Trăiesc în pământ. În bordei. E greu de crezut că încă există oameni care în secolul al XXI-lea sunt condamnați la o viață în lut. Pare o imagine desprinsă din coloniile africane. Dar nu este așa! Locuiesc în satul Lișteava, Dolj, la 50 de kilometri de Craiova. Moș Crăciun Media10 și campania „Împreună facem magie” organizată de Media10 și Palatul Copiilor Craiova a ajuns și la copiii și familiile care trăiesc în bordeie. Câteva zeci de minute lângă ei sunt suficiente să îți dai seama cât de norocos ești cu viața pe care o ai și să conștientizezi că printr-un simplu gest poți să schimbi o față plânsă cu un zâmbet.
Când ajungi aici te taie un vânt puternic. E frig de crapă pietrele. Pe un câmp câteva case stau chircite. Sunt aruncate ca niște bețe din loc în loc. Nu au gard, nu au porți. E orliște. Un câine mic, negru, aleargă dintr-o parte în alta. Câteva găini și rațe se plimbă nestingherite. În rest nimeni. E liniște ca în pădure. Oprim microbuzul pe care scrie mare Palatul Copiilor.
De bucurie fetița pupă o păpușă primită cadou
Claxonăm o dată și dintr-o casă mică, netencuită ies doi copii și părinții lor. Când văd sacii plini de cadouri tremură de bucurie. Sunt aproape desculți. Aleargă prin zăpadă încălțați cu niște papuci rupți și îmbrăcați doar în tricouri. Părinții plâng și se miră cum să mulțumescă.
„S-a gândit cineva și la noi. S-a gândit cineva și la noi”, repetă mama. Cum vede un pulover mare în sac tatăl își îmbracă fetița repede.
Trag un ochi prin saci. Apoi încep să le care în camera în care stau toți șase. Cum vede un pulover tatăl îl trage rapid din sac și îl îndeasă pe fetița care e acoperită toată de haina groasă donată de voluntari.
„A venit Moș Crăciun”, a strigat fetița bucuroasă
E prima dată când fetița primește atâtea cadouri de Sărbători. E fericită. Se cuibărește în brațele tatălui, În fiecare mână are urși de pluș aproape mai mari decât ea. Sunt primele jucării pe care le-a primit.
La câțiva pași distanță într-un bordei vopsit pe afară în mov găsim doi părinți tineri cu doi băieți de 4-5 ani. Trăiesc în pământ de când se știu. Câteva găini se plimbă prin fața bordeiului. E tot ce au.
Familia din bordei și sacii plini de cadouri
Își duc zilele într-o cameră scobită în pământ. Împart două paturi mici. Intrăm în bordei. Cei doi băieței ai familie fac ochii mari cât cepele. Când văd jucăriile amuțesc.
E prima dată când cineva le aduce jucării
În bordei e cald. Dar miroase greu.
„În pământ așa e cald”, ne spune capul familie
Mama e tăcută. Suferă de depresie. Situația în care se află nu îi dă prea multe speranțe. E îngândurată. Și-ar dori mai mult, dar se simte prinsă în acel bordei ca într-o meghină. Nu are studii. Tatăl muncește cu ziua acolo unde este nevoie și cumpără mâncare. Niciodată nu au reușit să le ia copiilor cadouri de Moș Crăciun. Pe plită au pusă o oală cu sarmale. Nu miroase deloc a sarmale, așa cum ar trebui, pentru că sunt umplute cu mult orez și ceapă. Carnea e scumpă.
le lipsește mâna care să îi tragă din pământ
Își trăiesc viața de pe o zi pe alta. Nu au avut acces la educație. S-au născut așa și pentru ei asta e normalitatea. Și-ar dori mai mult, dar le lipsește mâna care să îi tragă din pământ.
I-am lăsat să se bucure de cadourile primite. Cei doi băieței și-au chemat și verișorii să împartă cu ei bucuria. Ochii le-au strălucit de bucurie. S-au desprins de noi numai după ce le-am promis că ne întoarcem.
Microbuzul a plecat prin zăpadă. Iar ei din curtea sărăcăcioasă ne-au făcut cu mână până ne-au pierdut urma.
