Te-ai întrebat vreodată cum poți depista din timp problemele de dezvoltare ale șoldului la copilul tău? Primele săptămâni de viață sunt esențiale pentru sănătatea articulațiilor, iar o investigație simplă și nedureroasă – ecografia de șold – poate face diferența între un tratament scurt, eficient și complicații pe termen lung. Dr. Anca Badea, medic specialist chirurgie pediatrică la Doctor.KID Craiova, explică ce înseamnă ecografia de șold, când trebuie efectuată și cum ajută la prevenirea displaziei de dezvoltare a șoldului.
De ce este ecografia de șold esențială în primele săptămâni?
În primele luni, articulația șoldului este formată în mare parte din cartilaj, ceea ce o face flexibilă, dar și mai greu de evaluat prin metode clasice. Problemele de dezvoltare pot trece neobservate fără investigații imagistice specializate. Detectarea timpurie este importantă, deoarece intervențiile efectuate rapid sunt mai eficiente, mai puțin traumatizante și reduc durata tratamentului.
„Ecografia de șold este esențial a se efectua în primele săptămâni de viață ale unui copil deoarece este singura metodă care poate stabili un diagnostic de certitudine pentru DDH. În primele luni de viață, articulația șoldului este exclusiv cartilaginoasă. De asemenea, până la 6 săptămâni, rata de multiplicare, metaplazie și maturare a țesutului cartilaginos subdezvoltat este maximă, astfel că, în cazul sesizării unui șold cu probleme, durata tratamentului va fi mai scurtă, acesta va fi mai bine tolerat, iar vindecarea va fi completă”, explică medicul.
Vârsta optimă pentru prima ecografie
Unii părinți amână ecografia de șold din teama de a supune copilul la investigații. Totuși, specialiștii recomandă să nu se aștepte până la primele luni, pentru că primele săptămâni reprezintă perioada ideală în care articulația este mai maleabilă și mai ușor de corectat în cazul unui diagnostic pozitiv.
„Vârsta optimă este reprezentată de primele 4-6 săptămâni de la naștere, ideal primele 3 săptămâni, pentru că intervenția timpurie asigură rezultate excelente și un tratament mai simplu pentru copil”, spune dr. Anca Badea, medic specialist chirurgie pediatrică la DR.KID.
Ce este displazia de șold și cât de frecventă este?
Displazia de șold nu înseamnă întotdeauna că mersul copilului va fi afectat, dar poate deveni problematică dacă nu este depistată la timp. Este o problemă subtilă, greu de observat fără investigații specifice, care poate trece neobservată în perioada în care copilul se dezvoltă rapid.
„Displazia de șold reprezintă o întârziere în dezvoltare și o adaptare imperfectă a suprafețelor articulare ale capului femural și cotilului. Aceasta afectează 0,2–2% din populație”, declară medicul.
Factorii de risc pentru displazia de dezvoltare a șoldului
Chiar dacă un copil pare complet sănătos la naștere, anumite caracteristici sau circumstanțe cresc probabilitatea ca șoldul să se dezvolte necorespunzător. Identificarea acestor factori permite medicilor să monitorizeze mai atent copiii și să programeze ecografiile în timp util, pentru a preveni complicațiile. Dr. Anca Badea, medic specialist chirurgie pediatrică la DR.KID, precizează care sunt principalii factori de risc:
-
Factori mecanici
- Gemelaritate – copiii dintr-o sarcină multiplă au spațiu mai restrâns în uter, ceea ce poate afecta poziția șoldurilor.
- Oligohidramnios – cantitatea redusă de lichid amniotic limitează mișcarea fetală, ceea ce poate împiedica dezvoltarea normală a articulațiilor.
- Prezentație pelvină – dacă bebelușul este așezat cu picioarele înainte la naștere, șoldurile sunt mai expuse riscului de displazie.
- Anomalii uterine materne – forma sau dimensiunea uterului poate influența poziția copilului și dezvoltarea șoldurilor.
