Sindromul dispeptic ulceros este o afecțiune frecvent întâlnită în perioada sezonului rece, toamnă-iarnă. Ce presupune acest sindrom, ce trebuie să știm, ce legătură are cu alte afecțiuni ale organismului? Aflăm de la prof. univ. dr Paul Mitruț, medic primar medicină internă și gastroenterologie la Centrul Medical Renașterea și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Media10: Sună cumva pompos și complicat pentru noi, cei care nu avem studii medicale, acest titlu de sindrom dispeptic ulceros. Explicați-ne, vă rog, ce este.
Dr. Paul Mitruț: Nu e un diagnostic pompos, ci este un diagnostic de anul III. Eu sunt profesor de semiologie medicală și le tot spun studenților mei de anul III că dacă vine cineva și se plânge de anumite simptome digestive: durere cu caracter ulceros, arsuri retrosternale, greață, vărsături, să nu îl etichetăm din prima cu ulcer, gastrită sau cancer gastric, ci să îl numim sindrom dispeptic ulceros. Sindromul este, de fapt, un grup de boli care au semne și simptome comune. Deci, în spatele sindromului ulceros se pot afla ulcerul gastroduodenal, gastritele și uneori chiar și cancerul gastric. Mai exact, sindromul dispepctic ulceros este un diagnostic inițial, iar după ce se adresează medicului, pacientul este diagnosticat cu una dintre aceste afecțiuni.
Cauzele sindromului dispeptic ulceros
Media10: Care sunt cauzele ce duc la apariția gastritei sau a ulcerului și ce trebuie să știe pacienții din acest punct de vedere?
Dr. Paul Mitruț: În primul rând, în sezonul de toamnă-iarnă și primăvară-vară incidența simptomatologiei de tip ulceros crește. Dacă ne referim la modul general, una dintre cauze este predisopoziția genetică, care există și la patologia ulceroasă. O altă cauză este infecția cu Helicobacter Pylori, care este foarte frecventă la ora actuală, chiar dacă la început a fost privită cu scepticism.
Se consideră că este agent oncogen de clasa a II-a, acest termen fiind folosit de către OMS, iar la ora actuală se discută ca eradicarea infecției cu Helicobacter Pylori să se facă chiar și la persoanele asimptomatice, la cele cu simptomatologie fiind obligatorie. E adevărat că o cauză de sindrom dispeptic ulceros este dată de folosirea anumitor medicamente: antiinflamatoare steroide sau nesteroide în cantitate foarte mare pentru diferite patologii, în special osteoarticulare și folosirea acidului acetilsalicilic în prevenția bolilor cardiovasculare și neurologice ale căror efecte secundare sunt, de multe ori, pe plan digestiv, foarte severe.
În al doilea rând, mai putem aminti o cauză destul de frecventă, alimentația, care este agresivă uneori, și poate să ducă la ulcerații, eroziuni. Consumul excesiv de condimente poate să ducă la probleme digestive, la fel și băuturile carbogazoase, dar, în special, aceste cure de slăbire văzute pe internet în care, de exemplu, consumi lămâie timp de câteva luni. Fiind acidă, poate să declanșeze o patologie digestivă, chiar și ulcer, complicații ale ulcerului. De asemenea, nu aș exclude nici implicarea stresului cotidian, stresul puternic, care poate să determine o patologie digestivă severă, uneori chiar ulcerații de stres ce pot să se complice. Prin urmare, este o patologie cu etiologie multifactorială.
„Ulcerul înseamnă ulcerație prezentă, gastrita înseamnă inflamația mucoasei gastrice”
Media10: Pentru că pacienții aud frecvent aceste diagnostice, „ulcer” și „gastrită”, vă rog să explicăm ce înseamnă fiecare dintre ele și care este diferența între cele două.
