Trăim în secolul în care copii sunt afectați de depresie, de cele mai multe ori instalându-se din cauza mediului în care trăiesc. Părinții plecați în străinătate, bullying-ul în școli, comunicarea ineficientă sunt doar câțiva factori care contribuie la instalarea depresiei. La nivel european, România se situează pe locul trei din cele 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Ce facem dacă copilul se confruntă cu depresia? Când mergem la medic? Cum îl ajutăm să se vindece? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr.Mirela Matican, medic primar psihiatrie pediatrică, la Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă din Craiova.
În România, 76.170 de copii au părinții plecați la muncă în străinătate, dintre care 21.024 sunt complet lipsiți de îngrijirea părinților, fiind plecați peste hotare sau provenind din familii în care părintele unic susținător este plecat, potrivit Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopţie, decembrie 2021.
Tot mai mulți copii sunt diagnosticați cu depresie. O cauză importantă este dată de lipsa comunicării sau comunicarea ineficientă dintre părinte și copil. Relațiile la distanță, pentru că mulți părinți sunt plecați în străinătate, afectează crearea unei legături strânse cu copilul. Astfel, ei își găsesc refugiu în lumea virtuală, unde își ocupă timpul și mintea cu diverse jocuri pe calculator, desene la televizor, video-uri pe telefon care îi îndepărtează de realitate și nu mai sunt comunicativi, deschiși, nu își mai fac prieteni, iar această singurătate îi împinge spre depresie.
„Vorbim de o generație întreagă în care avem părinți plecați în afară. Dependența de telefon, de jocuri pe calculator duce la înstrăinare, până la urmă, pentru că nu mai ajungi să comunici foarte mult de la persoană la persoană. Ești tu, calculatorul și niște persoane virtuale, ori noi când comunicăm față în față identificăm și emoțiile celuilalt. Nu trebuie să ne spună că e trist că să ne dăm seama de asta”, spune Mirela Matican, medic primar psihiatrie pediatrică la Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă.
„Orice modificare a stării de dispoziție și a comportamentului, care depășește două săptămâni, trebuie investigată”
Diferența dintre „a fi trist” și „a fi depresiv” este legată de perioada de timp în care copilul are această stare. Astfel că, el poate fi trist în urma unui deces, a unei probleme personale sau a unui conflict cu o altă persoană, însă dacă starea continuă și după o perioadă mai lungă de timp, dacă obiceiurile copilului de a interacționa cu alte persoane și de comunica în familie se schimbă, atunci părinții trebuie să ia masuri și să se prezinte, împreună cu copilul, la un specialist pentru a vedea dacă această stare de tristețe s-a transformat în depresie.
„Orice modificare a stării de dispoziție și a comportamentului, care depășește două săptămâni, trebuie investigată. Dacă copilul trece peste un deces al unei persoane apropiate este normal să fie trist. Există o perioadă de doliu, o tristețe naturală care se depășește și atunci nu mai vorbim neapărat de două săptămâni. Sunt și situații în care nu s-a întâmplat nimic major în viața copilului și, totuși, observăm că este mai abătut, mai trist, nu se mai joacă cu prietenii, nu mai are chef să se uite la televizor, eventual se refugiază ascultând muzică, preferă izolarea și să stea în semiîntuneric. Toate aceste modificări trebuie să ne atragă atenția. Poate să fie, din contră, un copil foarte irascibil. Nu îi mai convine nimic, este nervos, nu mai doarme și nu mai mănâncă bine” atrage atenția dr. Mirela Matican, medic primar psihiatrie pediatrică.
Colectivul în care trăiește copilul, mediul în care își petrece timpul îi influențează starea de spirit. Fenomenul de bullying este bine cunoscut la noi în țară și avem un procent foarte mare de copii agresori. Se întâmplă frecvent în școli ca un copil să fie atacat atât verbal, cât și fizic de colegi, să nu se poată integra în alte grupuri, fiind dat la o parte de ceilalți copii pentru că este diferit, iar acest lucru reprezintă un semnal de alarmă atât pentru părinți, cât și pentru profesori, care trebuie să observe cum s-a integrat copilul în școală, cum este tratat în grupul de prieteni și ce schimbări de comportament ar trebui să le pună semne de întrebare. Primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, lansat de Salvați Copiii în 2016, arăta că:
3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi
3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi
1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor
„Sursa nefericirii lor este tocmai colectivitatea pentru că sunt abuzați și nu se simt apărați de niciun fel, astfel că nu mai au resurse pentru a face față și se închid în ei”, afirmă dr. Mirela Matican.
Ce pot face părinții?
Rolul părinților este unul esențial. Dacă nu pot preveni apariția depresiei pentru că nu au comunicat îndeajuns cu copilul, atunci trebuie să lucreze mai mult la relația lor cu aceștia, să fie mai deschiși, să vorbească mai mult și să încerce să le fie alaturi. Acest proces de apropiere este foarte important pentru că, astfel, îl ajută pe copil să depășească momentele dificile, să se înțeleagă mai bine și să scape, până la urmă, de această depresie.
„Părintele ar trebui să fie atent la copil pentru că modificările se văd. Nu trebuie tratate cu indiferență, iar orice schimbare care persistă în comportamentul copilului nu trebuie neglijată. E bine să dezvolte acea relație în care copilul să aibă curajul de a spune și lucrurile neplăcute. Asta înseamnă că părinții trebuie să fie deschiși, să nu îl critice, să nu-i invalideze trăirea. E important să își găsească timp pentru a-l asculta și a-l înțelege. Câteodată, anumite lucruri care nouă ni se par nesemnificative, pentru copil pot fi o sursă de tristețe foarte mare” declară dr. Mirela Matican.
„Nu contează cât de gravă ni se pare nouă situația respectivă, ci contează cum o evaluează copilul”
Tratamentul depinde de la un caz la altul și poate varia în funcție de intensitatea emoțională a copilului. La unii pacienți, medicii pot interveni și pot îmbunătăți comportamentul acestora prin discuții deschise, însă sunt și cazuri în care apar gândurile suicidale și atunci trebuiesc administrate medicamente. Trebuie reținut, însă, că factorul principal care contribuie la vindecarea completă a copilului de depresie este prezența unui mediu favorabil acasă.
„În primul rând, încercăm să ajungem la copil, să vedem ce îl supără, dacă sunt lucruri pe care le putem schimba. Unele nu putem să le modificăm și trebuie să îl ajutăm să accepte, să se accepte și pe el în anumite situații. Când lucrurile au o anumită intensitate, când apar și gânduri suicidale, bineînțeles că intervenim și medicamentos. În al doilea rând, depinde foarte mult și de starea de disconfort emoțional. Pentru el, clar, este o chestie gravă. Nu contează cât de gravă ni se pare nouă situația respectivă, ci contează cum o evaluează copilul. Aici depinde și de capacitatea de reziliență a copilului, de a trece peste anumite lucruri. În general, dacă avem și un mediu bun acasă, nu se poate să nu treci peste lucrul acesta, însă cu răbdare, eventual și cu ajutor din partea unui psiholog cu anumite ședințe de psihoterapie. Problema se pune atunci când nu ai factor de susținere. Sunt cazuri în care există un mediu acasă mai puțin favorabil” spune dr. Mirela Matican.
