În primele luni de viață, părinții observă adesea că bebelușul „dă laptele afară” după masă. Uneori doar câteva picături, alteori o cantitate mai mare. Situația poate crea îngrijorare, mai ales dacă se repetă aproape după fiecare masă. Prin urmare, în mintea părinților sunt tot felul de întrebări: „Este normal sau înseamnă că bebelușul are reflux? Are nevoie de tratament sau de investigații suplimentare? Trebuie schimbat laptele?”
Acestea sunt, de obicei, cele mai frecvente lucruri care la se gândesc părinții. Pentru a înțelege corect ce se întâmplă, este important să știi că regurgitarea reprezintă, în cele mai multe situații, un fenomen fiziologic, legat de imaturitatea sistemului digestiv, care se corectează în timp. Totuși, există cazuri în care regurgitarea poate indica o problemă medicală și trebuie evaluată. Diferența dintre cele două situații poate fi făcută doar prin evaluarea stării generale a copilului. Dr. Dalia Dop, medic primar pediatru și medic specialist gastroenterolog pediatru la Doctor.KID, explică pe larg.
De ce regurgitează bebelușii? Ce se întâmplă în organism
În primele luni după naștere, sistemul digestiv al copilului nu este încă bine dezvoltat. Organismul învață treptat să coordoneze mișcările de supt, înghițire și digestie. Mușchiul care închide trecerea dintre esofag și stomac, numit sfincter esofagian inferior, este slab dezvoltat. Acest lucru permite laptelui să revină uneori spre esofag și exterior, mai ales dacă stomacul este plin sau bebelușul se mișcă brusc după masă.
„Regurgitarea este un fenomen normal la sugar și la nou-născut în primele 4 luni de viață. Aceasta apare pentru că sfincterul esofagian este imatur, nu poate menține laptele în stomac în mod eficient. Este important de înțeles că acest lucru nu reprezintă o afecțiune în sine atunci când copilul are o stare generală bună, mănâncă bine și ia în greutate corespunzător vârstei. În aceste cazuri, regurgitarea nu este o amenințare pentru sănătatea copilului”, declară medicul.
De ce apare regurgitarea mai frecvent la unii bebeluși?
Sunt bebeluși care regurgitează rar și alții care par să elimine lapte după fiecare masă. Asta nu înseamnă automat că un copil are o problemă, iar celălalt nu. Fiecare organism are ritmul său de adaptare la hrănire, iar modul în care bebelușul mănâncă, poziția corpului și chiar temperamentul pot influența cantitatea de lapte care se întoarce. Un aspect esențial pe care părinții trebuie să îl înțeleagă este că regurgitarea nu reflectă neapărat cât de bine se hrănește copilul, ci mai degrabă felul în care sistemul digestiv gestionează laptele în stomac. Pentru că stomacul sugarului este mic și sfincterul esofagian este încă imatur, laptele poate urca ușor atunci când există un factor care crește presiunea abdominală sau volumul din stomac.
De multe ori, ceea ce pare a fi „prea mult lapte” este, de fapt, un amestec de lapte + aer, iar cantitatea poate părea mai mare decât este în realitate. Tocmai de aceea, este important să cunoști factorii care pot favoriza regurgitarea, pentru a-i putea gestiona corect acasă. Dr. Dalia Dop, medic primar pediatru și medic specialist gastroenterolog pediatru la Doctor.KID, precizează care sunt cele mai frecvente cauze ale regurgitării:
- Înghițirea de aer în timpul suptului
- Supraalimentarea
- Poziționarea copilului imediat după hrănire
- Mișcările bruște după masă
- Imaturitatea sistemului digestiv
Cum poți reduce regurgitarea? Recomandări simple
În momentul în care părintele vede laptele ieșind după masă, instinctul este să caute soluții rapide: schimbarea laptelui, schimbarea poziției, limitarea alimentației sau chiar administrarea unor produse din proprie inițiativă. Totuși, regurgitarea fiziologică nu se tratează cu medicamente, ci prin modul în care hrănești și poziționezi copilul. De cele mai multe ori, ajustările mici în rutina zilnică pot reduce semnificativ episoadele de regurgitare.
Recomandări utile pentru acasă:
- Ține copilul în poziție verticală după masă (15–30 de minute): Această poziție permite gravitației să ajute digestia. Dacă bebelușul este culcat imediat, laptele are tendința să se întoarcă în esofag. Ținerea copilului sprijinit pe umăr sau în brațe este una dintre cele mai eficiente și sigure măsuri.
- Ajută copilul să eructeze (să elimine aerul) după masă și chiar în timpul mesei: Dacă masa este lungă, se poate face o mică pauză la jumătatea ei, ridicând copilul pentru a elimina aerul. Aerul ocupă spațiu în stomac și poate împinge laptele înapoi dacă nu este eliminat.
- Evită supraalimentarea: Stomacul unui bebeluș are o capacitate foarte mică, în special în primele săptămâni de viață. Dacă bebelușul plânge după masă, nu întotdeauna este vorba despre foame — poate fi doar nevoie de confort sau eliminarea aerului.
