Te trezești iarna cu gâtul uscat, nasul înfundat sau o tuse seacă ce nu mai cedează? Ai impresia că aerul din casă este „greu”, deși temperatura este confortabilă? De ce respiri mai greu noaptea și de ce simptomele respiratorii par să se agraveze exact în sezonul rece? Tot mai mulți pacienți ajung iarna la medicul pneumolog cu astfel de întrebări, fără să bănuiască faptul că problema nu este neapărat frigul de afară, ci aerul din interiorul locuinței. Odată cu pornirea sistemelor de încălzire, aerul din casă își schimbă complet caracteristicile, iar efectele asupra organismului nu sunt deloc neglijabile. Dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic, explică ce se întâmplă cu aerul din locuințe iarna, cum influențează sănătatea respiratorie și ce măsuri simple pot face diferența.
Ce se întâmplă cu aerul din locuință când pornești încălzirea
În sezonul rece, locuința devine principalul spațiu în care trăiești, muncești, dormi și te relaxezi. Sistemele de încălzire funcționează constant, iar aerul este recirculat de mai multe ori în aceleași încăperi. Deși temperatura crește, aerul își pierde treptat umiditatea naturală. Acest proces este aproape imperceptibil, însă consecințele se resimt la nivelul organismului.
„În sezonul rece, odată cu încălzirea locuinței, aerul devine mai cald, dar și mult mai uscat, ceea ce duce la scăderea umidității din interior. Acest dezechilibru poate favoriza deshidratarea organismului, afectarea plantelor de apartament, depunerea mai rapidă a prafului și, în locuințele ventilate insuficient, apariția mucegaiului”, explică medicul.
Ce este aerul uscat și de ce afectează organismul
Aerul uscat este definit printr-un nivel de umiditate sub 30–40%, prag sub care mucoasele respiratorii încep să sufere. Deși nu îl vezi, corpul tău îl „simte” rapid, mai ales la nivelul nasului, gâtului și bronhiilor. Mucoasa nazală are un rol esențial de protecție: filtrează aerul, reține particulele nocive și împiedică pătrunderea microorganismelor. Atunci când aceasta se usucă, mecanismele naturale de apărare slăbesc.
„Aerul cu umiditate scăzută afectează atât căile respiratorii superioare, cât și pe cele inferioare, prin uscarea mucoasei nazale. Această uscăciune favorizează iritațiile locale și reduce capacitatea de protecție a căilor respiratorii”, precizează dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Primele semne că aerul din casă este prea uscat
Efectele aerului uscat apar treptat și sunt adesea puse pe seama oboselii sau a sezonului rece. Conform dr. Măgăran, printre cele mai frecvente simptome se numără:
- iritația și uscăciunea nasului;
- congestia nazală persistentă;
- strănut frecvent;
- tuse seacă, iritativă;
- uscarea pielii, ochilor;
- apariția unui disconfort general prin senzație de gât uscat, sete și oboseală.
Aerul uscat și riscul crescut de infecții respiratorii
Iarna este sezonul virozelor, iar aerul uscat contribuie semnificativ la acest fenomen. Mucoasele uscate nu mai pot filtra eficient aerul inhalat, iar virusurile și bacteriile pătrund mai ușor în organism. Astfel, aerul din locuință devine un factor de risc suplimentar pentru:
- răceli frecvente;
- gripă;
- bronșite;
- infecții respiratorii recurente.
Impactul aerului uscat asupra bolilor respiratorii cronice
Pentru persoanele sănătoase, aerul uscat poate fi doar o sursă de disconfort. Pentru cei care suferă de afecțiuni respiratorii cronice, însă, acesta devine un factor declanșator important. Plămânii deja sensibili reacționează rapid la orice agresiune din mediul înconjurător. Aerul uscat poate irita suplimentar căile respiratorii, favorizând inflamația și îngreunând respirația. De multe ori, pacienții observă că simptomele se accentuează iarna, fără să lege acest lucru de umiditatea aerului din locuință.
„La pacienții cu astm, BPOC sau alte afecțiuni respiratorii, aerul uscat irită căile respiratorii și poate duce la acutizarea simptomelor de bază, cum ar fi dificultatea de respirație, tusea sau respirația șuierătoare, fiind uneori necesară ajustarea tratamentului”, avertizează medicul.
