Epuizarea emoțională, așa-numitul „sindrom de burnout” în rândul profesioniștilor din sănătate, a devenit o problemă tot mai vizibilă în sistemul medical românesc. Stresul constant, presiunea responsabilităților și lipsa timpului pentru recuperare afectează profund starea de bine a medicilor și asistenților. Psihologul clinician Camelia Urtilă explică ce înseamnă sindromul de burnout, care sunt cauzele, cum poate fi recunoscut din timp și ce soluții există pentru a-l preveni.
Media10: Ce este sindromul de burnout și de ce este important să fie depistat la timp?
Camelia Urtilă: Definiția pe care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) o dă sindromului de burnout este „o stare patologică de extenuare, ca urmare a unei expuneri persistente la factori stresori legați de muncă, în combinație cu resurse insuficiente de a face față acestor stresori”. Adesea, pacienții au sentimente de epuizare energetică, distanțare mentală față de locul de muncă, sentimente de negativism sau cinism față de locul de muncă și eficacitate profesională redusă. Este important ca înainte de a diagnostica burnout-ul, medicii să excludă alte afecțiuni, cum ar fi: tulburări de adaptare, tulburări asociate în mod specific cu stresul, tulburări legate de anxietate sau frică, tulburări de dispoziție.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale burnout-ului
Media10: Care sunt factorii declanșatori și cum ar putea fi recunoscuți de către cei în cauză?
Camelia Urtilă: Factorii declanșatori ai epuizării constituie un spectru larg de elemente (interne și externe) ce exercită o influență semnificativă asupra funcționării și eficacității profesioniștilor din sănătate. Dintre factorii care contribuie la instalarea și menținerea fenomenului de burnout, ducând la ineficiență și dificultăți în îndeplinirea obiectivelor zilnice, se pot aminti:
- cerințele locului de muncă ce necesită efort fizic și mental susținut, cu costuri fiziologice și psihologice importante
- ambiguitatea și conflictul de rol
- așteptările neclare sau excesive față de angajați
- activitățile monotone, repetitive
- lucrul sub presiune
- senzația de lipsă de control asupra sarcinilor
- complexitatea sarcinilor combinată cu fluxul de lucru slab structurat
- dezechilibrul dintre viața profesională și viața personală
- tipul de personalitate, ce influențează marja de toleranță și reactivitate la stres
- standardele nerealiste și perfecționismul
3 semne că suferi de burnout
Media10: Cum recunoaștem semnele de alarmă? Cum se manifestă burnout-ul?
Camelia Urtilă: Epuizarea profesională nu apare brusc, ci evoluează treptat. Astfel, există trei dimensiuni distincte, dar interconectabile ale acesteia, și anume:
- EPUIZAREA – Ne simțim obosiți, fără energie, chiar dacă dormim bine?
- DEPERSONALIZAREA- Atitudinea noastră față de cei din jur s-a schimbat? Am devenit mai insensibili, mai detașați, cu o capacitate de empatie semnificativ diminuată?
- REDUCEREA PERFORMANȚEI. DIMINUAREA MOTIVAȚIEI – Lucruri care altădată nei făceau plăcere, ne interesau, acum nu ne mai trezesc nici un fel de emoție? Ne lipsește satisfacția realizărilor personale?
Care sunt atribuțiile angajatorului și angajatului?
Media10: Ce măsuri se impun pentru a sprijini starea de bine a personalului medical?
Camelia Urtilă: Complexitatea interacțiunii dintre factorii interni și externi discutați anterior, implicați în dezvoltarea și menținerea epuizării profesionale, subliniază necesitatea unei abordări multifactoriale în prevenirea și tratarea sindromului de burnout. Acest lucru însemnă că intervențiile ce urmează a fi făcute trebuie să se centreze atât asupra mediului de lucru, cât și asupra atitudinii personalului în fața situațiilor apărute la locul de muncă. Suprasolicitarea legată de factorii specifici locului de muncă, cât și felul în care sunt percepute și manageriate dificultățile survenite în acest spațiu, toate acestea conduc la un nivel scăzut al calității îngrijirilor oferite beneficiarilor serviciilor de sănătate.
