Frica este cel mai mare dușman al nostru. Ne confruntăm cu ea în momentele dificile, când trecem prin diferite situații cărora nu le putem face față din punct de vedere psihic. De ce apare frica și cum putem scăpa de această stare? Cât de important este să cerem sprijinul unui psiholog?
O problemă este, de fapt, o provocare
Fiecare persoană se confruntă, la un moment dat, cu o problemă. Ei bine, aceste probleme sunt, de fapt, provocări și este foarte important felul în care reușim să trecem peste ele. Frica apare atunci când ne simțim incapabili să facem un lucru, când ne refugiem în acest sentiment și ne blocăm acolo. Felul în care facem față provocărilor din viața noastră ne influențează starea psihică. Dacă înțelegem de unde apare această frică și o acceptăm, atunci o putem învinge.
„În loc de problemă le spun tuturor să folosim cuvântul provocare. Pentru a reuși să scăpăm de anxietate sau de frică, provocarea este cuvântul de bază. De ce? Pentru că această frică va trece doar dacă o înfruntăm. Nu există o altă variantă. Acceptăm că perioada este complicată, acceptăm că ne confruntăm cu niște frici. Asta este provocarea și voi merge mai departe. <<Problemos>> vine din greaca veche și înseamnă <<zid>>. În momentul în care am zis că am o problemă, de fapt îmi creez un zid în față și atunci provocare va deveni un gărduț. Eu văd ce este dincolo de acel gărduț și pot să fac față acestui lucru”, explică Eduard Bondoc, psiholog.
„Mi-e frică de un gând”
Și totuși, nu putem să nu ne întrebăm: de ce ne este frică? ce este frica ?
„Ca definiție conceptuală, anxietatea este o frică fără obiect, mi-e frică de frică. În ultima vreme, am dezvoltat un alt concept, și anume faptul că, de fapt, această frică, pe oricine ai întreba, o putem traduce ca pe un gând. Mi-e frică de un gând. Frica nu poate exista fizic, adică nu poate nimeni să o deseneze, să pună mâna pe ea, nu este ceva palpabil, ci este pur și simplu un gând care apare în capul nostru”, conchide psihologul Eduard Bondoc.
Dincolo de ceea ce credeam, ne este frică pur și simplu, fără să știm ce anume înseamnă acest sentiment, cum arată sau de unde a pornit, aflăm, după o vizită la specialist, că anxietatea este alimentată de o imagine din capul nostru. Atunci începem să ne punem întrebări, să înțelegem de ce ne confruntăm cu asta și că putem noi înșine, de fapt, să o controlăm.
„Mergând mai departe cu raționamentul, acest gând este, de fapt, o imagine și ajungem la concluzia că ne este frică de o imagine din capul nostru. Cine a făcut imaginea asta? A făcut-o mama, tata, un bunic mai rău. Putea fi oricine din familia noastră sau putea chiar să se moștenească o stare anxioasă, dar acum suntem adolescenți, tineri, oameni maturi care ne confruntăm cu următoarea idee: mi-e frică de o imagine din capul meu. În momentul în care am explicat conceptul, clientul din fața mea zice: <<Nu m-am gândit niciodată la chestia asta. Eu mă zbăteam foarte tare, tremuram și făceam palpitații pentru că simțeam efectiv că mor.>>”, afirmă Eduard bondoc, psiholog.
„În spatele atacului de panică este o frică de moarte”
Când frica este la cote maxime, apar atacurile de panică însoțite de anumite simptome specifice. De multe ori, persoanele în cauză vin la psiholog din cauza asocierii acestora cu moartea. Trebuie să știm că simptomele atacurilor de panică nu duc la moarte, așa cum afirmă și psihologul Eduard Bondoc:
„Partea cea mai de sus a fricii și partea cea mai îngrijorătoare pentru toată lumea este că, într-adevăr, în spatele atacului de panică este o frică de moarte. Nu reușim să scăpăm de această stare dacă rămânem la ideea că o să murim. Explicăm foarte clar că aceste simptome psihosomatice nu duc la moarte. Bate un pic inima mai tare, transpirăm, tremurăm, simțim că leșinăm, poate că există niște stări de disconfort, dar în niciun caz nu se moare din asta. Atunci, reușind să trăiesc cu chestia asta, o dată, de două ori, de trei ori, am văzut că atacul de panică dispare în trei-cinci minute. Dacă învăț niște tehnici de relaxare, dispare și mai repede, capăt putere asupra lui și atunci frica a dispărut.”
Când trebuie să mergem la un specialist
Ce facem când simțim că ne controlează frica? Mergem la un specialist! Când lucrurile scapă de sub control, ajutorul unui psiholog poate fi tot ceea ce avem nevoie pentru a găsi lumina de la capătul tunelului. Ceea ce ne recomandă psihologii este să nu îi dăm timp anxietății să se instaleze și să venim la un specialist ori de câte ori ne simțim copleșiți pentru ca sentimentele noastre să nu ia amploare și să nu fie alimentate cu frică.
„Dacă văd că nu mă descurc cu ceea ce mi se întâmplă, e bine să cer ajutor. În momentul în care am așteptat mult prea mult și mi-am făcut tot felul de idei în cap, la un moment dat, povestea s-ar putea să fie mai complicată. Dacă mă duc de la început și caut un sfat, caut o explicație, s-ar putea să mi se lumineze mintea foarte repede și să scap imediat”, sugerează Eduard Bondoc.
„Frica poate să ducă la complicații dacă nu am înțeles ideea de bază”
De-a lungul timpului, au fost făcute descoperiri pe tema fricii și a efectelor acesteia asupra omului. Măsura în care suntem afectați de sentimentele noastre, de situațiile cu care ne confruntăm și de modul în care le gestionăm, ne face slabi în fața fricii. Dacă o lăsăm să ne controleze, ne va distruge, însă dacă înțelegem mecanismul acesteia: cum apare, ce o declanșează și cum putem să găsim o soluție pentru a o elimina, atunci nu ne poate afecta. Trebuie să ne luptăm cu frica pentru a o învinge!
„Frica poate să ducă la complicații dacă nu am înțeles ideea de bază. Există o poveste foarte interesantă cu experimentul lui Avicenna. Avicenna a fost un medic musulman, prin anii 98 d. Hr., care a făcut mai multe descoperiri pe tema asta. Una interesantă este că, printr-un experiment, a pus în două cuști, față în față, un miel și un lup. Cuștile erau securizate, lupul nu putea să iasă de acolo, mielul avea gratiile lui. Aveau mâncare amândoi, dar bineînțeles că lupul a mâncat hapsân toată mâncarea și după aceea a început să se uite urât și să mârâie la miel că l-ar fi mâncat și pe el. Mielul s-a speriat, nu a mai mâncat nimic, a stat într-un colț, a început să plângă și a murit de frică, deși nu era niciun pericol. Imaginea din mintea noastră ne crează acest pericol. Este vestit experimentul lui Avicenna, și altele pe tema asta, care determină tulburări psihosomatice și psihice dacă lăsăm acest lucru să se perpetueze. Nu știu ce e frica și eu nu mă confrunt cu ea, încerc să găsesc motive să o blochez prin diferite medicamente și atunci nu fac nimic bun. Eu nu m-am luptat cu ea, ci am încercat să o tai. Nu tot timpul calea chimică este cea mai potrivită”, atrage atenția psihologul Eduard Bondoc.
