Transaminazele sunt niște enzime provenite în mare parte din ficat, însă se găsesc și la nivelul altor organe. Ele sunt extrem de importante atât în diagnosticarea și monitorizarea anumitor afecțiuni, cât și în tratamentul și prevenirea acestora. Cele mai utilizate teste hepatice sunt TGO și TGP, care ne ajută să identificăm orice agresiune de la nivelul organismului, fie produsă de un virus, fie de un toxic. Ce rol au transaminazele? Care este valoarea normală a acestora? De ce cresc sau scad transaminazele? Cum le reglăm? Ne spune dr. Paula Ciucă, medic primar medicină internă la Cardio Help.
Media10: Ce sunt transaminazele și ce rol au în organism?
Dr. Paula Ciucă: Transaminazele sunt niște enzime care își au originea în mare pare în ficat, dar se găsesc și la nivelul altor organe și țesuturi, cum ar fi: pancreas, rinichi, mușchi striat, mușchiul inimii, țesut cerebral. Măsurătoarea lor se folosește în diagnosticarea și monitorizarea anumitor afecțiuni. Ficatul este cel mai mare organ parenchimatos din corpul uman și îndeplinește mai multe funcții. Unul dintre principalele sale roluri este acela de a filtra sângele pentru a elimina toxinele care sunt rezultate în urma proceselor metabolice sau când ajung accidental în organism. În plus, ficatul este implicat și în procesul de coagulare a sângelui, este responsabil pentru producerea bilei, depozitează unele vitamine și minerale și procesează glucoza. Pentru a îndeplini această funcție de filtru, ficatul sintetizează niște enzime numite transaminaze, care au rol în procesul de descompunere al proteinelor de la nivel hepatic. Astfel, corpul le poate asimila mult mai ușor.
„TGP-ul este un indicator mult mai precis pentru funcția hepatică”
Media10: Avem enzimele TGO și TGP. Care este diferența între cele două?
Dr. Paula Ciucă: Există două tipuri de transaminaze: TGO sau aspartataminotransferază și TGP sau alaninaminotransferază. TGP este o enzimă importantă în procesul de formare a acidului piruvic și al glutamatului. În schimb, TGO este o enzimă care susține procesul de formare a unui aminoacid important în organism – acidul oxaloacetic. TGP-ul este un indicator mult mai precis pentru funcția hepatică și orice agresiune, fie ea produsă de un virus, fie cauzată de un toxic (medicamente sau alcool), duce la creșterea acestor enzime, în special a aspartataminotransferazei.
Media10: Cum se măsoară transaminazele? Care este valoarea normală a acestora?
Dr. Paula Ciucă: Valoarea normală a transaminazelor este cuprinsă între 5-40 UI/l. De obicei, laboratoarele adoptă un interval de referință în funcție de metoda utilizată. Transaminazele se măsoară din sânge, dimineața pe nemâncate, la recomandarea medicului. Aceste analize se fac pentru a evalua starea de sănătate a celui care le efectuează. Transaminazele indică dezechilibre și patologii care pot fi asimptomatice, iar aceste analize de rutină reprezintă cea mai bună metodă de prevenție, diagnostic și tratament pentru multe afecțiuni.
„În cazul în care pacientul se știe cu un ficat gras, se recomandă efectuarea transaminazelor la cel puțin șase luni”
Media10: Probabil că multe persoane se întreabă: când ar trebui să verificăm transaminazele din organism?
Dr. Paula Ciucă: Dacă pacientul este supraponderal, obez sau prezintă dislipidemie, aceste analize sunt recomandate cel puțin o dată pe an. În cazul în care pacientul se știe cu un ficat gras, se recomandă efectuarea transaminazelor la cel puțin șase luni sau conform indicațiilor medicului, asociate cu o ecografie abdominală.
Media10: Ce simptome pot prezenta pacienții cu transaminaze crescute sau scăzute?
Dr. Paula Ciucă: De obicei, pacientul nu are simptome și transaminazele cu valori modificate sunt descoperite întâmplător în urma analizelor de rutină. Totuși, există situații în care pacienții se pot prezenta la medic cu manifestări precum: oboseală cronică, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, greață, vărsături, dureri abdominale, tegumente icterice, scaune decolorate, urină închisă la culoare. În urma acestor acuze, putem recomanda pacientului verificarea transaminazelor.
