Ai observat că urina copilului este colorată, apoi l-ai auzit plângându-se de durere de burtă? Te-ai gândit că poate e ceva trecător, dar instinctul ți-a spus că e mai mult de atât? Hematuria – adică prezența sângelui în urină – nu este niciodată un semn de trecut cu vederea, mai ales când e urmată de durere. Poate indica o infecție urinară, o inflamație a rinichilor sau o altă afecțiune care are nevoie de tratament rapid și corect. Când e cazul să mergi urgent la medic? Ce investigații pot face diferența între o problemă minoră și una serioasă? Ce soluții există? Află răspunsurile de la asistent univ. dr. Romeo Popa, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog la DR.KID și la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Tipuri de hematurie
Gândește-te la rinichi ca la niște filtre extrem de fine. Atunci când aceste filtre cedează sau sunt inflamate, permit trecerea unor celule de sânge în urină. Alteori, „scurgerea” poate fi cauzată de o infecție, o leziune sau o problemă de structură care necesită intervenție chirurgicală. Dacă ai observat că urina copilului are o culoare neobișnuită sau poate medicul ți-a spus că a găsit sânge în urină, deși tu nu l-ai văzut, acesta este semnul unei probleme numite hematurie. Poate suna îngrijorător, dar nu întotdeauna înseamnă ceva grav. Hematuria poate apărea din mai multe motive, de la o simplă iritație sau o infecție la nivelul tractului urinar, până la afecțiuni care trebuie investigate mai atent. În funcție de cât de mult sânge este prezent în urină, hematuria poate fi de două tipuri:
- Hematurie macroscopică: determină o culoare roz, roșie sau brună a urinei, fiind vizibilă cu ochiul liber. Hematuria macroscopică cu debut la începutul sau sfârșitul micțiunii sugerează o cauză urologică. O nuanță de „cola” este adesea sugestivă pentru o sursă glomerulară.
- Hematurie microscopică: sângele nu este vizibil cu ochiul liber și este detectat doar prin analize de laborator.
Imaginează-ți hematuria ca un pahar cu apă limpede: dacă adaugi câteva picături de colorant, apa nu va mai fi curată – asta este hematuria macroscopică, când sângele este vizibil cu ochiul liber. Uneori, însă, sângele este într-o cantitate atât de mică încât nu schimbă culoarea apei, iar pentru a-l detecta este nevoie de un test special. Aici este vorba de hematuria microscopică.
Cauze frecvente de hematurie la copil
Cauzele sunt numeroase și foarte diferite – unele țin de infecții ușoare, altele de afecțiuni mai complexe sau boli moștenite. Uneori, infecția apare după o răceală, alteori din senin. Important este ca părinții să ceară sfatul unui medic și să nu amâne controlul, mai ales dacă problema persistă sau se repetă. Dr. Romeo Popa menționează care sunt cele mai frecvente cauze de hematurie persistentă sau recurentă:
- infecțiile de tract urinar
- litiaza renală
- obstrucția joncțiunii pieloureterale
- nefropatia IgA
- glomerulonefritele membranoproliferative
- sindromul Alport
- membrana bazală subțire
- tumorile renale
- malformațiile vasculare renale
Hematuria tranzitorie microscopică izolată, fără alte anomalii, este frecvent benignă.
Durerile abdominale și sângele în urină: ce semnalează?
Durerile abdominale și sângele în urină pot fi motive serioase de îngrijorare, mai ales când apar simultan. Aceste simptome pot indica diverse afecțiuni, iar uneori semnalează că organismul copilului încearcă să transmită un mesaj important. Este important de știut că durerea și sângele în urină nu apar întotdeauna împreună. Uneori, copilul poate avea sânge în urină fără să se plângă de dureri, iar în alte situații durerea poate fi singurul simptom inițial. Așadar, simpla observare a simptomelor nu este suficientă, ci trebuie să mergi la medic.
„Atunci când apare hematuria, de cele mai multe ori poate fi însoțită de durere. În astfel de cazuri, hematuria este cel mai probabil de cauză urologică, provocată, de exemplu, de o litiază renală sau de o leziune la nivelul aparatului urogenital. Totuși, există și situații în care hematuria, chiar dacă este macroscopică, nu este însoțită de durere. Aceste situații pot avea cauze nefrologice. Cea mai frecventă cauză de hematurie macroscopică este nefropatia cu IgA. Aceasta poate apărea și în cadrul unor glomerulonefrite. De asemenea, hematuria macroscopică fără durere poate fi provocată și de o tumoră renală sau tumori localizate în aparatul urinar. În aceste cazuri, hematuria nu este dureroasă. Atunci când apare durerea, cel mai probabil este vorba despre o litiază renală”, spune medicul.
