Începe adesea cu o simplă furnicătură în vârful degetelor, o vedere ușor încețoșată sau o epuizare care nu trece nici după zece ore de somn. Scleroza multiplă este o boală a contrastelor: invizibilă la exterior, dar profund transformatoare la interior. Înțelegerea primelor semne de alarmă nu este doar o chestiune de informare medicală, ci primul pas spre recâștigarea controlului asupra propriei vieți. Cum recunoști aceste semnale timpurii și când ar trebui să te trimită la medic? Dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la Cardio Help, explică care sunt primele manifestări ale sclerozei multiple și de ce nu trebuie să le treci cu vederea.
Scleroza multiplă afectează sistemul nervos central – creierul și măduva spinării – prin distrugerea tecii de mielină – stratul care protejează fibrele nervoase și permite transmiterea rapidă a impulsurilor nervoase. Această afectare „în plăci”, dispersată în diferite regiuni ale sistemului nervos, explică de ce debutul este atât de variat și de ce nu există un singur simptom definitoriu pentru toți pacienții.
„Scleroza multiplă este o boală inflamatorie și autoimună, în care sistemul imunitar atacă propria mielină. În funcție de zona afectată, apar simptome diferite, uneori complet neașteptate pentru pacient”, explică medicul.
Tulburările de vedere – printre cele mai frecvente semnale de alarmă
Pentru mulți pacienți, primele manifestări ale sclerozei multiple apar la nivelul ochilor. Vederea încețoșată, scăderea acuității vizuale la un singur ochi sau apariția vederii duble pot fi semne timpurii ale bolii.
„Inflamația nervului optic este una dintre manifestările frecvente în debutul sclerozei multiple. Pacientul observă că vede mai slab cu un ochi, că imaginile sunt neclare sau că apare durere la mișcarea globului ocular”, precizează dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la Cardio Help.
Un aspect important este faptul că aceste tulburări pot fi temporare. Vederea se poate ameliora parțial sau chiar complet, ceea ce îi face pe mulți pacienți să amâne consultul medical.
Amorțelile și furnicăturile: semne frecvent ignorate
Senzațiile de furnicături, amorțeală sau „curent” electric într-o mână, într-un picior sau pe jumătate de corp sunt adesea puse pe seama poziției incorecte sau a unei probleme circulatorii. În scleroza multiplă, însă, aceste manifestări au o cu totul altă explicație.
„Afectarea fibrelor senzitive determină apariția paresteziilor. Pacienții descriu senzații ciudate, greu de explicat, care pot apărea brusc și pot dispărea la fel de rapid. Caracteristic este faptul că aceste simptome nu respectă un tipar clar și nu sunt legate de efort sau poziție. Pot apărea în repaus, pot migra și pot reveni după perioade de liniște. Tocmai această imprevizibilitate ar trebui să ridice semne de întrebare”, explică neurologul.
Problemele de echilibru și coordonare
Un alt semn timpuriu al sclerozei multiple este afectarea echilibrului. Pacientul poate observa că se dezechilibrează ușor, că merge „nesigur” sau că are dificultăți în coordonarea mișcărilor fine.
„Atunci când sunt afectate căile nervoase implicate în coordonare și echilibru, pot apărea: mersul instabil, amețeala sau dificultățile în efectuarea unor mișcări simple. Aceste manifestări pot fi discrete la început și pot fi puse pe seama oboselii sau a lipsei de concentrare. În timp, însă, ele pot deveni mai evidente și pot afecta activitățile zilnice”, spune dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog la Cardio Help.
Oboseala – un simptom frecvent întâlnit, dar nu singurul
Deși nu este singurul simptom, oboseala rămâne una dintre cele mai frecvente și mai frustrante manifestări ale sclerozei multiple. Nu este o oboseală obișnuită, ci una profundă, disproporționată față de efort.
„Pacienții spun adesea: «Sunt epuizat, dar n-am făcut nimic». Această oboseală apare fără un motiv clar și nu se ameliorează prin somn sau odihnă. Un element caracteristic este accentuarea simptomului la căldură. Temperaturile ridicate pot agrava oboseala și pot reactiva temporar alte simptome neurologice. Acest fenomen, aparent banal, este extrem de sugestiv pentru scleroza multiplă”, explică medicul neurolog.
De ce este oboseala atât de frecventă în scleroza multiplă?