În ce afecțiuni întâlnim transaminaze crescute/scăzute?
Media10: De ce cresc/scad transaminazele? Care pot fi cauzele?
Dr. Paula Ciucă: Cel mai des întâlnim transaminaze crescute atât în boli hepatice, cât și în boli extrahepatice. Bolile hepatice sunt: hepatita acută, hepatita cronică, hepatitele autoimune, hepatitele alcoolice, ciroza hepatică, icter obstructiv, după administrarea de medicamente hepatotoxice (antibioticele, antiinflamatoriile, izoniazida – în tratamentul tuberculozei, amiodarona – în tratamentul bolilor cardiace). De asemenea, pot să crească și în boli extrahepatice, cum ar fi: pancreatită, infarct miocardic, intervenții chirurgicale pe cord, infarcte splenice, intestinale sau renale. Pe de-o parte, transaminazele pot să crească și în sarcină din cauza unui dezechilibru hormonal. La femeile gravide, estrogenul și progesteronul pot să crească, prin urmare cresc și transaminazele.
Pe de altă parte, transaminazele pot să crească și tranzitor, izolat, după un efort fizic intens, după o injecție intramusculară, după un traumatism muscular. Nivelul transaminazelor serice nu se corelează cu prognosticul afecțiunii. De exemplu, într-o hepatită cu virus A, transaminazele pot să aibă valori foarte mari, însă hepatita cu virus A este o boală autolimitată cu un prognostic favorabil. În schimb, în ciroza hepatică, o boală ireversibilă și cu un prognostic nefavorabil, transaminazele pot să fie normale sau puțin crescute peste limita superioară. Aici este vorba de o rezervă hepatică deficitară. În ceea ce privește scăderea transaminazelor, aici vorbim de un deficit de vitamina B6, afecțiuni intestinale sau afecțiuni hepatice, însă sunt mai puțin relevante clinic.
Reglarea transaminazelor se face prin modificarea stilului de viață
Media10: Cum reglăm transaminazele și cum prevenim creșterea/scăderea lor?
Dr. Paula Ciucă: Dacă în urma analizelor efectuate descoperim creșterea sau scăderea transaminazelor, există niște metode generale prin care putem să le reglăm, dar și să prevenim modificarea lor. În primul rând, să ne menținem o greutate normală. Pacienții supraponderali și obezi pot avea un ficat gras și, ulterior, pot dezvolta o afecțiune hepatică. În al doilea rând, trebuie să facem exerciții fizice regulat, cel puțin 30 de minute pe zi. În al treilea rând, e foarte important să avem o alimentație sănătoasă, echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale. Tototdată, săracă în grăsimi saturate și în glucide. Deci trebuie evitate mesele bogate în calorii. Nu în ultimul rând, să evităm medicamentele hepatotoxice: antibiotice, antiinflamatorii, izoniazidă, miodaronă, precum și consumul de alcool, fumatul. De asemenea, e important să avem relații intime protejate și să ne vaccinăm.
De exemplu, dacă diagnosticăm transaminaze crescute după un consum de medicamente, atunci se recomandă întreruperea medicației și efectuarea transaminazelor după două-patru săptămâni. Dacă pacientul a băut mai mult alcool decât în mod normal, se recomandă întreruperea consumului de alcool și, ulterior, efectuarea transaminazelor. În cazul în care acestea nu scad după schimbările făcute, atunci se efectuează teste suplimentare de sânge: bilirubina, Gama GT, electroforeza proteinelor serice, protrombina, funcția ficatului. Vedem care este cauza și apoi instituim un tratament.
„Se administrează medicamente hepatoprotectoare pe bază de silimarină, anghinare, fosfolipide esențiale, aminoacizi esențiali, acizii Omega-3”
Media10: În funcție de cauză, în ce constă tratamentul?
Dr. Paula Ciucă: Tratamentul este în funcție de cauza pe care o descoperim în urma transaminazelor crescute. Se administrează medicamente hepatoprotectoare pe bază de silimarină, anghinare, fosfolipide esențiale, aminoacizi esențiali, acizii Omega-3. Pe lângă acestea, se dă tratamentul bolii de bază. Se va administra pe o perioadă de trei-șase luni, după care se vor verifica din nou transaminazele.