Dr. Paul Mitruț: Noțiunea de ulcer este o noțiune endoscopică. Ca să pui diagnosticul de ulcer trebuie să evidențiezi o ulcerație, adică o lipsă de substanță care se găsește fie la nivelul gastric, fie la nivelul duodenului. Ulcerația este specifică acestei boli și depășește mucoasa, uneori ajunge chiar sub mucoasă și poate să fie benignă sau malignă. Ulcerația localizată la nivelul stomacului trebuie monitorizată o perioadă mai lungă de timp pentru a ne asigura că nu este de tip malign. Ulcerația localizată la nivelul duodenului este dată, de obicei, de boala ulceroasă care are puseuri de evoluție. Apare durerea, care se vindecă în două-trei săptămâni, dar peste luni sau ani poată să fie redeșteptată în condiții speciale.
Gastrita, în schimb, înseamnă inflamația mucoasei gastrice. Uneori apar eroziuni superficiale la nivelul mucoasei gastrice, nu pătrund în profunzime, dar sunt difuze și cuprind aproape toată mucoasa gastrică. Sunt multe tipuri de gastrite și clasificarea lor este foarte stufoasă. De exemplu, cel mai frecvent apar gastrite acute după antiinflamatoare nesteroide (aspirină, indomethacin, diclofenac), pot să apară prin eroziunea mucoasei gastrice difuze și să dea chiar sângerări, dureri foarte intense. Helicobacter Pylori, de asemenea, poate să cauzeze gastrită acută. Sunt și gastrite legate de anumite evoluții: gastrite atrofice, gastrite date de patologie oncologică, gastrite hipertrofice.
Acestea sunt, practic, clasificări ale gastritelor endoscopice, dar tocmai asta e diferența. Ulcerul înseamnă ulcerație prezentă, gastrita înseamnă inflamația mucoasei gastrice. La ambele, diagnosticul se pune endoscopic. Clinic, am putea să spunem doar dacă pacientul a luat aspirină și are manifestări acute, dar nici atunci nu putem știi dacă e ulcer sau gastrită. Ar fi bine să ne ferim de diagnostic sigur. Îmi vin foarte mulți pacienți care spun că au fost diagnosticați cu ulcer, dar care nu au făcut o endoscopie. Ei bine, când fac această investigație găsesc leziuni de ulcerații și cicatrici.
Media10: Referitor la infecția cu Helicobacter Pylori, de unde poate să apară aceasta în organismul nostru și cum ne putem proteja?
Dr. Paul Mitruț: Putem lua Helicobacter Pylori de oriunde din mediul înconjurător. Transmiterea se face pe cale orală, prin mâini murdare, putem lua chiar de la pacienții infectați, însă, de multe ori, găsim familii în care un membru este infectat, dar nu a trasmis și celorlalți. De asemenea, prin contact direct cu obiecte sau suprafețe infectate putem să facem și noi. Helicobacter Pylori este un germen particular pentru că trăiește în mediul acid din stomac și de aceea, la început, nu s-a crezut că poate să reziste atât de mult acolo, dar el are capacitatea de a se adapta.
„Tratamentul infecției vindecă și leziunile”
Media10: Sunt anumite semne care ar trebui să ne dea de gândit și să ne trimită să facem un set de analize, să mergem la mediul specialist având instalată această infecție în organism?
Dr. Paul Mitruț: De obicei, noi îi testăm pe toți cei care au simptome digestive. Când le facem endoscopie pentru gastrită sau ulcer, atunci le testăm și Helicobacter Pylori, pentru că tratamentul infecției vindecă și leziunile. Dacă tratăm numai leziunile, dar nu și infecția, aceasta va recidiva și, practic, nu vom reuși să obținem rezultate bune. Sunt foarte mulți care au infecție fără manifestări, iar aici este o întreagă discuție, dacă trebuie tratați sau nu.
Tendința liderilor de opinie, la ora actuală, în țările dezvoltate, este de a-i trata pe toți din cauza riscului de cancer gastric. Este adevărat că sunt și oameni sceptici în domeniul acesta. Japonezii, de exemplu, cred mai puțin în Helicobacter Pylori, dar dovezile sunt destul de clare. O proporție mică din cei infectați fac complicații. Sunt și mulți asimptomatici, este adevărat, dar nu există alte metode de prevenție pentru cancerul gastric. Părerea mea este că, dacă cineva are o infecție cu Helicobacter Pylori, atunci ar fi bine să o trateze.