Durerea de burtă la copii poate fi semn de COLICĂ RENALĂ
Durerea de burtă la copil poate fi foarte dificil de gestionat pentru părinți, mai ales când aceasta apare brusc și este intensă. Un motiv frecvent este colica renală — o durere provocată de o piatră la rinichi care blochează fluxul urinei și provoacă disconfort mare. Pe lângă durere, un semn important care trebuie urmărit este sângele în urină. Hematuria este un indiciu că rinichii sau tractul urinar pot fi afectați, iar prezența ei împreună cu durerile abdominale poate ajuta medicul să stabilească rapid cauza problemei. Uneori, sângele în urină nu este vizibil cu ochiul liber și doar analizele pot confirma prezența acestuia. De aceea, este important ca părinții să fie atenți la orice schimbare în aspectul urinei copilului și să ceară sfatul medicului.
„Dacă până acum litiaza renală era considerată o boală specifică adulților, odată cu dezvoltarea metodelor imagistice în medicină observăm tot mai multe cazuri de litiază renală și la copii. Acestea pot avea o cauză genetică sau pot fi secundare unor afecțiuni precum: hepatopatii, tulburări ale tractului digestiv superior sau inferior, probleme de absorbție ori de reabsorbție tubulară a sărurilor și mineralelor la nivelul rinichiului”, afirmă asistent univ. dr. Romeo Popa, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog la DR.KID și SCJU Craiova.
Semne de alarmă: când trebuie să mergi cu copilul la medicul nefrolog?
Când vine vorba de sănătatea copiilor, orice schimbare în comportament sau în aspectul lor fizic atrage atenția părinților. Uneori, simptomele pot fi subtile – de la oboseală neobișnuită, iritabilitate și până la modificări în aspectul urinei sau dureri pe care copilul nu le poate explica. Chiar și micile detalii, cum ar fi culoarea urinei sau frecvența cu care copilul merge la toaletă, pot spune multe despre starea rinichilor și a aparatului urinar. Ignorarea acestor semne poate duce la agravarea problemelor. Asist. univ. dr. Romeo Popa menționează care sunt semnele de alarmă:
- Febră inexplicabilă (la copilul mic) – dacă micuțul are febră, dar fără tuse sau alte simptome respiratorii, este posibil să fie o infecție ascunsă la nivelul rinichilor sau tractului urinar.
- Dureri abdominale (la copilul mai mare) – durerile repetate sau persistente pot indica probleme renale sau ale tractului urinar, care trebuie evaluate de un specialist.
- Schimbarea culorii urinei – urina roz, roșie sau maronie poate semnala prezența sângelui, ceea ce necesită investigații suplimentare.
- Infecții urinare de novo – apariția unei infecții urinare noi, mai ales dacă este recurentă sau severă, poate fi un semn că rinichii sau tractul urinar au o problemă care trebuie tratată.
Cum depistezi cauza? Analize și investigații utile
Pentru a înțelege dacă este vorba despre o infecție urinară, o inflamație renală sau o altă problemă la nivelul tractului urinar, se recomandă un set de analize și investigații. Acestea oferă indicii valoroase despre starea rinichilor, prezența unor anomalii în urină și funcția excretorie a organismului. Asistent univ. dr. Romeo Popa, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog, precizează care sunt cele mai importante:
- Sumar de urină cu urocultură – analize esențiale pentru a confirma prezența hematuriei și a exclude o posibilă infecție urinară.
- Microscopie pentru eritrocite dismorfice – ajută la diferențierea hematuriei de cauză renală față de cea de cauză urologică.
- Raport albumină/creatinină urinară – pentru a verifica dacă există pierderi de proteine în urină.
- Raport calciu/creatinină urinară – evaluează posibile dezechilibre metabolice care pot duce la formarea de calculi.
- Ecografie renală – investigație imagistică importantă pentru evaluarea structurii rinichilor și a căilor urinare.
- Hemoleucogramă – oferă informații despre eventuale infecții, inflamații sau anemii.
- Creatinină – indică nivelul funcției renale.
- Complement C3 și C4 – utile pentru diagnosticarea unor forme de glomerulonefrită.
- ASLO – indică o posibilă infecție streptococică recentă.
- IgA seric – utilă în depistarea nefropatiei IgA.
