Primele zile de școală sau de grădiniță reprezintă un moment plin de emoții pentru toată familia. Copilul face un pas important spre independență, însă părinții se confruntă adesea cu o mulțime de întrebări: „Oare se va adapta? Dacă plânge, ce fac? Dacă nu vrea să rămână acolo?” Sunt temeri firești, pentru că nimeni nu își dorește să își vadă copilul suferind. De multe ori, însă, copiii dezvoltă anxietate, o problemă care îi face să aibă un blocaj și să devină sceptici la schimbare. Ce este anxietatea și de ce apare la copii? Când trebuie să ceri ajutor? Ce poți face pentru a-i ajuta să treacă mai ușor prin această etapă? Află răspunsurile de la Adelina Popa, psiholog clinician la DR. KID.
Anxietatea la copii este normală, dar nu trebuie ignorată
În primele zile, mulți copii plâng la despărțirea de părinți, refuză să intre în clasă, acuză dureri de burtică sau de cap și spun că nu vor să meargă la școală. Aceste manifestări nu înseamnă neapărat că este ceva grav, ci că cel mic trece printr-o perioadă de adaptare. Mediul nou, regulile, colegii pe care nu i-a mai văzut până acum și separarea de părinți pot declanșa o stare de anxietate. Este felul în care copilul își exprimă teama față de schimbare și nevoia de siguranță.
Ca părinte, poate fi copleșitor să vezi aceste reacții. Poate te întrebi dacă ai făcut ceva greșit sau dacă există o problemă mai serioasă. Adevărul este că anxietatea este o reacție normală și trecătoare. Totuși, copilul are nevoie de răbdare, înțelegere și sprijin din partea ta pentru a se estompa. Ceea ce contează cel mai mult în această perioadă este modul în care îl ajuți pe copilul tău să își regăsească echilibrul și încrederea, fără să îi minimalizezi emoțiile.
„Anxietatea este un răspuns normal al organismului la stres sau la situații percepute ca fiind amenințătoare. Problema apare atunci când anxietatea devine prea intensă, persistă pe termen lung și începe să afecteze calitatea vieții și adaptarea copilului la mediul școlar. În primele zile de școală sau grădiniță, este de așteptat să existe un nivel de anxietate. Totodată, dacă simptomele se amplifică și copilul nu reușește să se adapteze, este nevoie de sprijin suplimentar din partea părinților și, uneori, de intervenția unui specialist”, spune psihologul.
Cauzele anxietății la copii
Anxietatea nu este doar o teamă trecătoare, ci o stare complexă, care combină emoții, gânduri și reacții fizice. La copii, ea se poate manifesta prin diferite stări, de la episoade de plâns și până la crize de furie. Toate acestea sunt semnale prin care copilul transmite că are nevoie de mai multă siguranță și sprijin într-un moment nou al vieții sale. Pentru părinți, poate fi copleșitor să distingă între un comportament normal de adaptare și o stare de anxietate. De aceea, este important să știi că există factori care pot favoriza apariția anxietății. Acești factori țin atât de personalitatea copilului, cât și de mediul familial și de experiențele prin care a trecut. Adelina Popa, psiholog clinician la DR. KID, menționează care sunt cele mai frecvente cauze ale dezvoltării anxietății la copil:
- Tranzițiile importante din viața copilului – Prima zi de grădiniță, trecerea în clasa pregătitoare sau schimbarea școlii sunt momente de adaptare. Pentru un copil, aceste schimbări pot fi percepute ca un pas necunoscut, plin de incertitudini.
- Temperamentul copilului – Unii copii sunt mai sensibili, mai retrași și mai atenți la detalii. Aceștia pot resimți mai intens separarea de părinți sau confruntarea cu situații noi, dezvoltând mai ușor reacții de anxietate.
- Stilul parental – Copiii „împrumută” adesea modul în care părinții reacționează la stres. Dacă părintele este foarte anxios sau hiperprotectiv, copilul poate învăța că lumea este un loc nesigur și va răspunde și el cu teamă în fața schimbărilor.
- Experiențele negative anterioare – Dacă cel mic a avut parte de experiențe dificile în trecut (de exemplu, adaptare dificilă la creșă, situații tensionate cu educatoarea sau colegii), acestea pot lăsa urme și pot amplifica anxietatea în următoarea etapă de dezvoltare.
Cum îți dai seama dacă copilul tău are anxietate?
