Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni descoperă brusc valori mari ale tensiunii, deși nu au avut niciodată simptome? Sau de ce un simplu stil de viață dezordonat poate transforma o tensiune „puțin crescută” într-un risc real pentru inimă? Hipertensiunea arterială este o afecțiune periculoasă: nu doare, nu dă avertismente, dar în timp afectează vasele de sânge, inima, rinichii și chiar creierul. Mulți pacienți află abia la un consult de rutină că tensiunea lor este mult peste valorile normale. Întrebarea firească este: „Putem controla tensiunea doar prin dietă sau este nevoie de medicamente?” Sunt pacienți la care schimbarea stilului de viață face minuni, dar sunt și cazuri în care organismul nu mai răspunde doar la dietă, pentru că în spate există factori de risc importanți. În aceste situații, amânarea tratamentului poate deveni periculoasă. Pentru a înțelege când poți controla hipertensiunea prin dietă și când este obligatoriu tratamentul medicamentos, am discutat cu dr. Laura Bogdan, medic primar cardiolog la Cardio Help.
Mulți pacienți vin în cabinet surprinși, spunând: „Nu am simțit nimic, cum e posibil să am tensiune mare?”. Realitatea este că hipertensiunea poate evolua ani întregi fără semne evidente. Totuși, corpul transmite semnale subtile: oboseală inexplicabilă, lipsă de energie, amețeli ușoare, toleranță scăzută la efort sau tulburări ale somnului. Acestea nu sunt simptome specifice, dar ar trebui să ridice un semn de întrebare.
De ce crește tensiunea? Factori de risc importanți
Deși mulți pacienți cred că hipertensiunea apare doar „din cauza stresului”, realitatea este, de fapt, alta. Tensiunea arterială poate crește progresiv, adesea dintr-o combinație de factori. Dr. Laura Bogdan menționează care sunt cei mai importanți și cum te afectează:
-
Alimentația bogată în sare și produse procesate
Peste 70% din sarea consumată zilnic nu provine din sarea adăugată în mâncare, ci din produsele cumpărate: mezeluri, sosuri, conserve, fast-food, semipreparate și chiar unele produse de panificație. Sarea determină organismul să rețină apă, ceea ce duce la creșterea volumului sanguin și implicit a tensiunii.
-
Greutatea corporală
Fiecare kilogram în plus pune presiune suplimentară pe inimă. Chiar și o scădere de 4–5 kg poate reduce tensiunea cu câteva puncte.
-
Lipsa somnului
Somnul insuficient sau fragmentat afectează vasodilatația și crește nivelul hormonilor de stres, ceea ce poate duce la hipertensiune rezistentă.
-
Consumul de alcool
Chiar și 1–2 pahare pe zi pot afecta tensiunea. Consumul ocazional excesiv are efecte negative imediate.
-
Sedentarismul
Lipsa mișcării afectează elasticitatea vaselor și ritmul cardiac.
-
Predispoziția genetică
Mulți pacienți moștenesc o „sensibilitate” a vaselor la sare sau la stres.
-
Bolile asociate
Diabetul, dislipidemia, afecțiunile renale, tulburările endocrine pot duce la creșterea valorilor tensionale.
Când funcționează dieta și schimbările stilului de viață?
Există și cazuri în care tensiunea este la limita superioară, dar nu suficient de mare încât să impună imediat tratament.
„Strategiile exclusiv dietetice le aplicăm mai ales la pacienții cu hipertensiune de gradul I, adică în jurul valorilor de 140/90 mmHg. Acest lucru este valabil doar la pacienții care au de lucrat cu stilul lor de viață: au de slăbit, trebuie să își ajusteze alimentația, să facă mișcare, însă ei nu sunt lăsați fără supraveghere. Îi chemăm la reevaluare și, dacă valorile nu se normalizează, introducem tratamentul”, spune medicul cardiolog.
Acești pacienți au șanse reale să revină la valori normale dacă adoptă un stil de viață potrivit. După 4–6 săptămâni se face o reevaluare. Dacă tensiunea scade, pacientul continuă cu dieta. Dacă nu, se introduce tratament.
Cum poți controla tensiunea prin dietă?
Dieta nu este doar „o listă de alimente permise”. Este o strategie complexă care influențează tensiunea arterială prin mai multe mecanisme. Dr. Laura Bogdan, medic primar cardiolog la Cardio Help, menționează care sunt cele mai importante măsuri:
-
Reducerea sării — primul pas esențial
Reducerea aportului de sare poate scădea tensiunea cu 5–10 mmHg. Principalele reguli includ:
- limitează mezelurile, brânzeturile sărate, produsele ambalate, covrigeii și snacks-urile
- gătește cu mai puțină sare și folosește condimente aromate
- evită sosurile gata făcute (soia, ketchup, dressinguri)
- alege apă plată în loc de apă minerală carbogazoasă (adesea bogată în sodiu)
-
Dieta DASH — „standardul de aur” pentru tensiune
DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) este considerată dieta cu cele mai bune dovezi în reducerea tensiunii arteriale. Include:
- multe legume și fructe
- lactate slabe
- carne slabă (pește, pui)
- cereale integrale
- leguminoase
- limitarea grăsimilor saturate
Pacienții care adoptă dieta DASH pot observa o scădere a tensiunii chiar în primele săptămâni.
-
Creșterea aportului de potasiu
Potasiul contrabalansează efectele sodiului. Surse:
- banane
- avocado
- cartofi copți
- fasole
- somon
- spanac
-
Reducerea consumului de alcool și cafea
Excesul de alcool și consumul de cafea în cantități mari pot crește tensiunea. Totul ține de echilibru, nu de eliminarea completă.
