Teama de costuri îi face pe mulți pacienți cu diabet să amâne controalele medicale sau chiar să renunțe la tratament atunci când nu mai au calitatea de asigurat. Lipsa informațiilor clare creează confuzie: ce servicii sunt gratuite? Ce analize mai pot face fără să plătesc? Mai am acces la medicamente sau la internare? În realitate, legislația din sănătate prevede o serie de drepturi pentru pacienții cu diabet zaharat, chiar și în absența asigurării medicale, însă acestea sunt strict delimitate și condiționate de includerea într-un program național de sănătate.
Diabetul, o boală cronică care nu „ia pauză” odată cu pierderea asigurării
Diabetul zaharat este o afecțiune cronică ce necesită monitorizare permanentă, tratament constant și evaluări periodice. Orice întrerupere a tratamentului sau lipsa monitorizării medicale pot duce la dezechilibre metabolice, complicații acute sau agravarea bolii pe termen lung. Din acest motiv, statul român a inclus diabetul în categoria bolilor pentru care funcționează un program național de sănătate distinct, cu finanțare separată față de pachetul de bază.
Pentru pacienți, însă, diferența dintre „asigurat”, „neasigurat”, „pachet minimal” și „program național” este adesea greu de înțeles. Mulți ajung să creadă că, odată pierdută asigurarea, nu mai au dreptul la nimic. În cazul diabetului, această percepție este greșită și poate avea consecințe grave.
Pachetul minimal: ce înseamnă pentru o persoană neasigurată?
Orice persoană neasigurată beneficiază, conform legislației în vigoare, de pachetul minimal de servicii medicale. Acesta include, în principal, servicii de prevenție, consultații de bază și evaluări inițiale, mai ales prin intermediul medicului de familie. În ultimii ani, pachetul minimal a fost extins, tocmai pentru a permite depistarea precoce a unor boli cronice și pentru a reduce prezentările tardive la spital.
Pentru pacientul cu diabet, pachetul minimal nu este suficient pentru managementul bolii, dar devine important ca punct de acces în sistem, în special prin relația cu medicul de familie. De aici începe traseul medical care permite accesul la programul național de diabet și la serviciile aferente acestuia.
Programul Național de Diabet: cheia accesului la tratament gratuit
Accesul real la tratament gratuit pentru pacienții neasigurați cu diabet este condiționat de înscrierea în Programul Național de Diabet Zaharat (PN5). Odată inclus în acest program, pacientul are dreptul la medicamentele specifice diabetului, indiferent de statutul său de asigurat.
„Pacientul neasigurat beneficiază de pachetul minimal de servicii medicale. În cazul în care este înscris într-un program național de sănătate, cum este Programul Național de Diabet Zaharat, acesta poate beneficia de consultațiile necesare și de tratamentul specific programului, chiar dacă nu are calitatea de asigurat și nu realizează venituri”, spune Bogdan Dădulescu, director de relații contractuale CAS Dolj.
Includerea în program schimbă fundamental accesul pacientului la servicii medicale, dar numai în limita strictă a bolii pentru care programul a fost creat.
Rolul medicului de familie în cazul pacientului cu diabet neasigurat
Medicul de familie rămâne o verigă esențială în îngrijirea pacientului cu diabet, inclusiv atunci când acesta nu este asigurat. Prin consultațiile acordate în cadrul pachetului minimal și al programului național, medicul de familie poate elibera rețete pentru tratamentul antidiabetic și poate emite bilete de trimitere pentru investigațiile necesare monitorizării bolii.
„Medicul de familie poate acorda consultațiile necesare pentru prescrierea medicamentelor din cadrul Programului Național de Diabet și pentru emiterea biletelor de trimitere către investigațiile obligatorii, cum este analiza de hemoglobină glicozilată”, explică Bogdan Dădulescu.
Analiza de hemoglobină glicozilată este esențială pentru evaluarea controlului glicemic și ajustarea tratamentului, fiind inclusă în serviciile decontate pentru pacienții înscriși în program.
Consultațiile de specialitate și materialele sanitare
Pe lângă medicul de familie, pacientul cu diabet neasigurat are acces și la medicul specialist de diabet zaharat și boli de nutriție. Consultațiile sunt necesare pentru evaluarea periodică a bolii, ajustarea tratamentului și monitorizarea eventualelor complicații.
„Medicul de diabet poate prescrie atât medicamentele specifice, cât și materialele sanitare necesare pacientului cu diabet. Aici intră inclusiv pompele de insulină, acolo unde există indicație medicală, precum și celelalte dispozitive și consumabile prevăzute în program”, precizează Bogdan Dădulescu, directorul de relații contractuale CAS Dolj.
Este important de reținut că aceste beneficii sunt acordate exclusiv în legătură cu diabetul și doar în cadrul programului național.
Spitalizarea: ce este decontat și ce nu
Un alt aspect care creează confuzie este accesul la spitalizare. Pentru pacienții cu diabet neasigurați, spitalizarea este decontată doar dacă are legătură directă cu diabetul zaharat sau cu complicațiile acestuia.
„Atât în spitalizarea de zi, cât și în spitalizarea continuă, pacientul neasigurat înscris în Programul Național de Diabet beneficiază de medicamentele și materialele sanitare specifice programului. Dacă, însă, internarea este determinată de o altă afecțiune, care nu ține de diabet, aceasta nu este acoperită de program”, explică Bogdan Dădulescu.
De exemplu, un pacient cu diabet care se internează pentru dezechilibru glicemic va beneficia de tratament gratuit, însă dacă același pacient se prezintă pentru o infecție respiratorie banală, tratamentul nu va fi decontat, decât în situația în care este vorba de o situație de urgență.
Ce se întâmplă în caz de urgență?
Indiferent de statutul de asigurat sau neasigurat, urgențele medicale sunt tratate gratuit, iar decizia aparține exclusiv medicului. În astfel de situații, pacientul poate primi îngrijiri medicale și tratament, chiar dacă problema nu este legată direct de diabet.
„Numai medicul este cel care poate decide dacă o situație reprezintă o urgență. În aceste cazuri, pacientul beneficiază de servicii medicale gratuite, conform legislației”, subliniază directorul CAS Dolj.
Diferențe față de alte programe naționale de sănătate
Deși regimul pacienților cu diabet este similar cu cel al altor beneficiari ai programelor naționale, există și excepții importante. Pacienții oncologici sunt considerați asigurați prin efectul legii, iar cei incluși în programele de TBC și HIV/SIDA beneficiază atât de serviciile din program, cât și de pachetul de bază, chiar dacă figurează formal ca neasigurați.
„Pentru diabet, regula este diferită. Pacientul beneficiază strict de serviciile și tratamentele din cadrul programului și de pachetul minimal, nu de întregul pachet de bază”, explică Bogdan Dădulescu.
De ce este esențial ca pacienții să cunoască aceste drepturi
Neînțelegerea drepturilor legale îi face pe mulți pacienți cu diabet să renunțe la tratament sau să ajungă tardiv la medic, cu complicații severe. În realitate, statul continuă să asigure acces gratuit la tratamentul antidiabetic, chiar și pentru persoanele neasigurate, atât timp cât acestea sunt corect încadrate în programul național. Informarea corectă poate preveni agravarea bolii și poate face diferența între un diabet controlat și unul care duce la complicații invalidante.
