Ai avut vreodată senzația că amețești fără motiv? Că îți pierzi echilibrul, îți scapă obiectele din mână sau că mișcările nu mai sunt la fel de precise ca înainte? De cele mai multe ori, aceste semne sunt puse pe seama oboselii, stresului sau vârstei. „Nu am dormit bine”, „sunt epuizat”, „mi-a scăzut tensiunea” sunt explicații frecvente, care liniștesc pe moment, dar pot amâna un control medical important. Creierul este centrul de comandă al întregului organism. Coordonează mișcările, echilibrul, vorbirea, memoria, atenția și reacțiile noastre zilnice. Cu toate acestea, sănătatea creierului este adesea ignorată până în momentul în care apar simptome evidente și supărătoare.
Cum poți verifica starea creierului? Ce teste se fac într-un consult neurologic de rutină? Sunt investigațiile complicate sau dureroase? Răspunsurile le afli de la dr. Mihaela Sgîr, medic specialist neurolog la Centrul Medical Prima Clinic, care explică ce probe simple, dar extrem de relevante, pot oferi informații esențiale despre funcționarea creierului.
De ce este important un control neurologic, chiar și atunci când nu „te doare nimic”
Mulți pacienți ajung la neurolog doar atunci când simptomele devin supărătoare sau alarmante. În realitate, însă, numeroase afecțiuni neurologice debutează discret, cu semne ușor de trecut cu vederea. Creierul are o capacitate mare de adaptare, iar organismul poate compensa anumite dezechilibre o perioadă lungă de timp, fără ca persoana să conștientizeze că ceva nu funcționează normal. Un control neurologic nu este sinonim cu un diagnostic grav. Dimpotrivă, el are rolul de a evalua funcționarea sistemului nervos, de a identifica eventuale dezechilibre și de a preveni agravarea unor probleme care, descoperite din timp, pot fi ținute sub control.
Consultația neurologică urmărește, printre altele:
- modul în care creierul coordonează mișcările;
- stabilitatea mersului și a posturii;
- forța musculară;
- reacțiile reflexe;
- simetria răspunsurilor motorii.
Aceste elemente pot oferi indicii precoce despre afecțiuni vasculare, degenerative sau funcționale ale sistemului nervos.
Cum se evaluarea într-un cabinet de neurologie
Primul pas într-un consult neurologic este discuția detaliată cu pacientul. Medicul adună informații despre simptome, momentul apariției acestora, frecvență, factori declanșatori, dar și despre stilul de viață, nivelul de stres și istoricul medical. Urmează examinarea clinică propriu-zisă, o etapă esențială, care presupune efectuarea unor teste standardizate. Aceste probe nu necesită aparatură sofisticată, nu sunt invazive și nu provoacă durere. Cu toate acestea, ele pot oferi informații extrem de precise despre modul în care funcționează creierul și conexiunile sale cu restul organismului.
Testele neurologice de bază care pot arăta starea creierului
În timpul consultației, medicul neurolog evaluează mai multe funcții esențiale ale sistemului nervos. Fiecare test are un rol bine definit și poate indica afectarea unei anumite zone cerebrale sau a unor căi nervoase.
„În cadrul unui control neurologic de rutină, evaluăm echilibrul, coordonarea, forța musculară și reflexele tocmai pentru a observa dacă există modificări care pot indica o afectare neurologică incipientă. De multe ori, aceste teste sunt cele care ne ajută să decidem dacă este nevoie de investigații suplimentare sau dacă putem exclude o patologie gravă”, explică medicul neurolog.
Probele pentru amețeală – un semnal frecvent, dar adesea ignorat
Amețeala este unul dintre cele mai comune simptome neurologice, dar și unul dintre cele mai subestimate. Mulți pacienți o asociază cu oboseala, tensiunea arterială sau lipsa hidratării. În realitate, amețeala poate avea legătură cu modul în care creierul procesează informațiile despre poziția corpului și echilibru.
Prin aceste probe, medicul urmărește:
- stabilitatea pacientului în diferite poziții;
- reacția organismului la schimbări de poziție;
- capacitatea creierului de a integra informațiile senzoriale.
„În cadrul consultației neurologice, probele pentru amețeală ne ajută să înțelegem dacă această senzație are o cauză neurologică sau dacă este vorba despre un dezechilibru funcțional. În funcție de rezultatele acestor probe, putem orienta diagnosticul și decide dacă sunt necesare investigații suplimentare”, precizează dr. Mihaela Sgîr, medic specialist neurolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Proba Romberg – un test simplu, cu informații esențiale
Proba Romberg este una dintre cele mai utilizate teste neurologice, tocmai pentru că este simplă și extrem de relevantă. Pacientul este rugat să stea în picioare, cu picioarele apropiate, inițial cu ochii deschiși, apoi cu ochii închiși.
Această probă oferă informații despre:
- capacitatea de menținere a echilibrului;
- integrarea informațiilor vizuale și senzoriale;
- funcționarea cerebelului.