CITEȘTE ȘI: https://mediazece.ro/2023/01/30/infectia-cu-helicobacter-pylori-cum-se-trateaza/
Media10: Cum se poate trata?
Dr. Paul Mitruț: Tratamentul pentru Helicobacter Pylori este foarte clar și individualizat. Se face prin cure: două antibiotice timp de șapte, 10 sau 14 zile, asociate cu un inhibitor de pompă de protoni în doză mare și cu un protector de mucoasă, de obicei cu mic bismutul. Din păcate, în România nu se face testarea la antibioticele folosite, cum sunt, de exemplu, claritromicină și amoxicilină.
E posibil ca mulți să fie rezistenți la unul dintre acestea, mai ales că antibioticele se folosesc de mici la noi. Se face tratamentul timp de 10-14 zile, se controlează eficiența terapiei, iar dacă nu s-a eradicat se repetă cura. Nu se fac mai multe cure! Am văzut colegi care dau trei cure consecutive fără să mai verifice dacă s-a eliminat. Nicăieri în consensul de la Maastricht nu se prevede așa ceva. E o terapie secvențială, adică se fac cinci zile cu cinci zile și se schimbă medicamentele, dar nu cure consecutive.
Testarea corectă se face fie prin endoscopie, fie din scaun. La testarea din sânge vedem că pacientul a făcut infecția, dar nu e o dovadă că o are și în momentul respectiv. Se face tratamentul, iar la trei săptămâni – o lună se face din nou testarea din scaun pentru a verifica dacă s-a eradicat. Există o toleranță scăzută la claritomicină, care poate să dea vărsături, intoleranță gastrică. Este încă foarte eficientă, dar în cazul acesta se poate înlocui cu levofloxacină. Eu am văzut că prin terapii, dacă se face măcar șapte zile, se produce o eradicare peste 90%. Mai sunt cazuri care necesită și a doua cură. Acum se discută foarte mult despre asocierea cu probiotice și prebiotice la această terapie. Este foarte bună pentru că antibioticele prezintă risc de dismicrobism intestinal și se pare că asocierea probioticelor crește și rata de eradicare cu cinci-șase %, ceea ce este important.
Schimbările în alimentație și în activitate duc la creșterea secreției gastrice
Media10: Ne spuneați că aceste simptome ale sindromului dispeptic ulceros se întâlnesc frecvent în perioada de toamnă-iarnă. De ce se întâmplă acest lucru?
Dr. Paul Mitruț: Nu se știe foarte bine de ce. Îmi amintesc că am citit istoricul ulcerului când le predam studenților patologia ulceroasă în anul III și pot să spun că n-a fost așa de la început. De exemplu ulcerul duodenal, care este mai frecvent la bărbați, la începutul secolului trecut era întâlnit mai des vara și iarna, după care și-a schimbat evoluția. Se pare că din cauza schimbărilor în alimentație și în activitate se stimulează anumiți factori de risc care duc la creșterea secreției gastrice. De fapt, toți acești factori de care am discutat noi duc la creșterea secreției gastrice. De exemplu, există așa-zisul simptom Zollinger Ellison, care este dat de o tumoră secretoare de gastrină și dă ulcer prin creșterea secreției gastrice,
Media10: De obicei, pacienții se sperie când aud acest diagnostic de ulcer și se întreabă ce soluții de tratament există și cum pot să scape de această afecțiune. Ce soluții există?
Dr. Paul Mitruț: Ulcerul nu mai este atât de frecvent. Eu, care am o experiență în domeniu, pot să spun că gastritele domină acum. Se întâmplă, de multe ori, să vină pacienți cu simptome foarte zgomotoase, să le facem endoscopie și să găsim foarte puține leziuni. Este așa-zisul ulcer-like, adică seamănă cu ulcerul, dar pacientul nu are ulcer și rămâne cu sindrom dispeptic și o gastrită. Ulcerul acum este destul de rar datorită tratamentelor foarte eficiente și introducerea inhibitorilor de pompă de protoni. Înainte ajungeau la chirurgie multe cazuri de ulcere perforate sau care sângerau. Chiar am vorbit cu colegii chirurgi care spuneau că nu mai au pacienți, și-au schimbat patologia, a rămas colecistul, dar stomacul cu ulcere perforate mai puțin, mai ales în medii mai elevate.
