Ți s-a întâmplat vreodată să urci doar câteva trepte și să simți că rămâi fără aer? Te oprești mai des decât înainte când mergi mai repede? Ai senzația că „nu intră suficient aer”, deși nu depui un efort mare? Mulți pacienți ignoră aceste simptome, punându-le pe seama oboselii, stresului sau vârstei. În realitate, respirația dificilă poate fi un semn precoce al unor afecțiuni pulmonare sau cardiace care, netratate, se agravează în timp. Astm, BPOC, insuficiență cardiacă, anemie sau infecții respiratorii – toate pot debuta cu aceeași manifestare: disconfort la respirație în timpul unui efort mic. Pentru a înțelege ce se întâmplă în organism și cum poate fi identificată cauza reală, dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic, explică care sunt mecanismele, investigațiile necesare și situațiile ce necesită consult de specialitate.
Ce se întâmplă în corp când apare lipsa de aer?
Respirația este un proces automat, iar orice dificultate în acest mecanism produce imediat disconfort. O persoană sănătoasă poate urca scările fără să simtă sufocare. Poate avea o respirație mai accelerată, dar nu lipsă de aer. Atunci când apare dispneea, corpul semnalează un dezechilibru.
Senzația poate fi:
- acută – apare brusc, în câteva minute sau ore
- cronică – evoluează în timp, zile, săptămâni sau luni
- la efort – de exemplu, la mers, urcat scări, grăbit
- la repaus – situație care necesită atenție urgentă
În practică, oamenii tind să ignore simptomele inițiale. Multe persoane se obișnuiesc cu respirația dificilă și ajung la medic abia când starea se agravează. Dispneea însă poate oferi indicii clare despre ce se întâmplă în organism. Înainte de a pune eticheta „sunt doar obosit”, trebuie analizată situația: când apare respirația grea, în ce context, cât durează și ce alte simptome o însoțesc.
Cauzele dispneei, în funcție de vârstă
Dispneea nu este o boală, ci un simptom al unei probleme respiratorii, cardiace sau chiar metabolice. În funcție de vârstă, stil de viață, istoricul medical și expunerile din mediu, cauzele sunt multiple. În sezonul rece, de exemplu, aerul rece și umed poate irita căile respiratorii. La vârstnici, oboseala respiratorie poate ascunde probleme cardiace sau BPOC. La tineri, de multe ori, dispneea se asociază cu efortul intens, cu anemia sau cu episoadele de anxietate. Diferența dintre o stare benignă și una care necesită investigații rapide este făcută doar de medic.
Astm sau BPOC? Două boli diferite, cu simptome asemănătoare
În mod frecvent, pacienții confundă astmul cu BPOC pentru că ambele pot provoca lipsă de aer. Totuși, mecanismele sunt diferite:
- astmul este o boală inflamatorie cronică, deseori cu declanșatori precum alergiile, frigul, efortul sau infecțiile virale; apare la orice vârstă.
- BPOC-ul (bronhopneumopatie cronică obstructivă) apare cel mai frecvent la fumători sau foști fumători, evoluează lent și produce o obstrucție permanentă a căilor aeriene.
Ambele necesită prezentarea la medic și stabilirea diagnosticului, pentru că tratamentul este diferit.
Cauzele nu sunt întotdeauna pulmonare
Înainte de orice tratament, este esențială evaluarea medicală, pentru că dispneea poate avea mai multe cauze, nu doar pulmonare.
„Dispneea sau lipsa de aer poate să apară atât în astm, cât și în BPOC, dar trebuie excluse și alte cauze care duc la dificultăți de respirație, cum ar fi afecțiunile cardiace, precum insuficiența cardiacă. Un pacient nu trebuie să presupună diagnosticul doar pe baza simptomelor, pentru că acestea se suprapun des între diferite boli”, spune dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Ce investigații sunt necesare pentru a depista cauza?
Diagnosticul corect nu se pune niciodată doar pe baza simptomelor. Medicul pneumolog are nevoie să vadă modul în care funcționează plămânii și dacă există o obstrucție la nivelul căilor aeriene. De asemenea, este important să fie evaluată capacitatea organismului de a susține efortul. Aici intervine importanța testelor funcționale.
