Centrul de Sănătate Mintală și pentru Prevenirea Adicțiilor
Psiholog clinician- Mitricoasa Mădălina
Astăzi vă propun să privim împreună o triadă dificilă și frecventă întâlnită în practica noastră din cadrul CSMPA: patologia psihiatrică, adicțiile și tulburările de personalitate, în special în contextul comportamentelor heteroagresive și al violenței domestice.
Patologia psihiatrică majoră, tulburările de personalitate și tulburările de uz de substanțe se intersectează frecvent, generând un teren favorabil apariției comportamentelor heteroagresive și a dinamicilor de control în cadrul familiei.
-
Determinanți individuali legați de patologia psihiatrică majoră
În sfera tulburărilor psihice majore, violența domestică apare, de regulă, pe fondul unei psihopatologii active, cu insight redus sau absent, și în prezența unor factori de mediu favorizanți.
1.1 Tulburările psihotice
Episoadele psihotice pot facilita comportamentele heteroagresive prin:
- Idei delirante persecutorii („partenerul mă otrăvește”, „vrea să-mi facă rău”), care transformă persoana apropiată în potențial „agresor”.
- Halucinații imperative ce pot ordona explicit agresiunea.
- Distorsiuni severe ale realității, care reduc capacitatea de evaluare a consecințelor.
Schizofrenia paranoidă, în special în fazele acute și în absența tratamentului adecvat, poate fi asociată cu un risc crescut de violență, inclusiv în context domestic, mai ales atunci când coexistă comorbidități (uz de substanțe, tulburări de personalitate) și stresori de mediu.
1.2 Tulburările afective
- Episoadele maniacale sau mixte se caracterizează prin iritabilitate marcată, labilitate afectivă, sentiment grandios de dreptate și superioritate morală, creșterea impulsivității și scăderea controlului inhibitor – toate acestea putând facilita izbucniri agresive în situații de conflict.
- Tulburările depresive cu agitație sau depresia postpartum cu elemente psihotice: Depresia postpartum acută cu agitație extremă produce disperare intensă, sentiment de vinovăție copleșitor și pierderea speranței. În depresia postpartum cu elemente psihotice, raptusul melancolic poate duce la situații extrem de grave, inclusiv filicid și suicid maternofilial
1.3 În întârzierea mintală, agresivitatea tinde să crească invers proporțional cu nivelul inteligenței, fiind cu atât mai intensă cu cât nivelul intelectual este mai scăzut.
Agresivitatea persoanelor cu întârziere mintală este, de regulă, expresia:
- deficitului de control al impulsurilor și a dificultății de anticipare a consecințelor propriilor acțiuni;
- lipsei de modulație afectivă în raport cu oscilațiile dispoziționale – treceri rapide de la calm la furie, fără „filtru” intern;
- tendinței de a se exprima predominant prin acte, și mai puțin prin cuvinte, ceea ce favorizează descărcarea tensiunii prin comportamente motorii, uneori violente;
- sugestionabilității crescute, care poate transforma persoana în executor al impulsurilor sau ideilor altora, inclusiv în contexte de conflict domestic;
- confuziei între dorință și trăire, între intenție și acțiune, ceea ce diminuează capacitatea de autocontrol;
- frustrărilor cronice la care este expusă persoana cu deficit intelectual (limitări sociale, respingere, stigmatizare, eșec repetat), generatoare de tensiune internă și resentiment.
-
Determinanți individuali legați de tulburările de personalitate
Tulburările de personalitate reprezintă un factor important în apariția și menținerea violenței domestice, prin modul în care influențează reglarea emoțională, stilul de relaționare și raportarea la norme și limite.
2.1 Tulburarea de personalitate borderline
În tulburarea de personalitate borderline, dinamica violenței domestice este adesea legată de dificultăți majore în reglarea emoțiilor și în menținerea relațiilor stabile.
- Frica intensă de abandon determină reacții disproporționate la orice percepție de respingere sau distanțare din partea partenerului, chiar și atunci când aceasta este minimă sau neintenționată.
- Disreglarea emoțională și impulsivitatea favorizează treceri rapide de la idealizare la devalorizare, cu izbucniri de furie și comportamente agresive în contextul conflictelor de cuplu.
- Dificultățile majore în menținerea unui cadru relațional stabil cresc probabilitatea conflictelor intense, a escaladării lor rapide și a recurgerii la comportamente de control sau agresiune.
2.2 Tulburarea de personalitate antisocială
În tulburarea de personalitate antisocială, violența domestică se înscrie, de regulă, într-un pattern mai larg de conduită infracțională și lipsă de respect pentru normele sociale.
- Există un model pervaziv de încălcare a drepturilor celorlalți, însoțit de indiferență față de consecințe.
- Violența este utilizată ca instrument de control, intimidare sau obținere de beneficii, atât materiale, cât și emoționale.
- Se observă frecvent lipsa remușcărilor autentice și tendința de externalizare a responsabilității („m-a provocat”, „a meritat”, „dacă nu făcea asta, nu reacționam așa”), ceea ce împiedică asumarea și schimbarea comportamentului.
