Ai simțit vreodată o durere de spate atât de puternică încât nu ai știut dacă să iei un antiinflamator sau să mergi direct la spital? Mulți pacienți ajung la medic convinși că au „o problemă la coloană”, iar în realitate descoperă o colică renală acută. Alteori, durerile severe sunt puse pe seama rinichilor, deși cauza reală este o compresie nervoasă. Confuzia apare frecvent, iar amânarea evaluării medicale poate întârzia tratamentul potrivit. Dr. Andrada Ciobanu, medic specialist nefrologie la Centrul Medical Prima Clinic, explică cum poți face diferența între cele două tipuri de durere, ce analize sunt necesare și când situația devine o urgență.
Durerea lombară este una dintre cele mai frecvente plângeri ale pacienților, indiferent de vârstă sau stil de viață. Statul prelungit pe scaun, lipsa mișcării, suprasolicitarea fizică sau stresul pot provoca dureri de spate care trec de la sine. Din acest motiv, multe persoane ignoră episoadele dureroase sau le tratează acasă fără o evaluare medicală. Problema apare atunci când simptomele sunt severe sau neobișnuite, iar cauza nu este una musculo-scheletală.
În viața de zi cu zi, pacienții folosesc frecvent expresia „mă dor rinichii” pentru orice durere lombară. Această confuzie duce la automedicație și la interpretări greșite ale simptomelor. În același timp, durerile provocate de afecțiunile coloanei pot fi foarte intense și pot iradia pe picior, ceea ce creează impresia unei afecțiuni interne grave. Pe lângă asemănările de localizare, există și diferențe subtile pe care pacienții nu le recunosc imediat: modul în care apare durerea, pozițiile care o ameliorează sau o agravează, simptomele asociate și reacția organismului. Tocmai aceste detalii pot orienta medicul către diagnosticul corect.
Cum descriu pacienții durerea în colica renală comparativ cu lombosciatica?
Pacienții ajung frecvent la consultație fără să știe exact ce li se întâmplă, însă modul în care descriu durerea oferă indicii importante pentru medic. Pacienții cu colică renală sunt extrem de neliniștiți și schimbă constant poziția în încercarea de a calma durerea, fără succes. În schimb, pacienții cu lombosciatică preferă să rămână într-o poziție fixă, deoarece orice mișcare poate intensifica disconfortul. Diferența de comportament este adesea primul element observat în cabinet.
„Există câteva diferențe importante între cele două tipuri de durere. În colica renală, pacienții sunt adesea agitați și descriu durerea ca fiind brutală, intensă, cu iradiere spre regiunea inghinală, apelând la expresii ca «mă ia în valuri» sau «nu am liniște». Adesea, durerea este însoțită de manifestări digestive. În lombosciatică, debutul este progresiv, având caracter de arsură, cu iradiere spre fesă, coapsă, gambă și picior, iar mișcarea agravează durerea. Frecvent apar și parestezii”, explică medicul.
Contextul în care apare durerea contează
Uneori, lombosciatica este precedată de efort fizic intens, ridicarea unor greutăți, mișcări bruște sau perioade lungi de sedentarism. Alteori, poate apărea după ore întregi petrecute în fața calculatorului sau în poziții incorecte. Pe de altă parte, colica renală poate surveni fără avertisment, inclusiv în timpul somnului sau al activităților obișnuite. Pacienții povestesc frecvent că durerea i-a luat prin surprindere, fără un motiv evident. În unele situații, aceasta apare după perioade de deshidratare, efort fizic intens sau variații alimentare.
Există o zonă specifică pentru durerea renală?
Localizarea durerii este adesea primul aspect la care pacienții sunt atenți, însă interpretarea nu este întotdeauna corectă. De ce? Pentru că traseul durerii este influențat de anatomia tractului urinar și de modul în care calculii migrează pe ureter.
