Te-ai trezit vreodată în fața unui copil care țipă, se trântește la podea sau lovește tot ce îi iese în cale? Dacă da, nu ești singurul. Crizele de furie sunt una dintre cele mai comune provocări pentru părinți, mai ales la copiii mici. Ele pot apărea oriunde: acasă, la magazin, în parc și se declanșează adesea atunci când nevoile copilului nu sunt satisfăcute imediat sau când se simte copleșit de emoții pe care nu știe să le exprime. Deși pentru părinți aceste momente pot fi frustrante sau chiar jenante, ele sunt parte din dezvoltarea emoțională a copilului. Înțelegerea mecanismului din spatele tantrumurilor și adoptarea unor strategii corecte de intervenție pot transforma aceste episoade în oportunități de învățare și creștere pentru copil. Cum recunoști tantrumurile? De ce apar? Ce poți să faci în acele momente? Află răspunsurile de la Adelina Popa, psiholog clinician la DR.KID Craiova.
De ce apar crizele de furie la copii?
Crizele de furie la copii sunt adesea înșelătoare pentru părinți, deoarece apar din senin. În realitate, ele sunt rezultatul unui cumul de factori care afectează modul în care copilul percepe și reacționează la mediul său. În plus, fiecare copil are un prag de toleranță diferit, iar situațiile cotidiene – de la schimbări mici în rutină până la frustrări banale – pot deveni declanșatori ai acestor crize. Cele mai importante cauze ale tantrumurilor sunt:
1. Copiii nu au încă instrumente verbale pentru a exprima emoțiile
Copiii mici nu au vocabularul necesar pentru a comunica frustrarea, oboseala sau nevoia de atenție. Ceea ce pare a fi o criză aparent inexplicabilă pentru adult este, de fapt, modul copilului de a spune „nu știu ce să fac cu emoțiile mele”. De exemplu, un copil care se trântește la podea într-un magazin poate fi doar copleșit de stimuli: sunete, lumini, alte persoane sau presiunea părinților. Tantrumul nu este o manifestare de răutate, ci o formă de comunicare „primitivă”, în care copilul cere ajutorul indirect.
„Crizele de furie sau tantrumurile sunt crize emoționale care se manifestă, de obicei, la copiii între 1 și 6 ani. Ele se văd prin țipete, uneori agresivitate, încercarea de a controla situația, mișcări bruște, trântitul la podea sau lovituri. Toate acestea sunt manifestări emoționale normale atunci când copilul simte că este copleșit și nu știe cum să exprime ce simte”, explică psihologul.
2. Nevoia de autonomie și control
Pe măsură ce copiii cresc, dezvoltă dorința de a avea control asupra mediului în care trăiesc. Refuzul unui adult sau o restricție poate declanșa furia. Tantrumul este, în multe cazuri, o încercare de a negocia limitele și de a testa reacțiile adulților. Deși poate părea o provocare, această nevoie de autonomie este un semn sănătos de dezvoltare. Părinții care știu să o gestioneze pot ajuta copilul să învețe să exprime frustrările fără violență sau țipete.
„Când copiii își doresc control, manifestarea prin tantrumuri este o formă de comunicare. Ca părinte, este important să recunoști semnele timpurii și să nu interpretezi furia drept răutate. În loc să pedepsești, este mai eficient să validezi emoția: «Te văd că ești furios. Hai să vedem ce putem face împreună»”, adaugă Adelina Popa, psiholog clinician la DR.KID.
3. Frustrare acumulată și oboseală
Crizele apar adesea după perioade lungi de suprastimulare sau oboseală. Copilul care nu a dormit suficient, care nu a avut mese regulate sau care a petrecut prea mult timp în fața ecranelor poate fi mai predispus la tantrumuri. Este important ca părinții să recunoască tiparele care duc la crize și să încerce să prevină acumularea frustrării. Pauzele regulate, somnul adecvat și alimentația corespunzătoare reduc considerabil frecvența și intensitatea crizelor.
Ce să faci, ca părinte, atunci când cel mic are o criză de furie?