Există încă situații în care pacienții ajung târziu la medic, dar trebuie să știe că un ulcer tratat corect se poate rezolva, de aceea trebuie luat tratament din timp. Există discuții că acești inhibitori de pompă de protoni, care sunt baza tratamentului și scad secreția gastrică, ar avea efecte adverse. Am fost și eu la multe congrese internaționale tocmai pentru a auzi părerile altora. S-a tot spus că scăderea secreției ar putea să determine chiar apariția cancerului gastric, însă nu s-a demonstrat nimic în sensul acesta.
Problema care s-a pus a fost că acest tratament cu inhibitori de pompă de protoni trebuie luat cât este necesar. Întotdeauna efectele adverse sunt mai mici decât beneficiile, adică decât să facem o perforație, preferăm să aibă o tulburare de absorbție la un alt medicament. E adevărat că trebuie să fim atenți și să vedem cât este nevoie să administrăm tratament. În boala de reflux, de exemplu, se dau ani de zile. Se pare că efectele adverse apar după patru-cinci ani, ceea ce e mult pentru că nu se ajunge acolo pentru gastrite și pentru ulcer.
Ce este durerea de tip ulceros?
Media10: Este important ca pacienții să înțeleagă simptomele astfel încât să se prezinte din timp la medic, să diagnosticheze din timp o astfel de gastrită ca să nu ajungă la complicații.
Dr. Paul Mitruț: Durerea de tip ulceros este cea care apare în capul pieptului, uneori însoțită de arsuri, de pirozis și care, de multe ori, e ritmată de mese. Îți trece după ce mănânci, după care reapare și uneori este mai intensă la o jumătate de oră – o oră după masă, depinde de localizarea ulcerului. Este foarte importantă legătura cu mesele. Durerea este influențată de mâncare. Unii mănâncă mai mult în perioada aia, consumă pâine, biscuiți ca să le calmeze durerea. De obicei, la durerea biliară nu poți să mănânci. Dacă mănânci ceva, vomiți mai rău. Aici vărsătura, dacă apare, calmează durerea și este fie alimentară, fie asociată cu suc gastric, un gust mai mult acru decât amar. De asemenea, pe lângă asta, poate să fie și balonare, meteorism, arsuri. Mulți pacienți se plâng de dureri, îi deranjează și îi pot trezi noaptea.
Media10: Ce rol joacă alimentația și ce reguli recomandați pacienților care se află în astfel de situații, cu simptome, cu gastrită. Să zicem că suntem încă în acest stadiu al gastritei și putem să luăm multe măsuri în ceea ce privește alimentația pentru a nu ajunge la complicații.
Dr. Paul Mitruț: În general, trebuie să fie o alimentație mai ușoară și care, practic, nu stimulează secreția gastrică. Alimentația de tip fast-food, condimentele puternice (piper, ardei iute), maioneza, ceapa și usturoiul, lămâia, cafeaua, băuturile alcoolice tari, băuturile carbogazoase trebuiesc evitate. Chiar și legumele și vegetalele proaspete ar trebui evitate în momentul acela. Trebuie să avem o alimentație preparată mai ușor: brânzeturi slabe, pâine nu foarte proaspătă, carne fiartă, care pot să atenueze aciditatea gastrică.
De multe ori, pacienții își cam dau seama ce le-a declanșat disconfortul și ce le face rău. E important ca pacienții să ia tratament ca să nu ajungă la complicații. Multe dintre complicațiile ulcerului, de exemplu, sunt chirurgicale, pacientul poate să ajungă cu hemoragie digestivă în urgență. Și gastrita poate duce la hemoragie digestivă masivă, poți ajunge în urgență, stomacul poate să fie perforat. O operație foarte frecventă, rezecție gastrică, poate duce la peritonită, ceea ce e o urgență majoră și pune în pericol viața.