„Frecvent, durerea din colica renală este lombară sau în flanc și iradiază antero-inferior spre regiunea inghinală și organele genitale externe. În schimb, durerile de coloană tind să coboare pe picior”, adaugă dr. Andrada Ciobanu, medic specialist nefrologie la Centrul Medical Prima Clinic.
Factorii de risc pentru colica renală
Nu toate persoanele dezvoltă colici renale, chiar dacă au episoade de deshidratare sau dureri lombare ocazionale. De cele mai multe ori, apariția calculilor renali este rezultatul unei combinații de factori personali, obiceiuri zilnice și condiții medicale preexistente care, în timp, modifică echilibrul urinei și favorizează formarea cristalelor. Stilul de viață modern joacă un rol important, însă riscul poate crește și din motive genetice sau metabolice pe care pacientul nu le poate controla direct. De aceea, analiza istoricului medical, a dietei și a tratamentelor urmate devine esențială pentru identificarea persoanelor predispuse și pentru prevenirea recidivelor, mai ales la cei care au avut deja episoade de colică renală. Conform dr. Ciobanu, principalii factori de risc sunt:
- Factori individuali – vârsta, sexul și istoricul familial pot influența riscul.
- Factori dietetici – consumul insuficient de lichide favorizează concentrarea urinei; dietele bogate în sare sau proteine pot modifica compoziția urinară și pot facilita formarea calculilor.
- Factori metabolici – anumite tulburări genetice sau dobândite determină eliminarea excesivă de substanțe precum calciul sau oxalații, crescând riscul de litiază.
- Factori urologici – malformațiile anatomice pot produce stază urinară și pot favoriza formarea calculilor.
- Medicamente și suplimente – administrarea excesivă de anumite medicamente sau suplimente poate modifica echilibrul metabolic și poate contribui la apariția calculilor.
Debutul durerii: instalare bruscă sau evoluție lentă?
Modul în care începe durerea este un indiciu important pentru diferențierea între colica renală și lombosciatică. O durere apărută brusc, intensă, care întrerupe activitatea zilnică și crește rapid în intensitate poate sugera o problemă renală, mai ales dacă este însoțită de agitație sau simptome generale. Pacienții își amintesc frecvent momentul exact al debutului, deoarece durerea apare „din senin” și devine rapid greu de suportat.
„În colica renală, durerea este spontană și se instalează brusc. Uneori apare după alergare, sărituri, trepidații sau chiar după administrarea de diuretice. În schimb, în lombosciatică, se întâmplă frecvent ca durerea să debuteze treptat, dar poate apărea și brusc. Pacienții descriu inițial un disconfort ușor lombar, care se agravează progresiv și devine mai intens la mișcare sau efort”, spune medicul.
Ce simptome asociate pot să apară în colica renală?
Durerea nu este singurul element important. Există o combinație de simptome tipice pentru o obstrucție a căilor urinare și nu pentru o afecțiune a coloanei. În lipsa tratamentului, manifestările se pot intensifica și pot apărea complicații. Simptomele asociate pot orienta rapid diagnosticul. Conform dr. Andrada Ciobanu, medic specialist nefrologie la Centrul Medical Prima Clinic, simptomele care pot indica o problemă renală includ:
- Manifestări urinare frecvente (polakiurie): Pacientul simte nevoia de a urina des, uneori eliminând cantități mici de urină. Poate apărea senzația de presiune vezicală sau disconfort la urinare. Aceste simptome indică iritația tractului urinar și nu sunt caracteristice afecțiunilor coloanei.
- Greață și vărsături: Sistemul digestiv reacționează intens la durerea viscerală. Pacienții pot avea senzație de greață persistentă, lipsa poftei de mâncare sau episoade repetate de vărsături, ceea ce poate duce la deshidratare rapidă.
- Balonare și meteorism: Spasmul reflex al intestinului și stresul generat de durere pot produce senzație de abdomen umflat și disconfort digestiv. Acest simptom poate crea confuzie, deoarece pacientul poate crede că problema este gastrointestinală.