2.3 Tulburarea de personalitate narcisică
În tulburarea de personalitate narcisică, comportamentele violente apar adesea în contextul lezării imaginii de sine.
- Persoana prezintă hipersensibilitate la critică și la așa-numitele „răni narcisice”, orice feedback negativ fiind trăit ca atac la valoarea proprie.
- Pot apărea episoade de furie intensă atunci când imaginea de sine este pusă în discuție sau când partenerul nu confirmă permanent nevoia de admirație (narcissistic rage).
- Este frecventă tendința accentuată de dominare și control asupra partenerului, cu minimizarea și ignorarea nevoilor, emoțiilor și limitelor acestuia, ceea ce creează un teren propice pentru abuz psihologic și fizic.
2.4 Tulburarea de personalitate de tip organic cu componentă heteroagresivă
Tulburarea de personalitate de tip organic apare pe fondul unei afectări cerebrale structurale sau funcționale (traumatisme cranio-cerebrale, epilepsie, demențe, leziuni vasculare sau tumorale etc.) și se asociază frecvent cu modificări marcate ale controlului impulsurilor și ale reactivității emoționale.
- Se observă adesea o scădere a controlului inhibitor, cu toleranță redusă la frustrare și izbucniri de furie disproporționate față de stimuli minori.
- Pot apărea modificări de personalitate – iritabilitate, suspiciozitate, rigiditate, labilitate afectivă – care alterează semnificativ dinamica relațiilor de familie.
- Comportamentele heteroagresive pot fi alimentate de dificultăți de judecată și de evaluare a consecințelor, persoana având adesea insight limitat asupra schimbărilor survenite în propria personalitate.
- În context domestic, aceste particularități se traduc prin conflicte frecvente, reacții explozive la contrazicere sau la încercarea de a-i limita comportamentul, precum și prin risc crescut de agresiune fizică sau verbală asupra partenerului și a altor membri ai familiei.
- Consumul de substanțe psihoactive modifică funcțiile creierului și reglarea emoțională, ceea ce poate duce la agresivitate:
- Dezinhibiție comportamentală
- Substanțele psihoactive (alcool, cocaină, amfetamine) reduc activitatea cortexului prefrontal – zona responsabilă de planificare, autocontrol și evaluarea consecințelor.
- Persoana devine mai impulsivă, reacționează „la nervi” fără să analizeze riscurile.
- Creșterea impulsivității
- Tulburările fronto-limbice induse de substanțe scad pragul de toleranță la frustrare.
- Reacțiile agresive apar rapid, adesea disproporționat față de stimul.
- Reducerea empatiei și a sensibilității sociale
- Substanțele afectează cortexul cingulat anterior și amigdala, diminuând capacitatea de a simți emoțiile altora.
- Partenerul sau copilul poate fi perceput ca „obiect” sau „obstacol” în atingerea scopurilor personale.
- Fluctuații afective bruște
- Drogurile sau alcoolul pot induce euforie urmată de iritabilitate, furie sau anxietate → destabilizare emoțională rapidă.
- Aceste fluctuații cresc probabilitatea izbucnirilor agresive în conflicte.
3.1 Sevrajul ca factor de risc
- Hiperactivitate a sistemului nervos autonom: tahicardie, hipertensiune, transpirație abundentă – crește percepția de „amenințare” și predispoziția la reacții agresive.
- Dezechilibre neurochimice: scăderea dopaminei și a serotoninei reduce controlul impulsurilor și capacitatea de reglare emoțională
- Reducerea autocontrolului: cortexul prefrontal funcționează deficitar, iar persoana nu poate inhiba impulsurile agresive.
- Creșterea reactivității limbice: amigdala devine hiperactivă → perceperea exagerată a amenințării și apar reacții defensive/violente.
- Fluctuații cognitive: confuzie, dificultăți de planificare și anticipare a consecințelor cresc riscul de izbucniri impulsive.
3.2. Factori care amplifica riscul de comportamente heteroagresive
- Tulburări de personalitate preexistente (borderline, antisocială, narcisică) → sevrajul reduce pragul de control și amplifică impulsivitatea.
- Istoric de traumă sau violență → sevrajul activează mecanisme de apărare exagerate.
- Context familial conflictual → conflictele cotidiene devin declanșatoare pentru agresiune.
Violența domestică rezultă dintr-o interacțiune complexă și sinergică între vulnerabilități interne (psihiatrice, de personalitate, adictive) și factori externi (traume, relații, mediu social). Aceasta explică de ce evaluarea riscului trebuie să fie multidimensională, iar intervențiile să fie bio-psiho-sociale, nu doar punitive sau izolatoare.
Sper ca această prezentare să contribuie la o abordare mai integrată, mai fermă, dar și mai umană a persoanelor cu patologie psihiatrică, adicții și tulburări de personalitate, aflate la risc de auto sau heteroagresiune, în special în contextul violenței domestice.