-
Scăderea în greutate
O scădere de 4–5 kg reduce tensiunea în mod documentat. Uneori este suficientă pentru a normaliza valorile în hipertensiunea de gradul I.
Când NU este suficientă dieta?
Hipertensiunea severă nu se poate „aștepta” să scadă doar prin dietă. În aceste cazuri, riscul de complicații — infarct, accident vascular, insuficiență cardiacă — este mult prea mare. Dr. Laura Bogdan explică cum se decide momentul în care pacientul are nevoie de tratament medicamentos și de ce nu orice hipertensiune se tratează doar prin dietă.
„Există o reticență la mulți pacienți atunci când vine vorba de tratamentul antihipertensiv, însă decizia terapeutică nu se ia niciodată la întâmplare. Atunci când tensiunile sunt foarte crescute încă de la momentul diagnosticului, de exemplu valori peste 160/90 mmHg, nu mai vorbim despre o hipertensiune ușoară care poate fi controlată exclusiv prin stil de viață. În astfel de situații, tratamentul trebuie început imediat, pentru că organismul este deja supus unui stres vascular important”, explică medicul.
Rolul evaluării complete: tensiunea din cabinet nu este suficientă
Hipertensiunea poate fi influențată de emoții, iar unii pacienți au așa-numita „hipertensiune de halat alb” — valori crescute în cabinet, dar normale acasă.
„Pacientul este evaluat încă de la început, nu te bazezi doar pe tensiunea determinată în cabinet. Trebuie să vedem tabloul complet. Această evaluare include: monitorizarea la domiciliu (cel puțin 7 zile consecutiv), analize de sânge, EKG, ecografie cardiacă, evaluarea riscului metabolic (colesterol, glicemie, analiza istoricului familial)”, precizează dr. Laura Bogdan, medic primar cardiolog la Cardio Help.
De ce contează riscul cardiovascular? Poate schimba decizia privind tratamentul
Tensiunea nu este analizată singură, ci în contextul sănătății generale.
„Dacă pacientul are complicații — inimă ușor mărită, diabet, colesterol crescut — atunci evaluăm riscul cardiovascular. Dacă riscul este mare, inițiem tratament chiar și la tensiuni mai mici”, explică medicul cardiolog.
Acest lucru se întâmplă pentru că:
- riscul de accident vascular cerebral este deja crescut
- vasele pot fi afectate
- pacientul are risc de infarct chiar dacă tensiunile nu sunt extrem de mari
Pe scurt: două persoane cu aceeași tensiune pot avea indicații diferite
Cum se monitorizează corect tensiunea?
Măsurarea aleatorie din farmacie nu este suficientă. Pentru un diagnostic corect:
- tensiunea se măsoară dimineața și seara, 7 zile consecutiv
- se utilizează un tensiometru validat medical (cu manșetă)
- pacientul stă 5 minute în repaus
- se evită cafeaua, fumatul și sportul cu 30 de minute înainte
- se măsoară la ambele brațe la prima evaluare
În ambulatoriu, medicul poate recomanda monitorizarea Holter de 24 de ore, care oferă informații esențiale despre variațiile tensionale.
Când trebuie să mergi de urgență la medic?
Consultul este necesar:
- dacă ai constant valori peste 140/90 mmHg
- dacă ai dureri de cap regulate sau pulsații în ceafă
- dacă ai palpitații, amețeli, oboseală marcată
- dacă ai diabet, colesterol mare sau ești fumător
- dacă ai istoric familial de hipertensiune, infarct sau AVC
- dacă ești însărcinată și tensiunea depășește 130/80
Plan complet pentru reducerea tensiunii
Controlul hipertensiunii nu înseamnă doar renunțarea la sare sau așteptarea unui tratament medicamentos. Înseamnă un ansamblu de măsuri care acționează simultan: alimentație echilibrată, activitate fizică, gestionarea stresului, monitorizare și — atunci când este necesar — tratament medicamentos. Fiecare element are un rol bine definit și poate face diferența între o tensiune stabilă și una care continuă să crească în timp. Pentru a înțelege clar ce ai de făcut, dr. Laura Bogdan, medic primar cardiolog la Cardio Help, menționează un plan ușor de aplicat în viața de zi cu zi:
- Dietă personalizată: Nu doar „mai puțină sare”, ci: structurarea meselor, creșterea aportului de fibre, reducerea carbohidraților rafinați, controlul greutății.
- Activitate fizică: 30–40 de minute de mers alert, de 4–5 ori pe săptămână.
- Gestionarea stresului: Tehnici de respirație, meditație, somn regulat.
- Medicație — dacă este nevoie: Alegerea medicamentului se face în funcție de: vârstă, greutate, afecțiuni asociate și profilul tensiunii.
- Reevaluare periodică: La 1–3 luni, în funcție de evoluție.
De ce este importantă prevenția?
Hipertensiunea netratată este un factor major de risc pentru:
- infarct miocardic
- accident vascular cerebral
- insuficiență cardiacă
- boli renale
- afectarea vaselor de la nivelul ochilor
- demență vasculară
Hipertensiunea nu este doar o valoare măsurată pe un aparat. Este rezultatul unui „dialog” continuu între organism, stilul de viață și factorii de risc. Dieta poate avea un impact puternic, uneori spectaculos, asupra valorilor tensionale, dar nu poate înlocui tratamentul atunci când tensiunile sunt înalte sau pacientul prezintă risc cardiovascular crescut. Evaluarea corectă, monitorizarea atentă și colaborarea cu medicul cardiolog sunt esențiale pentru a stabili momentul în care schimbările de stil de viață sunt suficiente și momentul în care tratamentul medicamentos devine obligatoriu.