Investigații suplimentare, dacă sunt necesare:
- Cistoscopie – recomandată dacă se suspectează o sângerare de cauză urologică (la nivelul vezicii sau uretrei).
- Biopsie renală – indicată în cazuri selectate, atunci când există proteinurie importantă, hipoalbuminemie, funcție renală afectată sau antecedente familiale de boli renale
Cum se tratează hematuria?
Tratamentul hematuriei nu este unul standard, ci se stabilește în funcție de cauza identificată. De aceea, copilul trebuie evaluat atent de un medic, care va recomanda investigațiile necesare și va decide de ce tip de tratament este nevoie. În timp ce unii au nevoie doar de un antibiotic pentru a combate o infecție, alții pot necesita medicație mai complexă.
„Tratamentul hematuriei depinde de cauza care a generat-o. Dacă se confirmă o afecțiune nefrologică, se poate recomanda tratament medicamentos. De exemplu, corticoterapie sau imunosupresoare. În schimb, dacă este vorba despre o patologie urologică, pacientul este îndrumat către chirurgul pediatru specializat în afecțiuni reno-urinare. Tratamentul poate fi chirurgical, acolo unde este indicat. În general, hematuria de cauză nefrologică nu se tratează chirurgical. De exemplu, în cazul nefropatiei cu IgA, tratamentul este exclusiv medicamentos. Dacă hematuria este însoțită de simptome precum febră, vărsături sau urină modificată, iar cauza este o infecție urinară sau o pielonefrită, atunci se recomandă tratament antibiotic. Ideal este să se administreze un antibiotic cu spectru cât mai îngust, adaptat germenului identificat, motiv pentru care este importantă efectuarea unei uroculturi”, declară medicul.
În cât timp se ameliorează simptomele?
Pentru un părinte, fiecare zi în care copilul se plânge de diconfort – fie că îl doare burta, merge des la toaletă sau urinează cu sânge – pare o eternitate. Când apar astfel de simptome, îți dorești un tratament care să le oprească imediat. În realitate, lucrurile pot fi mai complicate. Corpul are ritmul lui de vindecare. Uneori, este nevoie de mai mult decât câteva zile pentru ca simptomele să dispară complet.
Imaginează-ți că organismul este ca o echipă de intervenție după o furtună. Mai întâi se rezolvă urgențele, apoi urmează reparațiile mici. La fel este și în cazul problemelor renale sau urinare. Chiar dacă aparent copilul se simte mai bine, unele procese – cum ar fi reducerea inflamației sau normalizarea urinei – pot dura mai mult. Nu e un semn că tratamentul nu funcționează, ci că organismul își face treaba în ritmul său.
„Dacă este vorba despre o infecție urinară, în mod normal simptomele ar trebui să dispară în decurs de cinci până la șapte zile, odată cu administrarea tratamentului antibiotic. Totuși, managementul se modifică dacă infecția persistă sau reapare după finalizarea tratamentului. În situațiile în care copilul suferă de o nefropatie cu IgA, evoluția este mai lentă. Această boală necesită adesea tratament de durată, iar recuperarea se întinde pe termen lung. De asemenea, episoadele de hematurie pot reveni în cazul unei recăderi a bolii sau pot fi declanșate de alte afecțiuni”, spune asist. univ. dr. Romeo Popa.
„Hematuria trebuie evaluată medical, nu tratată acasă”
Sângele în urină nu ar trebui niciodată considerat un detaliu lipsit de importanță. Chiar dacă cel mic se simte bine, nu are febră și se joacă normal, acest simptom poate semnala o problemă ascunsă. De multe ori, părinții așteaptă apariția altor semne evidente, însă rinichii pot fi afectați în tăcere. Cu cât ajungi mai repede la o evaluare medicală, cu atât riscul de complicații scade.
„Părinții ar trebui să se adreseze mai întâi medicului de familie. Acesta are un rol esențial în coordonarea îngrijirii medicale. Medicul de familie poate face o primă evaluare și, dacă este necesar, va redirecționa copilul către medicul specialist pentru investigații suplimentare. Se recomandă trimiterea către specialist în caz de: hematurie macroscopică persistentă, hematurie însoțită de proteinurie, hipertensiune, afectare a funcției renale, istoric familial de afecțiuni renale sau semne sistemice. De asemenea, orice episod de hematurie recurentă sau însoțită de dureri semnificative trebuie evaluat amănunțit. Așadar, hematuria trebuie evaluată medical, nu tratată acasă. Poate părea un simptom banal, dar în spate se poate ascunde o afecțiune serioasă”, concluzionează medicul.
