„Parcă nu mă privește atunci când îi vorbesc.”
„Nu răspunde când îl strig, dar aude, pentru că se întoarce dacă pornesc televizorul.”
„Se joacă doar cu o singură jucărie, în același fel, ore întregi.”
Acestea sunt fraze pe care părinții le rostesc tot mai des în cabinetele medicilor. Tulburarea de spectru autist (TSA) se află în centrul atenției în ultimii ani, nu doar pentru că a crescut numărul cazurilor diagnosticate, ci și pentru că părinții sunt mai atenți la dezvoltarea copilului, iar medicii au mai multe instrumente pentru evaluare timpurie. În același timp, informația circulă ușor, iar teama sau confuzia pot apărea rapid. Mulți părinți ajung la medic speriați, convinși că orice întârziere în limbaj sau orice gest repetitiv înseamnă autism. Alții, dimpotrivă, ignoră semnalele, crezând că „fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui”. Dr. Amelia Dobrescu, medic primar genetică medicală la DR.KID, explică de ce autismul este din ce în ce mai prezent, care sunt primele semne pe care le pot observa părinții și cum poți sprijini copilul încă din primele luni, fără presiune și fără vinovăție.
Autismul nu este o boală, ci o altă modalitate de dezvoltare cerebrală
Autismul nu înseamnă lipsă de inteligență, lipsă de emoție sau lipsă de conectare. Creierul copilului procesează informația diferit, iar acest lucru influențează:
• modul în care copilul percepe lumea
• felul în care învață
• legătura cu ceilalți
• modul de răspuns la stimuli
Unii copii pot părea retrași, alții pot căuta stimulare continuă. Unii vorbesc târziu, alții încep să vorbească și apoi pierd limbajul. Unii pot fi extrem de sensibili la sunete, alții nu reacționează deloc.
„Există o pondere din ce în ce mai mare a autismului nonsindromic, adică autism care nu apare în cadrul unui sindrom genetic asociat cu malformații sau alte afectări organice. Sunt copii fără probleme fizice evidente, dar care prezintă particularități în sfera interacțiunii, comportamentului, limbajului și, uneori, a dezvoltării cognitive. În America, incidența tulburărilor din spectrul autist a ajuns la aproximativ 1 la 34 de copii. Este o cifră foarte mare, iar cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce aceste cazuri sunt tot mai frecvente”, spune medicul.
De ce sunt diagnosticate din ce în ce mai multe cazuri de autism?
Creșterea numărului de cazuri nu înseamnă neapărat că sunt „mai mulți copii bolnavi”, ci că există mai multă informație, mai multe instrumente de evaluare și mai multă atenție din partea părinților. În același timp, există și anumiți factori care contribuie la dezvoltarea tulburărilor neurodezvoltative. Dr. Amelia Dobrescu, medic primar genetică medicală la DR.KID precizează care sunt cei mai frecvent implicați:
• Expunerea precoce și excesivă la ecrane
• Factori de mediu (poluanți, substanțe chimice)
• Dezechilibre ale microbiotei intestinale și alimentație procesată
• Factori materni (infecții, anumite tratamente în sarcină)
• Vulnerabilitate genetică, în unele cazuri
Expunerea la ecrane în primii ani – un factor major
Pare greu de acceptat, dar expunerea bebelușului la telefon, tabletă, televizor din primele luni poate influența formarea rețelelor neuronale. Copilul mic învață privind fața adultului, urmărind mimica, sunetele, gesturile. Dacă în fața lui este un ecran, nu are cum să formeze aceste conexiuni.
„Autismul virtual este o realitate. Sunt copii expuși la telefon încă din primele săptămâni sau luni de viață. Creierul în dezvoltare are nevoie de relație, contact, expresie facială, joc interactiv. Dacă aceste experiențe sunt înlocuite de ecrane, conexiunile neuronale nu se formează optim. De aceea, eu cred cu tărie că, în multe cazuri, fără această expunere, tulburarea ar fi fost mult mai ușoară sau chiar absentă”, precizează medicul.
Expunerea la ecrane afectează în special:
• atenția
• conectarea emoțională
• achiziția limbajului
• controlul comportamentului
Primele semne pe care părinții le pot observa acasă
Primele semne nu apar brusc și nu sunt identice la toți copiii. Observația de zi cu zi rămâne cea mai importantă unealtă. De multe ori, părinții simt „că ceva e diferit” chiar înainte de a putea explica în cuvinte ce. Conform dr. Amelia Dobrescu, medic primar genetică medicală la DR.KID, principalele semne care pot indica tulburarea de spectru autist sunt:
• copilul nu răspunde la nume
• evită contactul vizual
• nu arată cu degetul pentru a comunica
• preferă jocuri repetitive, fără rol social
• nu caută atenția părintelui
• are sensibilitate crescută la zgomot, lumină, atingere
• dezvoltarea limbajului este întârziată sau nu este constantă
Cum se face evaluarea? Cine stabilește diagnosticul?
Diagnosticul nu se pune „din ochi” și nici după un videoclip de pe internet. Evaluarea presupune o echipă interdisciplinară formată, în mod ideal, din:
• medic pediatru / neurolog pediatru
• medic genetician
• psiholog clinician specializat în evaluarea dezvoltării
• logoped
Un copil tipic învață în ritm ascendent, cu progrese treptate. Un copil cu tulburare de spectru poate avea evoluție în trepte: câștigă o abilitate, se oprește, revine, dezvoltă altele. Este motivul pentru care evaluarea se face în dinamică, nu doar într-o vizită. De aceea, evaluarea presupune:
• anamneză (istoricul dezvoltării)
• observație comportamentală
• teste standardizate în funcție de vârstă
• evaluarea limbajului
• evaluarea interacțiunii sociale
• uneori, screening genetic
• evaluare auditivă (pentru excluderea hipoacuziei)
Ce pot face părinții acasă?
În primele etape, înainte de un diagnostic cert, schimbările mici în rutina de zi cu zi pot ajuta enorm. Obiectivul nu este să „corectezi” copilul, ci să îi oferi mai mult sens, mai multă conexiune și mai mult sprijin emoțional. Astfel, recomandările pentru părinți pot include:
• jucați-vă față în față
• vorbiți lent, clar, simplu
• evitați ecranele complet în primii doi ani
• interpretați gesturile copilului ca forme de comunicare
• nu forțați contactul sau sarcinile
„Dacă înțelegem că evoluția poate fi fluctuantă, devenim mai blânzi în felul în care cerem copilului să reacționeze. Un copil cu tulburare de spectru nu răspunde la presiune. Răspunde la predictibilitate, calm și proximitate afectivă”, declară dr. Amelia Dobrescu.
Alimentația, microbiota și influența asupra comportamentului
Tot mai multe studii arată legătura strânsă dintre sistemul digestiv și creier. Microbiota intestinală contribuie la producția unor neurotransmițători implicați în reglarea emoțiilor și comportamentului. O alimentație bogată în zahăr, conservanți, coloranți sau produse ultraprocesate poate favoriza inflamație, disconfort digestiv și iritabilitate.
„În autism, reglarea microbiotei contează. Nu vorbim despre o dietă miraculoasă, ci despre reducerea chimicalelor alimentare și creșterea aportului de nutrienți reali. Ce mâncăm ajunge să influențeze procese care au legătură cu neurodezvoltarea”, menționează medicul.
Se recomandă:
• reducerea zahărului și coloranților
• evitarea alimentelor cu aditivi
• mese simple, naturale
• hidratare adecvată
• introducerea treptată a alimentelor noi, fără forțare