Aerul uscat și somnul: de ce te trezești mai obosit
Somnul ar trebui să fie momentul în care organismul se reface. Însă, atunci când aerul din dormitor este prea uscat, corpul rămâne într-o stare de alertă. Mucoasa nazală și cea a gâtului se usucă pe timpul nopții, iar respirația devine mai dificilă. Persoanele sensibile se pot trezi frecvent cu:
- gât uscat sau dureros
- senzație de nas înfundat
- tuse iritativă
- respirație îngreunată
Potrivit dr. Ștefania Măgăran, aceste probleme afectează profund calitatea somnului, mai ales la copii, vârstnici și pacienți cu astm sau alergii. Toate acestea duc la treziri frecvente și somn fragmentat.
Umidificatoarele – utile, dar numai dacă sunt folosite corect
În ultimii ani, umidificatoarele au devenit tot mai populare. Folosite corect, acestea pot aduce beneficii reale, însă utilizarea lor fără reguli clare poate crea alte probleme. Medicul pneumolog recomandă:
- menținerea umidității la 40–50%, măsurată cu un higrometru
- curățarea regulată a aparatului pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor
- evitarea supra-umidificării, peste 50–60%
- folosirea apei distilate sau filtrate
- amplasarea umidificatorului într-un loc aerisit, nu foarte aproape de pat
Când umiditatea prea mare devine un risc
De multe ori, în încercarea de a combate aerul uscat din sezonul rece, se ajunge la extrema cealaltă: un nivel prea ridicat de umiditate în interior. Această situație apare frecvent în locuințele insuficient aerisite, în care se folosesc umidificatoare fără monitorizarea constantă a valorilor sau unde activitățile zilnice – gătitul, uscarea rufelor, dușurile fierbinți – eliberează cantități mari de vapori de apă. Deși aerul pare mai „respirabil” la început, efectele negative nu întârzie să apară.
Un mediu excesiv de umed modifică semnificativ calitatea aerului din casă și creează condiții ideale pentru dezvoltarea microorganismelor. Mucegaiul nu apare peste noapte, ci se instalează treptat în zonele mai puțin vizibile – colțurile de pereți, în spatele mobilierului, pe tavan sau în jurul ferestrelor. În paralel, acarienii se înmulțesc în textile, saltele și covoare, transformând locuința într-o sursă constantă de alergeni. Condensul persistent pe ferestre este adesea primul semn că nivelul de umiditate a depășit limita optimă. Persoanele sensibile pot începe să resimtă simptome fără să facă imediat legătura cu mediul din interior: nas înfundat permanent, strănut, tuse seacă sau senzația de „aer greu”. La cei cu afecțiuni respiratorii deja existente, aceste manifestări se pot intensifica rapid, necesitând intervenție medicală.
„Un nivel crescut de umiditate în locuință favorizează dezvoltarea mucegaiului și a acarienilor, care devin surse constante de iritație pentru căile respiratorii. Acești factori pot declanșa sau agrava afecțiuni precum astmul bronșic, alergiile, rinitele sau infecțiile respiratorii, iar efectele nu se limitează doar la sănătate, ci se reflectă și asupra mediului de locuit, prin degradarea pereților, mobilierului și apariția igrasiei”, declară medicul.
Aerisirea zilnică – esențială chiar și iarna
Chiar dacă temperaturile sunt scăzute, aerisirea rămâne una dintre cele mai eficiente metode de menținere a unui aer sănătos în casă.
