Glaucomul este considerat a doua cauză de orbire din lume și principala cauză de orbire ireversibilă, conform World Health Organization. Cei mai mulți pacienți nici măcar nu știu că suferă de glaucom pentru că este asimptomatic, acționează tăcut, iar diagnosticul este pus abia când efectele asupra vederii sunt deja ireversibile. De ce apare glaucomul? Ce soluții de tratament există? Când se ajunge la intervenția chirurgicală? Aflăm de la dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog.
Glaucomul este o afecțiune care se manifestă prin pierderea progresivă a vederii, fiind o boală greu de diagnosticat, în primul rând, pentru că persoana în cauză nu are simptome. De multe ori, pacienții află că au glaucom după un consult de rutină la medicul oftalmolog, crezând că este vorba de o modificare a dioptriilor.
„Glaucomul este o boală multifactorială care se caracterizează prin distrugerea progresivă a nervului optic. Reprezintă una dintre principalele cauze de pierdere ireversibilă a vederii la nivel global, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților pentru că, din păcate, în cursul evolutiv al bolii nu apar semne sau simptome specifice care să aducă pacienții la medic”, explică dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog.
Care sunt factorii de risc
Cauzele exacte ale apariției acestei afecțiuni nu sunt cunoscute încă, dar există, totuși, anumiți factori ce pot favoriza apariția, dar și evoluția bolii, așa cum afirmă și dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog:
„Factorii de risc ai glaucomului sunt, în primul rând, demografici (persoanele cu vârsta peste 40 de ani și istoricul familal), oculari (presiunea intraoculară, grosimea stratului fibrelor nervoase, miopia în cazul glaucomului cu unghi deschis și hipermetropia, profunzimea camerei anterioare, grosimea cristalinului în cazul glaucomului cu unghi închis) și mai puțin sistemici (presiunea de perfuzie, hipertensiunea, diabetul). De exemplu, pacienții cu diabet sunt urmăriți oftalmologic mai mult pentru modificările oculare determinate de această afecțiune.”
Cum diagnosticăm glaucomul
Pentru a stabili diagnosticul este nevoie, mai întâi, să aflăm istoricul familial al pacientului. Persoanele peste 40 de ani au un risc mai mare de a face glaucom, vârsta fiind, de asemenea, un factor important. În urma unui control de rutină, medicul își va da seama dacă pacientul necesită investigații amănunțite pentru a confirma diagnosticul.
„Pentru a pune diagnosticul de glaucom avem nevoie de mai multe informații și investigații: istoricul familial și antecedentele patologice ale pacientului, examenul oftalmologic complet al pacientului (acuitate vizuală, tonometrie, biomicroscopie și fund de ochi cu retinofotografie), gonioscopie, câmp vizual, pahimetrie și tomografie în coerența optică (OCT). De asemenea, sunt recomandate controale periodice mai ales după vârsta de 40 ani când riscul apariției glaucomului este mai mare”, spune dr. Mihaela Puianu.
Tratamentul medicamentos și chirurgical
Așa cum explică și dr. Mihaela Puianu: „glaucomul poate fi clasificat ca fiind primar sau secundar, cu unghi deschis sau cu unghi închis, congenital sau dobândit” și, în funcție de aceste tipuri, tratamentul este diferit. Ce este important de știut este că, indiferent de tipul de glaucom, „singurul factor asupra căruia putem interveni este presiunea intraoculară”.
Pacienții cu glaucom beneficiază și de tratament medicamentos, însă de cele mai multe ori este nevoie de intervenție cu laser sau chiar o procedură chirurgicală, în funcție de evoluția bolii.
„Glaucomul cu unghi deschis se tratează medicamentos. În România avem un program național prin care tratamentul este gratuit. Dacă observăm că nu este suficient acest tratament, adică presiunea intraoculară nu scade și boala progresează, atunci se intervine chrurgical: fie laser (trabeculoplastia selectivă laser – SLT), fie clasic (trabeculectomie clasică sau cu sisteme artificiale de drenaj). În cazul glaucomului cu unghi închis, vorbim direct de tratament chirurgical laser atât ca intervenție de tip preventiv, cât și ca intervenție de tip curativ. Dacă nu suntem mulțumiți de scăderea presiunii intraoculare și observăm progresia bolii, atunci adăugăm tratament medicamentos. Pentru glaucoamele secundare avem terapii specifice, cum ar fi terapia cu injecții anti-VEGF, care se face de doi ani la noi în țară”, declară dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog.
Totuși, în alte țări, pacienții tineri diagnosticați cu glaucom beneficiază chiar în fază inițială de tratament cu laser, mai exact trabeculoplastia selectivă laser (SLT), cea mai eficientă și mai sigură metodă modernă de tratare a glaucomului, și o pot face cei care „nu vor sa depindă de picături sau care sunt necomplianți, adică uită să își pună tratamentul sau nu pot să îl administreze singuri”, spune dr. Mihaela Puianu.
Putem preveni apariția glaucomului
Există unele recomandări pe care le putem aplica pentru a preveni apariția glaucomului. Primul pas pentru a avea grijă de sănătatea noastră și a ochilor noștri este efectuarea unui control de rutină la medicul oftalmolog, mai ales dacă avem predispoziție pentru a dezvolta această afecțiune. Este important să nu așteptăm să ne pierdem vederea pentru a ne duce la medic. Descoperirea glaucomului în fază incipientă poate fi mult mai bine ținut sub control cu tratament decât dacă îl descoperim într-un stadiu târziu, când deja boala a progresat foarte mult.
În ceea ce privește prevenția, „ca în orice altă afecțiune, trebuie să avem grijă la alimentație și la activitatea fizică, trebuie să ne educăm în a trăi o viață cât mai sanătoasă, fără excese”, sugerează dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog. Astfel, exercițiile fizice ne pot ajuta să reducem presiunea intraoculară, cea care duce la formarea glaucomului. În cazul în care medicul recomandă picături, este important să le aplicăm regulat, așa cum au fost prescrise, fiind foarte eficiente pentru a preveni apariția glaucomului. De asemenea, trebuie să fim atenți și la alimentație, să consumăm cât mai multe fructe și legume, să evităm mâncarea procesată și să nu facem excese.