Când copilul începe școala sau grădinița, emoțiile sunt normale. Este o schimbare mare, iar teama de necunoscut apare firesc. Totuși, uneori, aceste emoții devin prea intense și încep să îi afecteze somnul, starea de spirit sau dorința de a merge la școală. Mulți părinți se întreabă: „Oare e doar o etapă trecătoare sau copilul meu are nevoie de ajutor?”. Diferența se vede în timp: dacă temerile nu se diminuează după câteva zile și par să se accentueze, e un semn că micuțul are nevoie de ajutor. De aceea, e important să știi cum se manifestă anxietatea. Copiii nu spun întotdeauna direct „mi-e frică” sau „sunt îngrijorat”. Ei trimit semnale prin comportament, prin modul în care gândesc și chiar prin starea lor fizică. Adelina Popa precizează câteva semne la care trebuie să fii atent:
- Agitație și neliniște – copilul pare mereu tensionat sau se agită fără motiv.
- Tulburări de somn – dificultăți la adormire, treziri nocturne sau neliniște mai ales în seara dinaintea școlii sau grădiniței.
- Întrebări repetitive – „Cum va fi în clasă?”, „O să am prieteni?”, „Dacă nu mă descurc?” – preocupări care revin obsesiv.
- Simptome fiziologice – transpirații, stare de vomă, palpitații, tremurături, dureri abdominale, dificultăți de respirație.
- Simptome cognitive – îngrijorări persistente, anticiparea unor situații catastrofale, dificultăți de concentrare.
- Simptome emoționale – teamă excesivă, neliniște, senzația de pierdere a controlului.
- Simptome comportamentale – evitarea situațiilor percepute ca amenințătoare, agățarea de părinte sau de persoana de atașament, stări de nervozitate și iritabilitate.
Dacă aceste manifestări nu se reduc după prima sau a doua săptămână de școală/grădiniță și par să se accentueze, este recomandat să ceri ajutorul unui specialist – psiholog clinician sau psihoterapeut – care să ajute copilul să își gestioneze emoțiile.
E indicat să aduci copilul la psiholog înainte de începerea școlii?
Începerea școlii este o etapă importantă, nu doar pentru copil, ci și pentru părinți. Mulți părinți se întreabă cum să îi facă adaptarea cât mai ușoară și cum să gestioneze teama sau neliniștea care apar înainte de prima zi sau chiar după începerea acestei etape. Chiar dacă anxietatea este un răspuns normal la schimbare, sprijinul unui specialist poate face diferența. Programarea unei ședințe la psiholog înainte de începerea școlii nu înseamnă că există o problemă, ci este o formă de prevenție și pregătire. Este o oportunitate ca atât copilul, cât și părintele să se simtă mai încrezători și mai pregătiți pentru această nouă etapă.
„Este recomandat ca părinții să vină cu copilul la psiholog cu aproximativ o lună înainte de începerea școlii. În acest fel, avem timp să lucrăm treptat, printr-o ședință pe săptămână. Astfel, copilul va fi pregătit emoțional pentru această nouă etapă. În plus, ședințele nu ajută doar copilul, ci și părinții. Ei primesc sfaturi practice despre cum să faciliteze adaptarea copilului și cum să gestioneze mai bine primele zile de școală sau grădiniță”, declară psihologul.
Cum ajută psihologul?
Atunci când copilul începe primul an de școală sau grădiniță, emoțiile pot fi foarte intense. Nu este neobișnuit ca teama, agitația sau refuzul de a merge într-un nou colectiv să devină mai evidente. În astfel de momente, părinții se pot simți neajutorați și nu știu întotdeauna cum să gestioneze situația. Un psiholog poate fi un sprijin valoros, ajutând copilul să înțeleagă și să își gestioneze emoțiile într-un mod sănătos. Prin intervenție specializată, copilul învață să își recunoască gândurile care îi provoacă teamă și să le învingă. Mai mult, consilierea nu se adresează doar copilului, ci și părinților. Aceștia primesc strategii și recomandări practice pentru acasă, astfel încât să-i creeze un mediu sigur copilului.
„Se pot folosi tehnici cognitiv-comportamentale atât cu copiii, cât și cu părinții. Acestea îi ajută pe copii să identifice gândurile anxioase și să le transforme în gânduri mai realiste și pozitive. Astfel, reducem intensitatea anxietății. De asemenea, prin diferite metode, copilul poate fi expus treptat la situații care îi provoacă teamă și poate învăța strategii de reglare emoțională. În cadrul terapiei, facem atât ședințe individuale, cât și de grup. În grupele pentru copii care au manifestat anxietate la începutul școlii, îi învățăm tehnici simple de relaxare și respirație, dar și cum să gestioneze emoțiile în situații stresante. Totodată, implicăm părinții, oferindu-le consiliere despre cum să sprijine copilul acasă și cum să reacționeze într-un mod care să reducă anxietatea”, precizează Adelina Popa, psiholog clinician la DR. KID.