„Aerisirea casei este un aspect important pentru sănătatea și pentru starea generală de bine a locatarilor, dar în timpul sezonului rece mulți dintre noi ne ferim să deschidem geamurile deoarece ne dorim să păstrăm o temperatură cât mai plăcută în interiorul locuinței. Aerisirea înseamnă eliminarea aerului din interior ce conține substanțe chimice – dioxid de carbon, praf, microbi – și înlocuirea lui cu aer curat din exterior. În lunile de iarnă este esențial să aerisim cât mai des cu putință, deoarece avem nevoie de aer proaspăt. Într-o cameră proaspăt aerisită ne vom odihni mai bine, ne vom concentra și vom învăța mai ușor și vom ține la distanță umezeala, mucegaiul și igrasia”, menționează dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Hidratarea ajută, dar nu rezolvă tot
În sezonul rece, una dintre cele mai frecvente recomandări pentru combaterea disconfortului respirator este creșterea aportului de lichide. Apa, ceaiurile sau supele calde contribuie la menținerea unei hidratări generale bune și pot ameliora temporar senzația de gât uscat sau iritația ușoară a mucoaselor. Totuși, mulți oameni observă că, deși beau suficiente lichide pe parcursul zilei, simptomele persistă, mai ales seara sau dimineața, după ore întregi petrecute într-un aer uscat.
Explicația este simplă: hidratarea organismului acționează „din interior”, în timp ce aerul pe care îl respiri influențează direct mucoasele căilor respiratorii. Atunci când umiditatea din încăpere este scăzută, mucoasa nazală și cea a gâtului se usucă constant, indiferent de cantitatea de apă consumată. Practic, organismul pierde umiditate prin respirație mai repede decât o poate reface doar prin aportul de lichide. De aceea, senzația de uscăciune, tusea seacă sau disconfortul la nivelul gâtului pot persista chiar și la persoanele care se hidratează corect.
„Hidratarea corespunzătoare a organismului este esențială pentru funcționarea normală a mucoaselor respiratorii, însă nu poate înlocui efectele unui aer corect umidificat. Pentru protejarea căilor respiratorii este nevoie de un echilibru între aportul de lichide și menținerea unui nivel optim de umiditate în aer”, spune medicul.
Obiceiuri casnice care influențează umiditatea
Printre obiceiurile care cresc umiditatea se numără:
- uscarea rufelor în interior;
- gătitul fără hotă;
- dușurile lungi;
- plantele de apartament.
„Aerisirea regulată, folosirea hotei, ventilatoarelor sau a unui dezumidificator sunt soluții eficiente pentru controlul umidității”, recomandă dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Când trebuie să ajungi la medicul pneumolog?
Consultația de specialitate este recomandată atunci când apar:
- tuse persistentă peste 3 săptămâni;
- dificultăți de respirație;
- respirație șuierătoare;
- dureri toracice;
- infecții respiratorii frecvente.
Investigațiile necesare pentru un diagnostic corect
Atunci când simptomele respiratorii persistă sau se agravează, simpla presupunere că aerul uscat este singurul vinovat poate întârzia diagnosticul unei afecțiuni mai serioase. Tusea seacă prelungită, senzația de respirație dificilă sau disconfortul toracic pot avea cauze multiple, iar diferențierea lor corectă este esențială pentru un tratament eficient. De aceea, evaluarea medicală nu trebuie amânată, mai ales în sezonul rece, când expunerea la factori iritanți este constantă.
Primul pas îl reprezintă consultul pneumologic, care oferă o imagine de ansamblu asupra stării aparatului respirator. Medicul analizează istoricul simptomelor, durata lor, factorii declanșatori și modul în care acestea influențează activitățile zilnice sau somnul. Această etapă este importantă pentru orientarea investigațiilor ulterioare și pentru excluderea unor cauze non-respiratorii ale simptomelor.
Ce include evaluarea medicală?
- Examenul clinic: Permite evaluarea respirației, identificarea eventualelor zgomote respiratorii anormale și aprecierea stării generale a pacientului. Este un pas esențial pentru a decide ce investigații sunt necesare mai departe.
- Radiografia toracică: Oferă informații despre structura plămânilor și a cutiei toracice, ajutând la depistarea infecțiilor, inflamațiilor sau altor modificări care pot explica simptomele persistente.
- Spirometria: Este o investigație funcțională care măsoară capacitatea pulmonară și fluxul de aer, fiind deosebit de utilă în diagnosticarea sau monitorizarea astmului, BPOC-ului și a altor afecțiuni respiratorii cronice.
Rolul acestor investigații este de a clarifica dacă simptomele sunt strict legate de factorii de mediu, cum ar fi aerul uscat, sau dacă există o patologie respiratorie care necesită tratament specific. În multe situații, rezultatele permit adaptarea terapiei și prevenirea complicațiilor pe termen lung.