Scleroza multiplă este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă mielina – stratul protector al fibrelor nervoase. Această teacă are rolul de a permite transmiterea rapidă și eficientă a impulsurilor nervoase. Atunci când mielina este distrusă, semnalele ajung mai greu sau sunt distorsionate. Creierul este nevoit să depună un efort suplimentar pentru a realiza funcții aparent simple. Acest consum crescut de energie se traduce printr-o oboseală intensă și persistentă.
„În scleroza multiplă, distrugerea tecii de mielină face ca transmiterea semnalelor nervoase să fie mult mai ineficientă. Practic, creierul lucrează în plus pentru a compensa aceste pierderi, iar acest lucru duce la o epuizare rapidă. Este un simptom neurologic real, care ține de modul în care funcționează sistemul nervos afectat de boală”, declară dr. Adriana Ninoiu, medic sapecialist neurolog la Cardio Help.
Când simptomele „trec de la sine” pot fi, de fapt, un semnal de alarmă
Mulți pacienți ajung târziu la medic tocmai pentru că simptomele nu sunt constante. Apar câteva zile, apoi dispar. Revin peste săptămâni sau luni, uneori sub o altă formă. Tocmai această lipsă de continuitate creează falsa impresie că problema nu este gravă sau că organismul „și-a revenit singur”. În realitate, în bolile neurologice inflamatorii, precum scleroza multiplă, evoluția nu este liniară. Sistemul nervos poate compensa temporar, iar inflamația se poate reduce spontan, fără ca boala să fi dispărut.
Pentru pacient, acest lucru este înșelător: un episod de oboseală extremă, o amorțeală într-un picior sau o vedere încețoșată care se ameliorează rapid sunt puse pe seama stresului, a lipsei de somn sau a suprasolicitării. Însă, pentru medicul neurolog, aceste episoade „cu pauze” reprezintă o piesă importantă din puzzle-ul diagnosticului. Scleroza multiplă este cunoscută tocmai pentru caracterul ei imprevizibil, cu perioade de acalmie și recăderi, iar recunoașterea timpurie a acestor semne poate face diferența între o boală controlată și una cu evoluție agresivă.
„Faptul că un simptom dispare nu înseamnă că problema a trecut. În scleroza multiplă, manifestările pot fi fluctuante. De multe ori, pacienții îmi spun: «Mi-a trecut, deci n-a fost nimic grav». În realitate, fiecare episod lăsat neinvestigat poate însemna o nouă leziune. Chiar dacă simptomul dispare, afectarea nervoasă rămâne și se poate reactiva ulterior, uneori mai intens”, avertizează medicul.
Ce investigații pun diagnosticul?
Diagnosticul sclerozei multiple presupune o evaluare complexă. Oboseala și furnicăturile nu sunt suficiente pentru a pune diagnosticul, dar reprezintă un semnal important care trebuie corelat cu alte date clinice și imagistice. RMN-ul cerebral și medular este investigația principală, deoarece poate evidenția leziuni caracteristice. Analizele de laborator și examenul neurologic completează tabloul.
„RMN-ul ne oferă informații esențiale despre existența și localizarea leziunilor. Asociat cu examinarea clinică și alte investigații, ne permite să stabilim diagnosticul”, precizează medicul specialist.
Importanța diagnosticului precoce
Un diagnostic pus devreme poate schimba radical evoluția bolii. Tratamentele moderne disponibile astăzi pot reduce frecvența puseelor, pot preveni apariția de noi leziuni și pot menține funcționalitatea pacientului.
„Cu cât intervenim mai devreme, cu atât putem controla mai bine boala. Tratamentele actuale au schimbat complet prognosticul sclerozei multiple”, afirmă dr. Adriana Ninoiu, medic specialist neurolog.
Scleroza multiplă nu are un debut zgomotos. Se manifestă prin simptome aparent banale, care vin și pleacă, lăsând impresia că nu este nimic serios. Tocmai de aceea, atenția la propriul corp și consultul medical la apariția semnelor neobișnuite sunt esențiale. Oboseala nejustificată, tulburările de vedere, amorțelile, problemele de echilibru sau episoadele neurologice trecătoare nu ar trebui ignorate. În spatele lor se poate afla o afecțiune care, diagnosticată la timp, poate fi ținută sub control.