În acest context, identificarea unor măsuri care să crească starea de bine a personalului medical devine o necesitate. Astfel, pentru atingerea acestui deziderat, angajatorului îi revine responsabilitatea de a:
- asigura un cadru de lucru adecvat bunei comunicări;
- discuta despre cerințele și dificultățile postului;
- organiza grupuri suport, pentru creșterea rezilienței, prin deprinderea tehnicilor adaptative de gestionare a stresului;
- organiza workshopuri pe diverse teme de interes: dezvoltarea inteligenței emoționale, optimizarea abilităților de comunicare, etc.
Angajatul, în același scop de menținere a unui nivel optim al propriei sănătăți emoționale, este încurajat să se implice pentru:
- clarificarea reperelor și valorilor personale;
- conștientizarea, identificarea, gestionarea eficientă a emoțiilor dezadaptative;
- creșterea capacității de exprimare asertivă a nevoilor;
- deprinderea strategiilor eficiente de rezolvare a problemelor;
- stabilirea unor scopuri profesionale realiste;
- setarea limitelor și evitarea suprasolicitării;
- grija față de sine (managementul corespunzător al somnului, alimentație echilibrată, sport- în conformitate cu posibilitățile și resursele fizice);
- crearea unei rețele de sprijin( familie,prieteni, mentori).
Terapii și tehnici care reduc stresul și epuizarea emoțională
Media10: Ce forme de sprijin psihologic ar fi utile pentru cei care lucrează în domeniul îngrijirilor medicale?
Camelia Urtilă: Un tip de intervenție care și-a dovedit eficiența în tratarea simptomelor epuizării emoționale este terapia cognitiv-comportamentală. Aceasta ajută pacienții să își modifice gândurile și comportamentele care contribuie la stresul cronic. Intervențiile de tipul psihoterapiei pot ajuta la identificarea cauzelor emoționale ale burnoutului, la abordarea problemelor legate de perfecționism, anxietate etc. Tehnicile de relaxare (yoga, exercițiile de respirație, meditația) reduc simptomele și contribuie la îmbunătățirea sănătății mintale și a controlului emoțional.
Cum prevenim burnout-ul?
Media10: Profesioniștii din sănătate se confruntă, deseori, cu cazuri diferite, cu impact major asupra lor. Ce ar putea face, concret, un medic sau un asistent medical pentru a-și proteja sănătatea emoțională?
Camelia Urtilă: Gravitatea simptomelor ghidează abordările pentru tratarea sindromului de burnout. În cazul simptomelor minore, se recomandă măsuri pentru schimbarea obiceiurilor de viață, cu focusarea pe trei piloni importanți, și anume:
- ameliorarea factorilor de stres;
- recuperare prin relaxare și sport;
- abandonarea standardelor nerealiste.
Printre aspectele ce țin de persoană mai pot fi amintite:
- gestionarea problemei sursă;
- setarea limitelor, cu evitarea suprasolicitării;
- căutarea și găsirea suportului social;
- echilibrarea vieții profesionale cu viața personală;
- prioritizarea activităților importante (atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi);
- restructurarea personalității (perfecționsm, workhoolism, supraresponsabilizare);
- adoptarea unui regim alimentar sănătos.
Mediu de lucru echilibrat în spitale: schimbările care pot reduce stresul
Media10: Ce schimbări ar trebui făcute în spitale pentru ca profesioniștii să aibă un mediu de lucru cât mai sănătos din punct de vedere psihologic?
Camelia Urtilă: Deși fiecare individ este responsabil, în cele din urmă, pentru conservarea propriei stări de bine, conștientizarea instituțională a fenomenului de burnout, dublată de atenția și preocuparea constantă pentru cunoașterea nevoilor celor implicați în actul medical, sunt elemente ce pot contribui crucial la menținerea unui sentiment de bunăstare emoțională a profesioniștilor din sănătate.
Factorii instituționali ce favorizează un mediu sănătos din punct de vedere psihologic includ:
- promovarea autonomiei,
- facilitarea construirii unui mediu de lucru colegial,
- consolidarea competențelor personalului medical prin cursuri de formare continuă,
- dezvoltarea participării în luarea deciziilor, în felul acesta oferindu-se angajaților posibilitatea de a-și influența munca și contextul acesteia,
- facilitarea și menținerea accesului la resurse precum informația, echilibrarea obiectivelor individuale cu cele ale organizației.