- Agitație intensă și imposibilitatea găsirii unei poziții confortabile: Pacientul se ridică, se așază, se plimbă și schimbă poziția constant, fără ameliorare. Spre deosebire de durerile de coloană, unde repausul este adesea preferat, în colica renală mișcarea este continuă și involuntară.
- Transpirații reci și stare generală alterată: Intensitatea durerii determină reacții vegetative precum transpirații, paloare sau senzație de leșin. Aceste manifestări pot apărea chiar și în absența febrei și indică o reacție sistemică la durere.
- Senzația permanentă de urinare sau disconfort pelvin: Calculul care coboară pe ureter poate provoca presiune în zona pelvină și o senzație continuă de urinare, chiar dacă vezica nu este plină.
Ce analize și investigații diferențiază cele două tipuri de durere?
Evaluarea clinică este completată de investigații specifice, fără de care diagnosticul rămâne incomplet. Analiza urinei poate evidenția sânge microscopic sau semne de infecție, iar ecografia permite vizualizarea calculilor sau a dilatației căilor urinare. În funcție de situație, medicul poate recomanda și analize de sânge sau investigații imagistice suplimentare pentru confirmare și evaluarea complicațiilor.
„Examenul urinar poate confirma o patologie renală. Pentru diagnosticul unei colici renale, pe lângă acest examen, sunt necesare și investigații imagistice. În cabinet sunt utile bandeleta urinară și ecografia reno-vezicală”, explică medicul.
Ce măsuri pot lua pacienții de acasă, până ajung la medic?
Durerea severă necesită consult medical, însă există câteva măsuri temporare care pot ameliora simptomele, conform dr. Andrada Ciobanu:
- Controlul durerii – antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce inflamația și spasmul ureteral și se pot administra dacă nu sunt alte contraindicații.
- Hidratarea moderată – consumul adecvat de lichide ajută la eliminarea calculului, dar excesul poate accentua durerea.
- Căldura locală – poate relaxa musculatura și poate ameliora disconfortul, dacă nu există semne de infecție.
- Filtrarea urinei – urinarea într-un recipient sau prin tifon și păstrarea calculului pentru analiza de laborator. Această metodă este importantă pentru conduita terapeutică ulterioară.
Cum previi recidivele?
După un episod de colică renală, mulți pacienți cred că problema s-a rezolvat odată cu eliminarea calculului. În realitate, riscul de recidivă rămâne ridicat dacă obiceiurile zilnice și factorii metabolici nu sunt corectați. Prevenția nu înseamnă doar evitarea durerii viitoare, ci și protejarea funcției renale pe termen lung. Schimbările simple, aplicate constant pot reduce semnificativ șansele de reapariție a calculilor și pot menține echilibrul organismului. În plus, planul de prevenție trebuie adaptat fiecărui pacient, în funcție de istoricul medical, stilul de viață și tipul de calcul eliminat anterior. Dr. Andrada Ciobanu, medic specialist nefrologie la Centrul Medical Prima Clinic, precizează care sunt cele mai importante măsuri de prevenție:
- Hidratarea adecvată (aproximativ 2 – 2,5l lichide/zi) – menține urina diluată și reduce riscul de cristalizare.
- Alimentația echilibrată – limitarea consumului de sare și evitarea excesului de alimente bogate în proteine contribuie la prevenirea formării calculilor.
- Activitatea fizică – sprijină metabolismul și contribuie la menținerea unei greutăți optime.
- Controlul bolilor cronice – diabetul și obezitatea pot influența formarea calculilor.
- Monitorizarea medicală – evaluările periodice ajută la detectarea precoce a recidivelor.
În fața unei dureri severe, regula de bază rămâne prezentarea la medic și evitarea automedicației. Recunoașterea semnelor de alarmă, adoptarea unui stil de viață echilibrat și monitorizarea regulată a stării de sănătate contribuie la protejarea rinichilor și a coloanei vertebrale pe termen lung.
