Scolioza este una dintre cele mai frecvente deficiențe posturale întâlnite mai ales în rândul copiilor. Pentru tratarea ei, pacienții beneficiază de terapia Schroth. Aceasta constă într-un plan de exerciții fizioterapice specifice în scolioză, ce sunt adaptate la nevoile fiecărui pacient. În cazurile mai grave, când curbura coloanei vertebrale depășește 20 de grade, este recomandată purtarea unui corset. Ce este terapia Schroth și în ce constă? Cum ajută în tratarea scoliozei la copii? Când este necesar corsetul și cât timp se poartă? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la Ramona Tănasie, kinetoterapeut la Kineto-Plus, într-un interviu acordat Media10.
Katharina Schroth, fondatoarea terapiei Schroth
Media10: Ce sunt exercițiile fizioterapeutice specifice în scolioză?
Ramona Tănasie: Aceste exerciții au apărut în prima jumătate a secolului XX, când Rudolf Klapp și Von Niederhofer erau cunoscuți pentru că lucrau cu deficiențe posturale. În anul 1921, Katharina Schroth, care avea o scolioză moderată, își dezvoltă propria terapie. La început, era tratată cu un corset metalic, de oțel și extrem de dureros. Ulterior, Katharina a dezvoltat terapia Schroth, ce constă în corecții posturale specifice, a tiparelor de respirație și a percepției posturale. În a doua jumătate a secolului, încep să apară mai multe școli care se ocupă cu deficiențele posturale: școala din Lyon – tehnica Mezieres; Franța – RPG; Polonia – DoboMed; Anglia – Side Shift.
În Germania, încă se numea Modern/Classical Schroth până în anul 1989, fiind dusă mai departe de Katharina Schroth împreună cu fiica ei Christa. În Spania era Elena Salva, fondatoarea școlii BSPTS în anul 1968. Aceasta lucra cot la cot cu Katharina Schroth pe perioada poliomielitei. Toate aceste metode se încadrează în exerciții fizioterapeutice specifice în scolioză.
Care sunt obiectivele terapiei Schroth?
Media10: În ce constă, mai exact, terapia Schroth?
Ramona Tănasie: Terapia Schroth constă într-un plan de formare cognitivă, senzorio-motorie și kinestezică. Aceasta este menită să-l învețe pe pacient cum să-și îmbunătățească postura și forma scoliozei 3D. Avem mai multe principii generale ale tehnicii, printre care: corecția posturală stabilă – constă în schimbarea poziției corpului în spațiu, adică orice parte a corpului în relație cu celelalte părți corporale, în așa fel încât să obținem cel mai bun aliniament. Apoi avem tehnica de expansiune, adică mărirea controlului volumului intern; activarea musculară, ce folosește tensiune izometrică – de exemplu, apăsăm pe un scaun sau un baston și integrarea – pacientul este rugat să reproducă pozițiile prin simț și control vizual în ortostatism sau șezând.
Media10: Ce afecțiuni putem trata cu ajutorul terapiei Schroth?
Ramona Tănasie: Afecțiunile care pot fi corectate prin aceste exerciții fizioterapice specifice sunt, în principal, scoliozele cu un unghi Cobb mai mare de 10-15 grade. De asemenea, exercițiile se folosesc și în tratarea altor afecțiuni de statică vertebrală, cum ar fi hiperlordoze sau hipercifoze (maladia Scheurman – postură defectuoasă cu cifoză care se accentuează și devine ireductibilă pe măsură ce creștem).
„Dacă pe radiografie unghiul Cobb este mai mare de 10 grade, atunci vorbim despre o coloană care prezintă semne de scolioză
Media10: Este nevoie ca pacientul să facă anumite analize, investigații înainte de a începe recuperarea?
Ramona Tănasie: Examinarea clinică este cea mai importantă și părintele trebuie să își verifice copilul în perioada creșterii. Scolioza nu doare și nu se vede decât atunci când avem un puseu de creștere extrem de mare, adică 10-20 cm. De multe ori, părinții sunt bulversați când copilul se dezvoltă brusc și observă că are o deficiență posturală. Copilul poate avea o deviație pe care părinții să nu aibă cum să o observe, mai ales că nu au acel ochi critic de specialist, de a vedea anumite deformări sau malpoziții. Când puseul de creștere apare brusc, atunci încep să se vadă diferențele și se duc la medicul de familie. De acolo sunt trimiși să facă o radiografie și așa mai departe. Dacă pe radiografie unghiul Cobb este mai mare de 10 grade, potrivit Scoliosis Research Society (SRS), atunci vorbim despre o coloană care prezintă semne de scolioză.