Crizele de furie pot fi copleșitoare atât pentru copil, cât și pentru părinți. În momentele acestea, instinctul natural este adesea să ridici vocea, să îți pierzi răbdarea sau să încerci să controlezi situația prin pedepse. Totuși, aceste reacții pot amplifica tensiunea și pot prelungi criza. Pentru a transforma aceste momente dificile în oportunități de învățare și de dezvoltare emoțională, este important să abordezi situația cu calm și empatie. Iată câteva măsuri pe care le poți lua:
-
Menține calmul și prezența
Chiar dacă este dificil, cel mai important este ca părintele să rămână calm. Copilul se bazează pe adult pentru siguranță și stabilitate. Reacțiile exagerate sau furia părintelui pot amplifica criza.
„Părinții trebuie să fie alături de copil, să nu se simtă rușinați sau frustrați. Să nu-i pedepsească și să nu-i părăsească în momentul crizei. Este esențial să-i susțină și să-i valideze emoția: «Înțeleg că este prea mult pentru tine», «Te văd că ești furios», «Ce putem să facem împreună pentru a te simți mai bine?»”, spune psihologul.
-
Validează emoțiilor
Mulți părinți încearcă să oprească criza rapid, spunând „Nu mai plânge” sau „Nu fi furios”. Aceasta poate face copilul să se simtă neînțeles și să amplifice tantrumul. Validarea emoțiilor nu înseamnă că accepți comportamentul violent, ci că recunoști starea interioară a copilului și îi arăți că este în siguranță să o exprime.
-
Pune limite
Este important să se stabilească limite clare, dar blânde. De exemplu, copilul poate exprima furia, dar nu are voie să lovească sau să distrugă obiecte. Menținerea limitelor ajută copilul să înțeleagă reguli și să învețe autocontrolul.
Strategii practice pentru părinți
- Rutine predictibile – Copiii se simt mai în siguranță când știu ce urmează. Programul regulat pentru somn, mese și activități reduce frustrarea.
- Exprimarea emoțiilor prin joc – Jocurile și poveștile îi ajută pe copii să înțeleagă și să-și exprime emoțiile.
- Modelarea comportamentului – Părinții trebuie să fie un model de gestionare a frustrărilor. Cum reacționezi tu când ești supărat contează foarte mult.
- Tehnici de respirație – Învață copilul să respire adânc sau să numere până la 10. Chiar și la vârste mici, exercițiile simple ajută.
- Recompense pentru comportament pozitiv – Laudă copilul când își exprimă emoțiile corect sau se calmează singur.
Ce trebuie să eviți?
Gestionarea crizelor de furie nu presupune doar ceea ce părinții ar trebui să facă, ci și ceea ce ar trebui să evite. Multe dintre reacțiile instinctive pot părea utile pe moment, dar în realitate pot agrava situația și pot transmite copilului mesaje greșite despre emoții și comportament. Adelina Popa, psiholog clinician la DR.KID, precizează ce fel de comportamente ar trebui să evite părinții cu copilul:
- Nu pedepsi fizic: Pedeapsa fizică nu doar că nu rezolvă problema, dar poate accentua frustrarea și poate crea teamă, resentiment sau anxietate.
- Nu ignora criza: Părăsirea copilului în mijlocul tantrumului poate fi traumatizantă și poate transmite mesajul că emoțiile lui nu contează.
- Evită să cerți sau să țipi: Țipetele părinților amplifică criza și pot face copilul să se simtă nesigur.
Când trebuie să ceri ajutorul unui specialist?
Deși majoritatea tantrumurilor sunt normale și trec cu timpul, există situații când intervenția unui specialist este necesară. Dacă crizele durează mult timp, sunt frecvente, extreme sau copilul prezintă agresivitate periculoasă, anxietate intensă sau retragere socială, este indicat să consulți un psiholog sau psihiatru pediatru.
„Atunci când crizele sunt prelungite, peste 6 săptămâni, sau sunt foarte intense, este nevoie de intervenția unui specialist. Psihologul sau psihiatrul poate identifica cauzele profunde și poate oferi strategii personalizate pentru copil și familie. Intervenția timpurie previne escaladarea problemelor și ajută la dezvoltarea sănătoasă a emoțiilor”, explică psihologul.
Importanța comunicării și legăturii părinte-copil
Crizele de furie nu sunt doar momente de tensiune. Ele sunt oportunități de a întări legătura cu copilul. Prin atenție, răbdare și empatie, părinții pot învăța copilul să-și recunoască emoțiile și să le gestioneze. Comunicarea constantă, chiar și atunci când copilul este calm, construiește un climat de încredere care reduce frecvența tantrumurilor pe termen lung.
