Trataţi cu indiferenţă de statul român, genialii abandonaţi din orfelinate duc o luptă fără sfârşit cu ei înşişi. Umiliţi, abandonaţi sau bătuţi de proprii părinţi, copiii ajung pe mâinile statului unde viaţa lor depinde numai de ei. Pentru ei mama şi tata sunt cuvinte absente, pline de goliciune. Nu-i suficient să ai un om cu aceiaşi inimă, nu e simplu să trăieşti într-o instituţie fără părinţi. Cu mult mai greu e să trăieşti fără oamenii care să-ţi spună o vorbă bună, să te îndrume corect, dar mai dureros e să-ţi iroseşti talentul. Media10 susține proiectul MENTOR. Susține și tu proiectul MENTOR. Merită!
Articol scris de: Lajos Kristof
Şansele ca sistemul să se ridice deasupra lor sunt extrem de slabe. Nu există bani pentru educaţia lor. Nici tratamentul iubirii nu poate compensa iubirea după care ei tânjesc de ficare dată. Noi vă prezentăm poveştile altfel a unor copii pe care i-am întâlnit: senini, maturi, sensibili, luminoşi, dornici să studieze: unii visează să devină balerini, dansatori, actori, cercetători. Există şanse ca ei să-şi urmeze visul?
Îi invităm pe cei cu inima mare să se implice în realizarea primului centru modern pentru mentorat care să se dedice acestor micuţi geniali. Dacă eşti jurnalist, antreprenor, părinte, te rog să ne ajuţi să dai apelul nostru mai departe!
În timp ce alţi copii crescuţi în familii bune îşi doresc vacanţe de lux sau telefoane de ultima generaţie, Daniel ( aşa îi vom spune) vrea să aibă grijă de mama care i-a dat naştere. Mai are trei fraţi. Cu toţii sunt în orfelinat. Cel mai mic, Norocel cu ochii mari şi plin de veselie şi micuţa prinţesă cu părul cârlionţat au fost luaţi de autorităţi. Mama lor a ajuns la capătul puterilor, iar din cauza asta, în faţa micuţilor a luat un pumn de medicamente, fiind la un pas să-şi ia viaţa. Cel mare i-a sărit în ajutor. Sfârşitul, însă n-a fost de partea nimănui.
Are 16 ani şi nu îşi aminteşte decât lucrurile mult prea dureroase pe care încerc să le las să curgă în toată povestea asta. Natural, aşa cum începe el să povestească. Acum locuieşte în centrul de plasament alături de fraţi. De ce a ajuns el la centrul de plasament, ce viaţă duce el acolo şi câte aşteptări are de la viaţă. Am aflat doar că visul lui e să devină un om integru.
“Ajunsesem acasă, mama era supărată din cauza datoriilor și necazurilor și ia 30 de pastile adică într-un cuvânt a vrut să se sinucidă și eu ce fac: sun la salvare, vine salvarea și poliția. Salvarea o ia pe mama la spital iar poliția sesizează Protecţia Copilului și vin doi domni și ne duc în centru zicându-ne că ne ține acolo până se face bine mama”, relatează unul din fraţi.
Eroul primei poveşti seamănă cu o dramă perfectă pentru un film de succes! Micuţul îşi doreşte să devină specialist în calculatoare şi să-şi ajute familia.
⇒ În următoarea serie vă prezentăm povestea unui copil genial care visează să devină dansator. Orfan de tată de la şapte ani, micuţul caută cu disperare să dea de urmele mamei sale care trăieşte pe străzi. Ceilalţi fraţi, la familiile lor îi ignoră. Cel mare are peste 30 de ani şi nici nu vrea să audă de el. În ce lume trăim?
https://kristoflajos.com/doneaza/
