„Copilul respiră numai pe gură” „Are mereu nasul înfundat și sforăie” „Vorbește pe nas, oare e o răceală care nu mai trece?” Acestea sunt câteva dintre îngrijorările pe care le au părinții. Sforăitul, respirația pe gură sau somnul agitat pot fi semne că în spatele acestor probleme se ascund polipii, o afecțiune frecventă la copii. Ce sunt acești polipi? Când poate respirația greoaie pe nas să fie un semn de alarmă? De ce trebuie să mergi cât mai repede la medic cu copilul? Ce soluții există? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Cristina Popescu, șef de lucrări, medic primar ORL la DR.KID.
Media10: Ce sunt polipii?
Dr. Cristina Popescu: Vegetațiile adenoide, cunoscute popular sub denumirea de polipi, sunt formațiuni de țesut limfatic situate în spatele nasului, în rinofaringe (cavum). Practic, reprezintă o amigdală pe care toți copiii o au la naștere. Țesutul din vegetațiile adenoide este similar cu cel al amigdalelor palatine – cele vizibile de o parte și de alta a limbii. În plus, mai există și o amigdală la baza limbii. Împreună, aceste structuri alcătuiesc, din punct de vedere anatomic, inelul limfatic al lui Waldeyer.
Polipii apără organismul copilului
Media10: Se spune că toții copiii au polipi, dar nu de fiecare dată creează probleme. Ce rol au aceștia în organism?
Dr. Cristina Popescu: Vegetațiile adenoide sunt un țesut limfatic cu un rol esențial în apărarea organismului și în dezvoltarea imunității. De aceea, ne naștem cu ele. Practic, reprezintă primul filtru care intră în contact cu bacteriile și virusurile din aer atunci când acestea pătrund prin căile respiratorii superioare. Acolo se formează prima barieră de protecție. Dacă sistemul imunitar al copilului este puternic, infecțiile respiratorii apar mai rar. În schimb, dacă imunitatea este mai scăzută, mai ales odată cu intrarea în colectivitate, pot apărea răceli frecvente.
Media10: Cât de repede evoluează polipii?
Dr. Cristina Popescu: Evoluția polipilor variază de la un copil la altul. De obicei, aceștia încep să se mărească odată cu intrarea copilului în colectivitate, în jurul vârstei de 3-4 ani, și pot continua să crească până la 8-9 ani. Dimensiunea polipilor poate ajunge până la 10-15 milimetri, uneori chiar mai mult, suficient cât să obstrucționeze complet căile respiratorii nazale. După această perioadă, polipii încep, de regulă, să se micșoreze treptat.
Semne de alarmă: la ce trebuie să fii atent?
Media10: Mulți părinți observă că cel mic respiră greu pe nas. Este acesta unul dintre simptomele polipilor? Pot să apară și alte manifestări?
Dr. Crstina Popescu: Respirația dificilă pe nas este principalul semn al polipilor. Totuși, părinții pot observa și alte manifestări, cum ar fi:
• somn agitat, copilul nu doarme bine noaptea;
• sforăit frecvent;
• respirație pe gură în timpul somnului;
• modificări ale feței (facies adenoidian) – schimbări la nivelul maxilarului, mandibulei și chiar al dentiției, cauzate de mărirea vegetațiilor adenoide;
• secreții apoase care se scurg în spatele nasului, determinând tuse;
• probleme la nivelul urechilor, care pot duce la scăderea auzului.
Răceală sau polipi? Cum faci diferența
Media10: Cum pot părinții să își dea seama dacă respirația grea pe nas este de la un simplu episod de răceală sau de la polipi?
Dr. Cristina Popescu: O răceală obișnuită, de regulă, se ameliorează cu tratament simptomatic în câteva zile, cel mult 5–7 zile. Dacă dificultatea copilului de a respira pe nas nu este legată doar de un episod acut și persistă de mai mult timp, iar simptomele se accentuează atunci când apare și o răceală, este necesar un consult ORL. Consultul este unul de rutină, nu este dureros și ajută la stabilirea rapidă a cauzei problemei. Medicul poate evalua dimensiunea vegetațiilor adenoide și stabili dacă este vorba despre polipi măriți. În funcție de rezultat, se decide dacă este nevoie doar de tratament medicamentos sau dacă este indicată o intervenție chirurgicală.
Media10: Toți copiii care respiră greu pe nas au polipi? Ce alte cauze pot fi?
Dr. Cristina Popescu: Nu toate cazurile de obstrucție nazală la copii sunt cauzate de polipi. Există și alte posibile cauze, precum:
• Rinita alergică – se manifestă prin strănut repetat la contactul cu alergenii și rinoree apoasă (secreții apoase care curg din nas). Pentru confirmarea diagnosticului, este necesar un consult la medicul alergolog și efectuarea de teste specifice.
