin afectarea fibrelor nervoase vegetative simpatice și parasimpatice care inervează cordul, aparatul gastrointestinal sau genito-urinar. Ele pot produce incontinență urinară, vezică neurogenă, pot afecta glandele sudoripare și atunci pacientul prezintă transpirații excesive în jumătatea superioară a corpului, anhidroză – lipsa transpirației în jumătatea inferioară a cordului, tulburări menstruale sau constipație. În acest caz, tratamentul este unul simptomatic”, adaugă dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la Cardio Help.
„Persoanele care suferă de diabet au un risc de două până la patru ori mai mare de a dezvolta un AVC”
O altă complicație severă a diabetului zaharat este accidentul vascular cerebral. Riscul de a dezvolta un AVC este de până la patru ori mai mare la pacienții cu diabet decât la o persoană sănătoasă. De aceea, este important să acordăm o atenție deosebită factorilor de risc modificabili și să încercăm, pe cât posibil, să îi ținem sub control sau să îi eliminăm. Printre aceștia se numără: fumatul, consumul de alcool, sedentarismul și anumite afecțiuni (hipercolesterolemia, ateroscleroza carotidiană, hipertensiunea etc).
„Angiopatia reprezintă totalitatea modificărilor de la nivelul vasului de sânge cauzate de ateroscleroză. Macroangiopatia se referă la afectarea vaselor mari de sânge, precum cele de la nivel cerebral. Astfel, riscul de accident vascular cerebral este crescut. Persoanele care suferă de diabet au un risc de două până la patru ori mai mare de a dezvolta un AVC și la vârste mult mai tinere față de cei care nu au diabet. Diabetul reprezintă un factor de risc independent pentru accidentul vascular cerebral, însă pacienții pot prezenta și alți factori de risc modificabili sau nu. Factorii de risc nemodificabili pentru AVC sunt: vârsta înaintată (peste 55 de ani), sexul feminin, istoricul familial de afecțiuni vasculare (cardiovasculare sau cerebrovasculare). Factorii de risc modificabili sau tratabili sunt reprezentați de fumat, consum de alcool, sedentarism, hipercolesterolemie, ateroscleroza carotidiană, fibrilația atrială, hipertensiunea și altele”, afirmă medicul neurolog.
Există două tipuri de accident vascular: ischemic, când un vas de sânge este blocat printr-un tromb, sau hemoragic, atunci când vasul de sânge este rupt. Amorțeala, slăbiciunea, hemipareza, tulburările de înghițire, de vorbire, de mers, durerile severe de cap pot indica prezența unui AVC. Prin urmare, trebuie să recunoaștem simptomele cât mai repede și să ne adresăm serviciului de urgență. Medicul va efectua anumite investigații imagistice pentru a depista cauza apariției AVC-ului și va administra un tratament.
„AVC-ul reprezintă o urgență medicală. Acesta apare atunci când un vas de sânge (arteră cerebrală) este blocată printr-un tromb (AVC ischemic) sau când vasul de sânge este rupt (AVC hemoragic). Simptomele specifice AVC-ului includ: amorțeală, slăbiciune, paralizia feței, brațului și membrului inferior (de obicei doar pe o parte – hemipareză), tulburări de vedere sau tulburări la înghițire, tulburări de vorbire sau de limbaj (de înțelegere a limbajului), tulburări de mers și echilibru, dureri de cap severe. Simptomele unui AVC pot progresa în decurs de minute, ore sau zile, de aceea este necesară o intervenție rapidă. Diagnosticul se bazează pe simptomatologie și investigații imagistice de tip CT sau RMN. Tratamentul constă în menținerea funcțiilor vitale, tratamentul cauzei care a dus la AVC cu anticoagulante sau antiplachetare, antihipertensive și neuroprotectoare”, adaugă dr. Adriana Ninoiu.
Piciorul diabetic. Cum trebuie îngrijit?
Neuropatia diabetică și arteriopatia diabetică pot duce la apariția piciorului diabetic. Dacă nu este tratat corespunzător, pacientul va dezvolta ulcerații care, ulterior, se vor solda cu amputarea piciorului. Prin urmare, trebuie să ne inspectăm periodic picioarele, să tratăm bătăturile, infecțiile unghiei, să ne menținem glicemia în limite normale, precum și să eliminăm complet viciile (fumatul, consumul de alcool).
„Piciorul diabetic sau piciorul Charcot poate fi consecința unui cumul de factori intrinseci (neuropatia, arteriopatia, deformările articulare ale piciorului), dar și factori extrinseci (traumatismele piciorului care conduc la leziuni sau la distrucții ale tegumentului). Ulcerațiile din piciorul diabetic pot duce cu ușurință la amputații. De aceea, se recomandă un control glicemic bun, inspecția regulată a piciorului, tratarea calusurilor (bătăturilor), tratarea infecțiilor unghiei, dar și renunțarea la fumat, la consumul de alcool. Evaluarea se efectuează pe baza testelor de neuropatie, arteriopatie sau determinarea indexului gleznă-braț. Îngrijirea piciorului diabetic presupune depistarea precoce a oricărei leziuni apărute, o încălțăminte adecvată și menținerea glicemiei în limite normale”, conchide dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la Cardio Help.