„Proba Romberg este un test simplu, dar extrem de relevant în evaluarea echilibrului. Prin această probă putem observa modul în care creierul folosește informațiile vizuale și senzoriale pentru a menține postura. Dacă instabilitatea apare doar atunci când pacientul închide ochii, acest lucru ne poate indica o problemă de sensibilitate profundă sau de coordonare. Este o probă care ne oferă indicii clare despre funcționarea cerebelului și a căilor nervoase implicate în menținerea echilibrului”, explică medicul.
Probele de coordonare – când mișcările trădează funcția creierului
Coordonarea mișcărilor fine și grosiere este controlată de cerebel și de alte structuri cerebrale. Chiar și mici deviații pot indica disfuncții neurologice.
Cele mai utilizate probe sunt:
- proba indice-nas, care evaluează precizia mișcărilor brațelor;
- proba călcâi-genunchi, care analizează coordonarea membrelor inferioare.
„Probele de coordonare sunt esențiale pentru evaluarea funcției cerebelului. Prin teste precum proba indice-nas sau proba călcâi-genunchi, putem observa cât de precis sunt controlate mișcările și cât de bine reușește pacientul să le adapteze. Orice lipsă de precizie, tremor sau dificultate în realizarea acestor mișcări poate fi un semn de afectare neurologică. Chiar și modificările discrete sunt importante, pentru că pot reprezenta debutul unor afecțiuni care, diagnosticate la timp, pot fi gestionate mai eficient”, subliniază dr. Mihaela Sgîr, medic specialist neurolog.
Probele de deficit motor – slăbiciuni pe care pacientul nu le observă
Nu toate deficitele motorii sunt evidente. Uneori, slăbiciunea musculară este discretă și apare doar în anumite poziții sau la menținerea unei posturi. În cadrul consultului, medicul poate folosi:
- proba brațelor întinse, pentru evaluarea forței membrelor superioare;
- proba Mingazzini, pentru membrele inferioare;
- probele Barré sau Vasilescu, pentru identificarea asimetriilor.
„Deficitele motorii nu sunt întotdeauna evidente pentru pacient. De multe ori, slăbiciunea musculară este subtilă și apare doar în anumite poziții sau la menținerea unei posturi. Prin probe precum brațele întinse, proba Mingazzini sau probele Barré și Vasilescu, putem identifica asimetrii sau scăderi de forță pe care pacientul nu le conștientizează. Aceste teste ne ajută să depistăm afectări neurologice incipiente, chiar înainte ca simptomele să devină evidente”, menționează medicul.
Reflexele osteotendinoase – indicatori ai integrității nervoase
De multe ori, în timpul unui consult neurologic, pacienții privesc cu surprindere gestul aparent banal al medicului care lovește ușor tendonul cu un ciocănel. Pentru mulți, acest moment pare o formalitate sau o rutină fără o semnificație reală. În realitate, însă, reflexele osteotendinoase sunt printre cele mai importante instrumente de evaluare neurologică, tocmai pentru că oferă informații obiective, rapide și extrem de precise despre funcționarea sistemului nervos.
Reflexele sunt răspunsuri involuntare, care nu pot fi controlate conștient și care apar atunci când anumite circuite nervoase sunt stimulate. Tocmai această lipsă de control voluntar le face atât de valoroase pentru medic, deoarece ele reflectă fidel modul în care informația circulă de la nervi către măduva spinării și înapoi către mușchi. Orice modificare a acestui traseu poate schimba răspunsul reflex, chiar și în absența unor simptome resimțite de pacient.
„Verificarea reflexelor osteotendinoase este o etapă importantă a examenului neurologic. Ne interesează dacă aceste reflexe sunt prezente, dacă au o intensitate normală și, mai ales, dacă sunt simetrice. Diferențele între reflexele de pe o parte și cealaltă pot indica o problemă la nivelul nervilor periferici sau al sistemului nervos central. De aceea, această evaluare ne oferă informații esențiale despre integritatea căilor nervoase”, afirmă medicul.
Reflexele patologice – semnale de alarmă
În anumite situații, medicul poate testa reflexe care, la adult, nu ar trebui să fie prezente. Apariția acestora sugerează o afectare neurologică mai serioasă.
„Reflexele patologice sunt testate în special atunci când suspectăm existența unui deficit motor. Ele ne ajută să localizăm leziunea și să evaluăm severitatea acesteia. De multe ori, pacientul nu percepe nimic anormal, însă aceste semne obiective sunt extrem de valoroase pentru stabilirea diagnosticului corect”, concluzionează dr. Mihaela Sgîr, medic specialist neurolog la Centrul Medical Prima Clinic.
În funcție de rezultatele testelor clinice, medicul poate recomanda investigații suplimentare. Nu toți pacienții au nevoie de RMN sau CT. De multe ori, examinarea clinică este suficientă pentru a exclude afecțiuni grave sau pentru a decide pașii următori.