- Greutate la naștere peste 4000 g – un făt mare poate întâmpina dificultăți în acomodarea în uter, ceea ce poate afecta articulațiile.
- Versiune tardivă – schimbarea tardivă a poziției fetale înainte de naștere poate crește riscul de displazie.
-
Factori genetici și familiari
- Istoricul familial de displazie de șold sau alte probleme articulare cresc riscul ca și copilul să fie afectat.
-
Factori endocrini
- Dezechilibrele hormonale materne sau ale copilului pot influența dezvoltarea țesuturilor moi și a cartilajului șoldului.
-
Alte condiții asociate
- Torticollis congenital – rigiditatea gâtului poate fi un semnal că și alte articulații au fost afectate.
- Picior strâmb congenital – indică tensiuni în articulațiile inferioare care pot afecta șoldul.
- Scolioza – deformarea coloanei vertebrale poate influența poziția bazinului și a șoldurilor.
- Sexul feminin – fetele prezintă un risc mai mare de displazie din cauza laxității ligamentare mai accentuate.
Semnele clinice pe care părinții le pot observa
Chiar dacă părinții observă lucruri precum membre inegale sau întârzierea mersului, aceste semne apar de obicei după ce problema s-a instalat deja. De aceea, ecografia este indispensabilă, pentru că depistează displazia înainte de apariția simptomelor evidente.
„Semnele clinice în displazia de șold sunt slab reprezentate și cu dificultate pot fi decelate de către un părinte. Există o serie de semne indirecte precum: limitarea mișcărilor de abducție, asimetria membrelor pelvine, semne de laxitate articulară sau întârzierea mersului. De cele mai multe ori, sunt constatate de către specialist”, menționează medicul.
Cum se desfășoară ecografia de șold
Pentru copil, investigația este simplă și sigură. Medicul și părintele lucrează împreună pentru a crea un mediu confortabil, iar procedura durează doar câteva minute. Acest lucru le permite părinților să fie liniștiți și să participe activ la bunăstarea copilului lor.
„Înainte de investigație, nou-născutul/sugarul trebuie să fie hrănit și schimbat. Temperatura ambientală trebuie să fie una potrivită. Se va poziționa pacientul inițial în decubit lateral stâng, apoi în decubit lateral drept. Pe tot parcursul acestei investigații, părintele rămâne în contact direct cu micuțul (se poziționează o mână pe capul acestuia)”, declară dr. Anca Badea, medic specialist chirurgie pediatrică la DR.KID.
Este dureroasă ecografia? Când se repetă?
Mulți părinți se întreabă dacă ecografia de șold va provoca durere sau stres micuțului lor și se tem că acesta va plânge sau se va agita în timpul procedurii. În realitate, ecografia nu implică niciun tip de durere. De asemenea, repetarea ecografiei nu este o rutină obligatorie, ci se efectuează numai atunci când este nevoie să se verifice evoluția unui șold cu probleme sau eficiența tratamentului inițiat, oferind părinților siguranța că micuțul lor primește cea mai bună îngrijire.
„Ecografia de șold este o investigație nedureroasă, sigură, rapidă, non-invazivă, reproducibilă stadial. Nou-născutul/sugarul poate prezenta un mic disconfort în momentul aplicării gelului rece pe piele. Această investigație se repetă în contextul decelării unui șold patologic, în scopul verificării eficienței tratamentului”, precizează medicul.
Ce informații oferă ecografia și cum se interpretează rezultatele
Ecografia de șold oferă părinților și medicilor o imagine detaliată a modului în care articulația se dezvoltă în primele săptămâni de viață. Această investigație permite observarea relației dintre capul femural și cavitatea acetabulară, precum și identificarea eventualelor anomalii sau întârzieri în dezvoltare. Printr-o examinare atentă, medicul poate evalua dacă articulația este stabilă și funcțională sau dacă este nevoie de intervenție timpurie, astfel încât tratamentul să fie mai eficient și perioada de recuperare să fie mai scurtă. Ecografia oferă informații concrete și obiective, care ajută la luarea celor mai bune decizii pentru sănătatea copilului.