„Pentru a depista dacă este vorba despre o dispnee care apare la efort sau una prezentă și în repaus, recomandăm efectuarea unui test de mers. În afecțiunile pulmonare, investigațiile-cheie sunt peakflowmetria și spirometria, care ne arată dacă pacientul are o obstrucție la nivelul căilor aeriene”, declară medicul specialist.
Prin aceste teste se poate determina:
- severitatea problemei
- tipul obstrucției
- modul de evoluție în timp
- eficiența tratamentului
Cum te poate ajuta testul de mers?
Testul de mers este una dintre cele mai simple și eficiente metode de evaluare. Nu necesită aparatură complicată și oferă date reale despre toleranța la efort. Mulți pacienți sunt surprinși să afle că respirația grea pe scări nu este „doar oboseală”, ci un semn al scăderii capacității pulmonare.
În practică, pacientul parcurge o distanță standard, iar medicul observă:
- modificările respirației
- ritmul cardiac
- eventualele simptome asociate (tuse, amețeală, presiune în piept)
Aceste informații ajută la diferențierea astmului de BPOC și de alte afecțiuni.
Spirometria – testul care spune dacă plămânii funcționează corect
Spirometria este considerată „EKG-ul plămânilor”. Fără ea, medicul nu poate pune un diagnostic cert. Este un test neinvaziv, simplu, realizat în câteva minute, dar extrem de valoros pentru stabilirea tratamentului. Pe de altă parte, peakflowmetria, un test complementar, permite monitorizarea astmului
„Spirometria și peakflowmetria sunt esențiale pentru evaluarea pacientului cu dispnee. Spirometria ne arată clar dacă există o obstrucție a căilor aeriene și cât de severă este, în timp ce peakflowmetria ne ajută să urmărim evoluția astmului și să depistăm episoadele de bronhospasm înainte ca pacientul să simtă simptomele. Fără aceste teste, nu putem pune un diagnostic complet și nu putem adapta tratamentul în mod corect”, spune medicul.
Cum se desfășoară spirometria, pas cu pas?
- Pacientul stă așezat pe scaun, într-o poziție comodă, cu spatele drept.
- O clemă este aplicată pe nas, pentru a bloca respirația nazală.
- Se introduce în gură o piesă specială, conectată la spirometru.
- Medicul dă instrucțiuni clare:
- pacientul trebuie să inspire profund
- pacientul trebuie să sufle cât de puternic și rapid se poate, până la eliminarea completă a aerului
- Manevra se repetă de câteva ori pentru rezultate corecte.
- În unele cazuri, medicul poate administra un bronhodilatator (spray inhalator) și repetă testul pentru a vedea dacă funcția pulmonară se îmbunătățește.
Când este dispneea un semn de alarmă?
Deși majoritatea pacienților asociază dispneea cu oboseala, există situații în care dificultatea respiratorie indică o problemă gravă, ce nu trebuie ignorată. Semnele care însoțesc dispneea pot orienta medicul spre o cauză urgentă. Conform dr. Ștefania Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic, semnele de alarmă includ:
- dispnee bruscă, intensă
- dificultate respiratorie la repaus
- durere toracică asociată
- edeme, palpitații, transpirații reci
- episoade repetate de tuse severă sau șuierat
Pacientul trebuie să solicite consult medical imediat dacă simptomele se agravează.
Ce poți face de acasă până ajungi la medic
Deși evaluarea medicală este esențială, există câteva măsuri care pot ameliora temporar dificultatea de respirație. Acestea nu înlocuiesc tratamentul, dar reduc disconfortul și pot preveni agravarea până la consultație.
Recomandări utile:
- evită eforturile bruște
- stai într-un spațiu bine aerisit
- hidratează-te corect
- evită expunerea la fum, praf, alergeni
- notează când apare dispneea – va ajuta medicul la diagnostic
Tratamentul depinde de cauză
După diagnostic, tratamentul este întotdeauna personalizat. În astm se urmărește reducerea inflamației căilor aeriene, în timp ce în BPOC scopul este încetinirea evoluției bolii și îmbunătățirea calității vieții. În cazul bolilor cardiace, tratamentul se axează pe reglarea funcției inimii.
Tratamentul poate include:
- bronhodilatatoare
- antiinflamatoare inhalatorii
- reabilitare pulmonară
- tratament cardiac
- evitarea factorilor declanșatori