• Deviația de sept – poate fi prezentă din naștere sau poate apărea în urma unui traumatism.
• Tumorile nazale – de diverse tipuri, care pot provoca obstrucția căilor respiratorii.
• Corp străin intranazal – copiii își pot introduce în nas diverse obiecte mici sau părți de jucării. În acest caz, obstrucția este, de obicei, unilaterală (doar pe o parte).
Diagnosticul polipilor măriți
Media10: Cum pot fi depistați polipii? Ce investigații sunt necesare?
Dr. Cristina Popescu: Diagnosticul începe cu un consult ORL clasic. Se efectuează o narinoscopie sau rinoscopie anterioară, prin care examinăm nasul copilului. Putem observa cornetele nazale, septul și identifica în spate vegetațiile adenoide. Polipii sunt niște formațiuni albicioase, translucide, ce se mișcă atunci când copilul vorbește. În prezent, avem la dispoziție și tehnici moderne, precum endoscopia sau fibroscopia. Cu ajutorul unei camere foarte subțiri introduse în nas, imaginea este proiectată pe un monitor mare, astfel încât și părinții pot vedea polipii.
Această metodă permite o evaluare mult mai detaliată a dimensiunilor vegetațiilor adenoide și a impactului asupra respirației și auzului. Dacă polipii sunt foarte măriți, pot bloca orificiul trompei lui Eustachio (canalul care leagă urechea de nas), ceea ce duce la scăderea auzului. În cazurile mai complicate, de exemplu când apare o sinuzită la copiii mai mari, pot fi necesare investigații imagistice precum: radiografie de sinusuri, CT sau RMN. Acestea oferă informații clare despre mărimea vegetațiilor adenoide și eventualele modificări la nivelul sinusurilor.
În ce constă tratamentul?
Media10: Cum se tratează polipii la copii? Este eficient tratamentul medicamentos? În ce situații se ajunge la operație?
Dr. Cristina Popescu: Tratamentul polipilor la copii începe, de obicei, cu terapia medicamentoasă. Se prescriu corticosteroizi, care au rolul de a reduce inflamația și, implicit, dimensiunea vegetațiilor adenoide. Acest tratament poate dura între 3 și 6 luni, timp în care se monitorizează evoluția simptomelor. Dacă, după această perioadă, părinții nu observă nicio îmbunătățire în respirația copilului, calitatea somnului sau modul în care vorbește, se recomandă intervenția chirurgicală. Operația este indicată mai ales atunci când apar complicații locale precum: infecții repetate, răceli frecvente, otite (infecții ale urechii medii), laringite sau traheobronșite.
Media10: Pot să reapară polipii după operație?
Dr. Cristina Popescu: Intervenția se efectuează sub anestezie generală, ceea ce permite un control mult mai bun asupra zonei de excizie, comparativ cu anestezia locală folosită în trecut. Astfel, șansele ca polipii să recidiveze sunt mult mai mici, deoarece putem curăța complet țesutul afectat. Totuși, organismul păstrează o „memorie” a țesutului limfatic din acea zonă, iar celelalte amigdale, precum cele palatine și cea de la baza limbii, rămân prezente. Din această cauză, în timp pot apărea mici foliculi, de aproximativ 2-3 mm. Totuși, trebuie știut că niciodată nu se va refoma un „pachet” de polipi la dimensiunile inițiale care au determinat intervenția sau care să provoace problemele anterioare copilului. În plus, pe măsură ce copilul crește, craniul și spațiul nazal se măresc, ceea ce facilitează respirația după operație.
Recomandările medicului
Media10: De ce lucruri trebuie să țină cont părinții dacă copilul are polipi, pentru a-l ajuta să respire mai bine?
Dr. Cristina Popescu: Un ajutor important, atât înainte, cât și după operație, este expunerea copilului la aer curat, în special mersul la mare sau la salină. Indiferent de sezon, aceste medii ajută la creșterea imunității și la îmbunătățirea respirației nazale, datorită aerosolilor și sării care au efect benefic asupra mucoasei nazale. În plus, recomand ca părinții să evite tot ce poate provoca alergii. O alergie asociată cu polipii agravează obstrucția nazală. Este important să se evite expunerea copilului la alergeni și fumatul pasiv, care irită căile respiratorii și înrăutățesc simptomele.
Dacă mersul la mare sau la salină nu este posibil, se pot face aerosoli acasă cu soluții saline sau inhalante, care ajută la hidratarea și curățarea mucoasei nazale. Pentru copiii mai mici, este esențial ca mediul din cameră să fie umed, deoarece aerul uscat poate agrava congestia nazală. Umidificatoarele și purificatoarele de aer pot contribui la menținerea unui aer sănătos și pot reduce disconfortul respirator.