„Ecografia de șold stabilește diagnosticul de certitudine pentru displazia de dezvoltare a șoldului, analizând articulația șoldului în ansamblu: dezvoltarea osteocondrală, gradul de acoperire, stabilitatea. Rezultatele se interpretează prin măsurarea a 2 unghiuri: unghiul alfa – de acoperire osoasă – și respectiv unghiul beta – de acoperire cartilaginoasă și stabilirea tipului de șold conform clasificării Graf”, afirmă dr. Badea.
Opțiuni de tratament și eficiența lor
Tratamentul depinde de vârsta copilului și de gravitatea displaziei. Începerea rapidă a terapiei non-invazive permite corecții eficiente și prevenirea intervențiilor chirurgicale. Alegerea metodei potrivite depinde de vârsta copilului, de severitatea displaziei și de recomandările medicului specialist. Dr. Anca Badea, medic specialist chirurgie pediatrică la DR.KID, precizează care sunt cele mai importante:
- Imobilizare în aparat de abducție (Frejka, Pavlik, Von Rosen, Tübingen): Aceste dispozitive mențin picioarele copilului într-o poziție ușor depărtată, favorizând centrul capului femural în cavitatea acetabulară și stimulând dezvoltarea normală a articulației. Aparatele sunt reglabile și permit mișcări limitate, astfel încât copilul să poată fi hrănit și schimbat fără dificultate.
- Reducere ortopedică urmată de imobilizare în Ham Pavlik: Această metodă este folosită atunci când articulația necesită realiniere activă. După poziționarea corectă a capului femural în cavitate, Ham-ul Pavlik menține stabilitatea și permite continuarea dezvoltării normale a șoldului.
- Tracțiune lentă: Aplicată mai rar, această metodă este recomandată pentru cazurile în care articulația este rigidă sau mai greu de realiniat. Tracțiunea ușoară și controlată permite relaxarea țesuturilor și poziționarea corectă a capului femural, pregătind șoldul pentru imobilizare sau alte intervenții.
Când este necesară intervenția chirurgicală?
Uneori, displazia de șold nu este depistată la timp, iar articulația copilului nu se dezvoltă corespunzător. În aceste situații, metodele conservatoare pot să nu fie suficiente pentru corectarea completă a șoldului. Intervenția chirurgicală devine necesară pentru a restabili anatomia normală a articulației și pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi mersul defectuos sau durerea cronică. Este important ca părinții să fie conștienți că depistarea tardivă poate transforma tratamentul într-un proces mai complex, care necesită spitalizare și perioade mai lungi de recuperare.
„Cazurile depistate tardiv ajung, de obicei, la tratament chirurgical. Acesta este reprezentat de tenotomii + tracțiune, osteotomii, reduceri sângerânde până la înlocuirea completă a articulației șoldului în stadiile avansate, invalidante (la adult)”, explică specialistul.
Prevenția displaziei prin îngrijire corectă
Părinții au un rol esențial în prevenția displaziei de șold. Adoptarea unor practici corecte de îngrijire poate reduce semnificativ riscul apariției acestei afecțiuni. Este important să se acorde atenție poziției copilului în brațe, în timpul somnului și la purtarea în sisteme ergonomice. De asemenea, supravegherea atentă a factorilor de risc și realizarea screening-ului ecografic regulat permit detectarea timpurie a problemelor. Educația preventivă ajută părinții să recunoască semnele care necesită evaluarea unui specialist.
„Displazia de dezvoltare a șoldului poate fi prevenită prin screening ecografic prenatal regulat, evitarea compresiei excesive în timpul sarcinii, evaluarea corectă și constantă a factorilor de risc. De asemenea, se recomandă evitarea înfășatului și a utilizării dispozitivelor care fixează membrele inferioare în adducție și rotație internă”, concluzionează dr. Anca Badea, medic specialist chirurgie pediatrică.
