Ai măsurat vreodată tensiunea din întâmplare și ai observat că valoarea era „puțin mai mare” decât ar trebui, dar ai dat vina pe stres, oboseală sau lipsa somnului? Este reacția cea mai des întâlnită. Pentru că nu doare, nu jenează și nu afectează imediat felul în care trăiești, hipertensiunea pare o problemă care „poate să mai aștepte”. Mulți oameni amână consultul, schimbările alimentare sau tratamentul, convinși că dacă nu simt nimic, organismul nu are de suferit. Realitatea este exact invers. Hipertensiunea arterială este o boală cronică, care evoluează „în tăcere” și atacă organe vitale fără să dea semne evidente ani întregi În acest context, dr. Radu Mitruț, medic specialist cardiolog la Centrul Medical Renașterea, avertizează că hipertensiunea nu este o problemă trecătoare, ci o boală care necesită monitorizare și tratament constant, chiar dacă pacientul nu prezintă simptome la început.
Hipertensiunea nu doare: de aceea este periculoasă
Hipertensiunea arterială – sau „tensiunea mare”, cum este cunoscută popular – este o afecțiune în care presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali este constant prea ridicată. În mod normal, arterele sunt flexibile și elastice, însă atunci când tensiunea este crescută, ele sunt forțate să lucreze sub presiune. În timp, această presiune continuă duce la deteriorarea vaselor de sânge și a organelor pe care acestea le irigă: inima, creierul, rinichii și ochii. Hipertensiunea este o boală cronică, nu un episod trecător. Ea nu apare peste noapte și nu dispare spontan. Evoluează lent, ani la rând, în tăcere. Asta o face extrem de periculoasă.
„Hipertensiunea nu doare și nu dă semnale evidente la început. Mulți pacienți trăiesc ani de zile cu valori mari, fără să știe. Din păcate, în tot acest timp, boala afectează în mod silențios inima, creierul și rinichii”, explică medicul.
De ce apare hipertensiunea? Cauze și factori de risc
Hipertensiunea nu are întotdeauna o cauză clară. În formele cele mai frecvente, ea apare prin combinarea unor factori legați de stilul de viață, predispoziție genetică și modificări ale organismului odată cu vârsta. Acesta este motivul pentru care nu poate fi prevenită doar prin „odihnă” sau „mai puțină supărare”. Conform dr. Radu Mitruț, medic specialist cardiolog la Centrul Medical Renașterea, cei mai frecvenți implicați factori de risc sunt:
• Ereditatea – dacă unul dintre părinți are hipertensiune, riscul copilului crește semnificativ.
• Vârsta – pe măsură ce îmbătrânim, vasele își pierd elasticitatea și presiunea arterială crește.
• Obezitatea și acumularea de grăsime abdominală – stimulează retenția de sare și apă, crescând volumul de sânge pe care inima trebuie să îl pompeze.
• Sedentarismul – circulația sângelui devine mai lentă, inima este mai solicitată.
• Consumul excesiv de sare – sodiul crește volumul sanguin și presiunea arterială.
• Fumatul – îngustează și rigidizează vasele de sânge.
• Consumul frecvent de alcool – modifică funcția vasculară și crește tensiunea.
• Stresul cronic – activează hormonii care contractă vasele și cresc pulsul.
• Afecțiuni endocrine sau renale – pot contribui la apariția hipertensiunii secundare.
Un aspect important este că hipertensiunea poate apărea chiar și la persoanele slabe, active sau fără obiceiuri nocive. Aceasta se numește hipertensiune esențială și este determinată în principal de genetică și vârstă.
Cum se manifestă hipertensiunea?
Aici apare esența problemei: de cele mai multe ori, nu se manifestă deloc. În stadiile incipiente, hipertensiunea este asimptomatică. Organismul se adaptează și nu trimite semnale de alarmă. Simptomele posibile (doar în forme mai avansate sau necontrolate) pot include:
• dureri de cap, în special dimineața
• amețeli
• palpitații
• oboseală accentuată
• dificultăți de concentrare
• vedere încețoșată
Totuși, lipsa simptomelor nu înseamnă lipsa bolii.
„Faptul că un pacient se simte bine nu înseamnă că tensiunea nu îi afectează organismul. De aceea, hipertensiunea este numită «ucigașul tăcut». Poate deteriora organe vitale fără ca pacientul să simtă ceva”, completează medicul cardiolog.
De ce oamenii amână tratamentul?
Există câteva motive frecvente:
• senzația că „nu e grav” dacă nu doare
• teama de „dependența de medicamente”
• lipsa de informare
• ideea greșită că hipertensiunea se rezolvă doar „cu odihnă”
În realitate, hipertensiunea nu este o stare trecătoare și nu dispare de la sine. Chiar și atunci când este influențată de stres, valorile crescute repetate trebuie evaluate. Dacă este lăsată netratată, produce leziuni de durată, uneori ireversibile.