Ce pot face părinții?
În primele zile de școală sau grădiniță, copilul poate simți teamă, neliniște sau chiar poate refuza să meargă în colectivitate. Aceste emoții sunt normale, dar pentru unii copii pot fi intense și greu de gestionat. Părinții joacă un rol esențial în această perioadă, fiind cei care oferă sprijin, siguranță și încredere. Este important să știi că modul în care reacționezi poate influența foarte mult felul în care copilul trece peste anxietate. Prin atenție, răbdare și comunicare poți să îl ajuți să înțeleagă ce simte și să învețe să-și gestioneze emoțiile.
Există strategii simple și practice pe care părinții le pot aplica acasă, înainte de începerea școlii, dar și în primele zile. Acestea nu doar că reduc stresul copilului, ci îi oferă și un sentiment de control și siguranță, esențial pentru o adaptare ușoară și plăcută la mediul școlar. Adelina Popa oferă astfel câteva strategii ce pot fi aplicate foarte ușor de acasă:
Ascultă-l!
- Validarea emoțiilor – Spune copilului: „E normal să ai emoții, și alți copii simt la fel” sau „Te văd că ești supărat sau agitat, hai să vedem împreună ce putem face”. Evită expresii care minimalizează emoțiile: „Nu mai plânge”, „Nu ți s-a întâmplat nimic”, „Hai la școală că nu o să pățești nimic”.
- Povești și jocuri de rol – Folosește jocuri pentru a explora emoțiile copilului. De exemplu, să vă prefaceți că e prima zi de școală. Copiii pun adesea în povești ceea ce simt, chiar dacă nu vorbesc direct despre emoțiile lor. Fii atent la ce exprimă prin joc.
Creează un mediu propice!
- Reglarea programului – Cu 1–2 săptămâni înainte de școală, ajustează orele de somn și trezire ale copilului pentru a crea o rutină stabilă.
- Implicarea în pregătiri – Lasă copilul să aleagă ghiozdanul, rechizitele sau hainele pentru prima zi de școală/grădiniță.
- Familiarizarea cu școala – Povestește despre școală, vizitează clasa sau școala înainte de prima zi și discută cu educatorul sau învățătorul pentru a-l pregăti pe copil.
Controlează-ți impulsurile de protecție!
- Sesiuni de separare graduală – Dacă copilul a stat mult timp doar cu părintele, începe cu perioade scurte de separare (30–60 minute) la bunici sau la un prieten, pentru a-l obișnui cu despărțirea.
- Gestionarea emoțiilor părintelui – Părintele trebuie să fie calm și să-și controleze emoțiile, pentru a nu transmite copilului stres sau anxietate.
- Crearea unei atmosfere pozitive – Încurajează copilul, evită să țipi la copil sau să ridici tonul. Simptomele fiziologice (durere de burtă, palpitații etc.) trebuie observate și, dacă nu există cauze medicale, interpretate ca semnale ale anxietății.
Ce se întâmplă dacă nu recunoși și tratezi anxietatea copilului?
Anxietatea la copii nu dispare întotdeauna de la sine. Dacă este ignorată sau minimalizată, emoțiile puternice și temerile pot deveni mai intense și pot începe să afecteze viața de zi cu zi a copilului. Aceasta poate influența somnul, relațiile cu colegii și performanța școlară, dar și modul în care copilul gestionează situațiile stresante pe termen lung. Lipsa unui sprijin adecvat sau a intervenției timpurii poate transforma anxietatea într-o problemă mai complexă. De aceea, recunoașterea și tratarea anxietății devreme este esențială. Intervenția la timp nu doar că reduce intensitatea emoțiilor neplăcute, dar îl ajută pe copil să învețe strategii sănătoase de gestionare a fricii și stresului, pregătindu-l pentru tranzițiile importante din viața sa.
„Dacă anxietatea nu este identificată și gestionată la timp, poate evolua către tulburări mai serioase, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată sau atacurile de panică. În cazul anxietății, copilul poate dezvolta agorafobie – teama de a ieși în public sau de a interacționa cu ceilalți – și poate ajunge la izolare. Adesea, atacurile de panică sunt resimțite ca un atac de cord sau un accident vascular cerebral, ceea ce poate duce la vizite frecvente în urgență. În plus, anxietatea netratată poate provoca și manifestări fizice, psihosomatice, dar și un risc mai mare de depresie pe termen lung. Este important să intervenim la timp, pentru a preveni complicațiile și pentru a ajuta copilul să își gestioneze emoțiile într-un mod sănătos”, concluzionează psihologul.