Media10: Care sunt principalele beneficii ale acestei terapii?
Ramona Tănasie: Principalele beneficii ale exercițiilor fizioterapice specifice în scolioză sunt: integrarea autocorcției posturale în activitățile zilnice, învățarea de a efectua cea mai bună corecție posturală 3D, îmbunătățirea aliniamentului postural, stabilizarea curburilor, creșterea controlului neuromuscular și creșterea mobilității. Acestea sunt principalele obiective, dar depinde de nevoile fiecărui pacient.
„Recomandarea noastră este ca pacientul să efectueze ședințele de trei ori pe săptămână timp de șase luni”
Media10: Cât poate dura recuperarea pacientului dacă beneficiază de terapia Schroth?
Ramona Tănasie: Recuperarea este de lungă durată, se poate întinde de la câteva luni până la ani de zile în funcție de progresul pacientului. Pentru început, recomandarea noastră este ca pacientul să efectueze ședințele de trei ori pe săptămână timp de șase luni, plus continuarea exercițiilor acasă. Exercițiile fizioterapeutice specifice în tratamentul scoliozei vin cu rezultate foarte bune atunci când se lucrează zilnic acasă. Cele două – trei vizite pe săptămână la un centru de kinetoterapie sunt suficiente, însă fără să lucrăm și acasă programul de exerciții nu vom obține rezultatele dorite. Astfel, putem vedea dacă avem o evoluție sau dacă este necesar să introducem și alte instrumente medicale, cum ar fi corsetul. După aceste șase luni, facem o radiografie de control și, în funcție de ce modificări apar pe radiografie, stabilim noi obiective.
Media10: Pe lângă această terapie este nevoie și de altele pentru a favoriza vindecarea mai rapid?
Ramona Tănasie: Poate fi nevoie și de alte terapii, însă depinde de nevoile pacientului. De exemplu, dacă acesta vine cu niște contracturi extrem de dureroase, atunci începem cu un masaj ca să scădem mai întâi durerea și apoi facem exercițiile fizioterapice. De asemenea, putem asocia terapia Schroth cu terapia manuală și atunci vom obține un rezultat mult mai bun. Dacă mai punem și corsetul trei-patru ore, automat poziția pacientului se va îmbunătăți mai rapid.
„Pentru a fi eficient, corsetul trebuie purtat 23 din 24 de ore”
Media10: Când este necesar corsetul, cât timp se poartă și cum ajută în tratarea scoliozei?
Ramona Tănasie: Pe lângă terapia Schroth, dacă curbura depășește 20 de grade, este recomandat corsetul. Corsetul este realizat dintr-un plastic termoformabil, este pe bază de mulaj și are măsură individuală, adică este făcut pentru fiecare pacient în parte. Obiectivul coresetului este corectarea tridimensională a deformării scoliotice, cu accent nu doar pe planurile frontale și transversale, ci și pe cele sagitale. Din multitudinea de corsete existente (corset Cheneau, corset Boston), cel mai bun corset este cel indicat de medicul ortoped pediatru, în funcție de anumiți parametri clinici și radiologici. Pentru a fi eficient, corsetul trebuie purtat 23 din 24 de ore, cu introducere treptată.
Media10: Corsetul se poate pune și la adulți?
Ramona Tănasie: Corsetul se poartă în perioada creșterii timp de un an – doi, depinde la ce vârstă am reușit să-l introducem în terapie. Se poate pune și la adulți, însă efectul nu este același. Acesta ne menține postura, dar nu ne corectează deficiența. Deci nu o să avem o îmbunătățire semnificativă pentru că nu mai suntem în perioada de creștere. De aceea, la copii se văd cel mai bine rezultatele. În această perioadă, de un an – doi, putem schimba maxim două corsete și asta în momentul în care nu mai simțim presiune la acel nivel. La început, impactul este foarte mare, este destul de greu pentru pacient să se acomodeze cu acest corset, dar ușor, ușor se adaptează, capătă mobilitate și devine comod de purtat.
Copiii sub opt ani nu pot beneficia de terapia Schroth
Media10: Există și situații în care pacienții pot avea contraindicații pentru terapia Schroth?
Ramona Tănasie: Terapia Schroth nu este indicată în cazul copiilor foarte mici (sub opt ani) deoarece pentru executarea corectă a exercițiilor este nevoie de responsabilitatea și cooperarea pacientului. De asemenea, nu se recomandă terapia în cazul pacienților diagnosticați cu osteoporoză, pareză spastică, hernie de disc, listezis sau complicații cardiopulomonare.