„Ca medic cardiolog, văd frecvent pacienți care vin pentru prima dată la control după 5-10 ani de tensiune crescută «neglijată». Mulți descoperă atunci complicații deja instalate: insuficiență cardiacă, accident vascular sau afectare renală”, menționează dr. Radu Mitruț, medic specialist cardiolog la Centrul Medical Renașterea.
Ce se întâmplă în organism dacă nu tratezi hipertensiunea?
Creșterea presiunii asupra vaselor nu rămâne fără efect. Fiecare zi în care tensiunea este ridicată înseamnă muncă suplimentară pentru inimă și uzură pentru vase. Presiunea crescută asupra vaselor și inimii produce modificări permanente, care, odată instalate, nu se mai pot inversa complet.
Cu timpul:
• pereții vaselor de sânge se modifică
• circulația devine mai dificilă
• organele sunt irigate mai slab
• apar dezechilibre în întreg sistemul
Consecințele majore ale hipertensiunii netratate sunt:
• Infarct miocardic: Arterele coronare se îngustează și se rigidizează → sângele nu mai ajunge la inimă.
• Accident vascular cerebral (AVC): Vasele din creier se pot bloca (AVC ischemic) sau rupe (AVC hemoragic).
• Insuficiență cardiacă: Inima obosește, deoarece trebuie să pompeze constant împotriva unei presiuni crescute → se mărește și devine mai puțin eficientă.
• Insuficiență renală: Rinichii nu mai pot filtra corect sângele → apare retenția de lichide și necesitatea dializei.
• Retinopatie și scăderea vederii: Vasele mici din ochi sunt foarte sensibile la presiune.
• Declin cognitiv și pierderi de memorie: Creierul are nevoie de un flux constant de sânge; hipertensiunea îl perturbă.
Se poate vindeca hipertensiunea?
Hipertensiunea nu este o boală care se „vindecă” într-un timp scurt, ci una care se controlează. Scopul tratamentului nu este să scadă tensiunea doar „astăzi”, ci să păstreze valorile în limite sigure pe termen lung, protejând astfel inima și vasele de sânge. De aceea, gestionarea hipertensiunii nu se reduce doar la administrarea unor pastile, ci presupune o schimbare graduală a stilului de viață, adaptată fiecărui pacient în parte.
Pentru unii pacienți, ajustările sunt minime – poate doar reducerea sării sau mai multă mișcare. Pentru alții, este nevoie de monitorizare atentă și tratament medicamentos. Important este ca intervențiile să fie personalizate, și nu aplicate după reguli generale sau „după cum a făcut cineva cunoscut”. Organismul fiecăruia răspunde diferit, iar cardiologul este cel care decide ritmul și intensitatea măsurilor.
Tratamentul hipertensiunii se stabilește în funcție de:
• vârstă (tensiunea tinde să crească odată cu înaintarea în vârstă)
• stil de viață (sedentarism, dietă, fumat, stres)
• rezultatele analizelor (colesterol, funcție renală, glicemie)
• riscuri asociate (diabet, boli cardiace, obezitate, istoric familial)
Aceste elemente conturează profilul fiecărui pacient și ajută medicul să aleagă cel mai eficient plan, cu cea mai mică povară medicamentoasă posibilă.
Ce măsuri sunt esențiale pentru controlul hipertensiunii?
1. Reducerea consumului de sare
Sodiul favorizează retenția de apă, crește volumul de sânge și astfel crește tensiunea arterială. Chiar dacă nu adaugi sare în farfurie, o poți consuma în exces din:
• alimente procesate
• brânzeturi sărate
• conserve
• mezeluri
• snacksuri
Ținta recomandată: sub 5 grame de sare pe zi (aprox. o linguriță).
2. Menținerea unei greutăți sănătoase
Grăsimea abdominală este activă metabolic și stimulează mecanisme care cresc tensiunea. Chiar și o scădere de 5–10% din greutatea corporală reduce valorile tensionale vizibil.
3. Renunțarea la fumat
Fumatul contractă vasele de sânge, le rigidizează și accelerează depunerile de grăsime în pereții arteriali. Renunțarea la fumat aduce beneficii încă din primele săptămâni.
4. Mișcare zilnică, moderată
Nu vorbim despre sport de performanță. Chiar și:
• 30 de minute de mers pe jos
• urcatul scărilor
• exerciții ușoare la domiciliu
îmbunătățesc circulația și ajută inima să lucreze constant, dar fără suprasolicitare.
5. Monitorizarea tensiunii la domiciliu
Tensiunea nu trebuie verificată doar la medic. Măsurarea regulată:
• arată dacă tratamentul funcționează
• semnalează oscilațiile
• ajută la ajustarea dozelor în timp util
Se recomandă monitorizarea dimineața și seara, în repaus, cu un aparat validat.
