Viaţa din creierul adolescenţilor. Cum să înțelegi totul

Ilustrație realizată de Naomi Bîldea

În anii de tranziţie, de la copilărie la maturitate, adolescenţii se confruntă cu decizii mari sau mici, unele mai uşor de luat şi de gestionat, altele dificile. În această perioadă, mulţi părinţi nu îşi mai recunosc proprii copii. Creierul tinerilor se apropie de dezvoltarea maximă și devin mult mai vulnerabili și la un pas de a face mari greșeli fără să își dea seama ce se întâmplă în viața lor. În același timp examene importante bat la uşă, iar nivelul de stres creşte, relaţia cu părinţii poate deveni tensionată după începerea anului școlar. Părinţii se pot pregăti cumva pentru aceste schimbări? Cum înțelegem ce se întâmplă în mintea adolescenților? Care sunt modificările prin care trec și cum facem să avem o relație cât mai apropiată, deschisă și care să îi ajute să facă cel mai bune alegeri ne spune psihologul Suzana Pavlov. 

Maria Ștefan: Între mofturi, iubiri şi căutarea de senzații, creierul adolescenţilor este în plină revoluţie. Cum ar trebui să înțelegem viața din creierul adolescenților?

Suzana Pavlov: În calitate de părinţi sau profesori raportarea noastră la adolescenţi ar fi bine să fie una plină de înţelegere. În adolescenţă se accentuează procesul identităţii de sine, prin urmare toate procesele care au loc în creier, indiferent că sunt de natură cognitivă sau emoţională, converg către clarificarea sinelui. Ca adulţi trecuţi prin perioada adolescenţei ar fi bine să avem răbdare şi să vedem dincolo de comportamentele provocatoare sau atitudini opoziţioniste şi poate, nu ar fi rău, să ne amintim propria noastră perioadă tumultuoasă.

„Fiecare avem se pare un sistem de alertă individual, este foarte important să îl ascultăm”

Maria Ștefan: Ce sfaturi le daţi adolescenţilor care nu ştiu cum să facă faţă pubertăţii şi schimbărilor care apar în viața lor?

Suzana Pavlov: Viaţa socială este foarte importantă în această perioadă aşa că îndrumarea mea este către a avea un cerc de prieteni cu care să împărtăşească valori şi preocupări comune. Tendinţa este de a fi impulsivi şi a lua decizii pe un fond emoțional intens – a încerca să găsiţi o persoană adultă în care să aveţi încredere vă poate scuti de multe neplăceri ce pot apărea în procesul vostru de decizie acum. O altă sugestie ar fi să citiţi mult (sau şi mai bine să vorbiţi cu persoane specializate) despre modificările care apar în organismul vostru în această etapă de vârstă,  pentru a înţelege cât mai specific ce vi se întâmplă.

Suzana Pavlov, psiholog

Maria Ștefan: În timpul adolescenţei îţi faci cei mai mulţi prieteni. Cum faci faţă influenţelor negative?

Suzana Pavlov: Pentru a face faţă influenţelor negative este important să le identifici. Cum îţi dai seama că ceva nu  e în regulă? Fiecare avem se pare un sistem de alertă individual, este foarte important să îl ascultăm!

Suzana Pavlov: Până la adolescenţă, sistemul familial în care ne dezvoltăm imprimă reguli, valori şi limite pe care ni le însuşim şi pe care le aplicăm în relaţiile şi interacţiunile cu cei din jur. Chiar dacă adolescenţa este o perioadă de explorare în care nevoia noastră de a experimenta este mai mare, ar fi bine să nu uităm de reperele sănătoase transmise în familie şi să spunem NU acolo unde simţim că depăşim limitele.

Maria Ștefan: De ce tind adolescenţii să facă tot felul de lucruri nebuneşti, chiar dacă ştiu că nu este în regulă?

Suzana Pavlov: Definim ca ,,nebuneşti”  lucrurile pe care noi adulţii nu le-am mai încercat până acum. Maturitatea vine şi cu bogăţia experienţelor anterioare de multe ori însuşite ca şi ,,lecţii de viaţă”. Adolescenţii chiar asta crează în această perioadă – repere la care să se raporteze adulţi fiind. Nevoia lor de a ştii cine sunt, care este locul lor în grup, prioritizarea personală şi căutarea unor valori proprii diferite de ale părinţilor reprezintă doar câteva dintre motivele pentru care uneori ne par ,,nebuneşti” încercările lor.

„Copiii şi adolescenţii ar trebui să împărtăşească motivaţiile alegerii unor modele parentale”

Maria Ștefan: Copiii şi adolescenţii au de cele mai multe ori un idol, un model. Cum ne alegem modelele având în vedere faptul că la nivelul societății se promovează multe nonvalori?