- Poziționează corect copilul la sân sau biberon: Un atașament corect la sân previne înghițirea excesivă de aer. În cazul biberonului, tetina trebuie să aibă un flux potrivit — nici prea rapid, nici prea lent. O tetină cu flux prea mare îl obligă pe copil să tragă repede și să înghită aer.
- Evită mișcările bruște după masă: Schimbatul scutecului imediat după hrănire, ridicarea accentuată sau legănarea energică pot favoriza regurgitarea. Mișcările trebuie să fie lente și blânde.
- Optează pentru mese mai mici și mai dese, dacă copilul regurgitează frecvent: În locul unei mese mari la o distanță mai lungă, 2 mese mai mici pot pune mai puțină presiune pe stomac.
- Asigură-te că copilul este într-o poziție ușor ridicată în pătuț după masă: Ridicarea ușoară a saltelei (nu a capului separat!) cu 15–20° poate ajuta laptele să rămână în stomac.
Când regurgitarea devine reflux gastroesofagian patologic?
Regurgitarea nu este același lucru cu refluxul patologic. Refluxul gastroesofagian este o afecțiune în care întoarcerea laptelui provoacă iritație, durere, disconfort sau afectează creșterea copilului.
Semnele sugestive pentru refluxul patologic sunt:
- plâns persistent după mese
- arcuirea spatelui înapoi în timpul hrănirii
- refuzul alimentației
- tuse, răgușeală sau respirație zgomotoasă
- tulburări de somn din cauza disconfortului
- stagnare sau pierdere în greutate
Când poate fi regurgitarea periculoasă? Semnele de alarmă
Diferența dintre o regurgitare normală și una patologică nu ține doar de cantitatea de lapte eliminată, ci mai ales de starea generală a copilului. Dacă micuțul este liniștit, mănâncă bine, doarme, se dezvoltă și ia în greutate, regurgitarea în sine nu este un motiv de îngrijorare. În schimb, atunci când apar modificări vizibile în comportament, în modul în care copilul se alimentează sau în ritmul de creștere, regurgitarea poate indica o afecțiune care necesită evaluare medicală. Unele probleme digestive, obstructive sau inflamatorii pot începe cu semne discrete, iar părinții au un rol esențial în a le observa din timp.
„Dacă vorbim despre vărsătură în jet, eliminarea unei cantități mai mari de lapte la distanță, însoțită de distensie abdominală, agitație și lipsa creșterii în greutate, atunci este posibil să avem o afecțiune patologică. Aceasta necesită consult medical imediat și eventual tratament. Evaluarea precoce este esențială pentru a preveni complicațiile”, avertizează medicul.
Cum se pune diagnosticul? Evaluarea în cabinet
De obicei, medicul nu pune diagnosticul doar pe baza regurgitării, ci în funcție de starea generală a copilului.
Investigațiile pot include:
- Consult pediatrie
- Evaluare gastroenterologie pediatrică
- Ecografie abdominală
- Analize suplimentare în caz de suspiciuni
Ce să NU faci înainte de consult
Este important de înțeles că fiecare copil are particularitățile lui, iar ceea ce funcționează pentru un sugar poate fi total nepotrivit pentru altul. În plus, regurgitarea este, în majoritatea cazurilor, un fenomen fiziologic care se corectează odată cu dezvoltarea sistemului digestiv, fără a fi nevoie de tratament medicamentos. Părinții au nevoie să știe nu doar ce pot face, ci și ce trebuie evitat până la consultul medical, pentru a nu masca simptome importante și pentru a nu provoca dezechilibre:
- Nu schimba laptele fără recomandare medicală: Schimbarea formulei doar „pentru că regurgitează” nu este necesară în majoritatea cazurilor. Unele formule pot fi mai greu de digerat, iar schimbările repetate pot crea și mai mult disconfort intestinal. Decizia se ia doar după evaluarea creșterii în greutate și a simptomelor asociate.
- Nu administra medicamente anti-reflux fără indicație: Medicamentele anti-reflux reduc aciditatea gastrică. Dacă sunt administrate bebelușului fără un motiv medical, pot afecta digestia, flora intestinală și absorbția nutrienților. Refluxul fiziologic nu se tratează cu medicamente. Acestea sunt recomandate doar în formele patologice confirmate.
- Nu restricționa hrana bebelușului: Un copil în creștere are nevoie de aport nutritiv constant. Reducerea cantității de lapte „ca să nu îl mai scoată” poate duce la stagnare în creștere și iritabilitate. Soluția este adaptarea ritmului și a poziției, nu a cantității.
- Nu compara copilul cu alții: Unii bebeluși regurgitează rar, alții des, unii iau în greutate repede, alții mai lent. Ritmul fiecăruia este diferit. Ceea ce contează în evaluare este propria curbă de creștere, nu comparația cu copilul vecinei, verișorul sau fratele mai mare.