Suzana Pavlov: Nivelul societăţii este diferit de nivelul familial sau ceea ce se promovează la aceste niveluri poate fi diferit şi poate avea o însemnătate diferită pentru copilul sau adolescentul în formare. Prin urmare, o atitudine parentală corectă, o asumare a parentalităţii în concordanţă cu norme şi valori morale sănătoase imprimă celui în formare valori corecte. Este necesară o consecvenţă la atitudinea  constantă din partea părinților şi o stimulare a curiozităţii copilului pe durata întregului proces.

Copiii şi adolescenţii ar trebui să împărtăşească motivaţiile alegerii unor modele parentale. Acest lucru i-ar ajuta pe părinţi să îşi cunoască copiii mai bine şi pe copii să simtă că sunt acceptate alegerile lor în cadrul familiei.

See Also

Maria Ștefan: Credeţi că adolescenţii de acum sunt altfel în comparație cu cei de acum 20 de ani? Mereu se fac comparații de acest fel: „noi nu eram chiar aşa când eram tineri” ?

Suzana Pavlov: Cred că uităm ca şi adulţi preocupaţi de lucruri externe mai mult decat interne cum eram de fapt la vârsta adolescenţei. În esenţă, în creierul nostru se întâmplau aceleaşi modificări ca şi în creierul adolescenţilor de acum. Ceea ce diferă semnificativ sunt stimulii din jur, mediul social, reperele individuale create în medii diferite şi în această situaţie comportamentele sunt diferite ceea ce ne determină să accentuăm diferenţele. Aşa cum spuneam, adulţii trebuie să aibă înţelepciunea de a vedea dincolo de comportmente, frumuseţea formării unor tineri şi de a participa modelator la acest proces. Prin critica negativă nici un adolescent nu va lua în considerare opinia adultului.

„Copiii se ascund atunci când consideră ca nu sunt înţeleşi”

Maria Ștefan: De ce adolescenţii au tendința de a fi secretoşi faţă de părinţi? Cum ar trebui părinții să  acționeze în acest sens?

Suzana Pavlov: Copiii se ascund atunci când consideră ca nu sunt înţeleşi. Observaţiile constante legate de comportament, de atitudini, critică negativă, comparaţiile pe care adulţii le fac îi determină pe copii să aleagă a nu se mai deschide în faţa părinţilor. Părinții ar trebui să construiască relaţia cu proprii copii de când sunt mici astfel încât, în perioada adolescenţei care este doar o fază în dezvoltarea umană, să poată exista o baza pentru o relaţie adecvată. O altă sugestie pentru părinţi ar fi să înţeleagă nevoia de spaţiu a adolescentului şi nevoia de explorare a propriei personalităţi şi să înveţe să-şi dimensioneze corect nevoia de control asupra deciziilor copilului.

„Imaginea de sine este într-un proces intens de clarificare în această perioadă de dezvoltare”

Maria Ștefan: Adolescenţii sunt extrem de conectați la tehnologie. Cum le afectează viaţa, creierul, sentimentele?

Suzana Pavlov: Pentru că tinerii au nevoie de implicare socială şi apartenenţa la grupuri de covârstnici, conectarea la tehnologie pare a fi un ajutor în acest sens. Şi este, în măsura în care există şi un discernământ în ceea ce priveşte atât timpul petrecut pe reţelele de socializare cât şi calitatea informaţiilor pe care le primesc din aceste surse. Imaginea de sine este într-un proces intens de clarificare în această perioadă de dezvoltare prin urmare comparaţia excesivă cu imagini care prezintă deziderate individuale poate distorsiona semnificativ valorile tânărului în formare.

Maria Ștefan: De ce sunt din ce în ce mai mulți adolescenţi anxioși sau care suferă de depresie?

Suzana Pavlov: Există două mari aspecte de menţionat aici, şi anume standardele nerealiste  şi reglarea emoţională deficitară. Standardele nerealiste îşi pot avea sursa în credinţa conform căreia există nişte repere de comportament şi performanţa necesar a fi atinse pentru a nu fi criticaţi sau pentru a simţi că ne încadrăm în mediul social în care vrem să fim prezenţi. Reglarea emoţională deficitară apare în special pe fondul unei lipse de maturizare afectivă uneori datorată supra protecţiei parentale, alteori unei inadecvări ca răspuns la o critică excesivă.

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

COPYRIGHT 2021 Creat de WEB GRYG DESIGN. Toate drepturile rezervate.

Scroll To Top