Știai că, uneori, propriul sistem imunitar poate deveni un dușman pentru sănătatea ta? Hepatita autoimună este o boală în care organismul atacă ficatul, declanșând o inflamație care, netratată, poate duce la complicații serioase. Cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Hepatitei, trebuie să înțelegi cum poți să recunoști „semnele ascunse” ale acestei afecțiuni și ce poți face ca să o ții sub control. Cum? Află informații utile de la conf. univ. dr. Sergiu Cazacu, medic primar gastroenterologie și medicină internă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Cum apare hepatita autoimună?
Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale corpului tău. El curăță sângele, produce substanțe vitale pentru digestie și depozitează energie pentru organism. Când acest organ este afectat, întregul corp suferă, chiar dacă la început nu simți nimic. Hepatita autoimună este una dintre acele boli care poate evolua în tăcere, fără simptome evidente.
Un lucru esențial de înțeles este că această afecțiune nu are legătură cu infecțiile transmise de la o persoană la alta și nu se ia prin sânge sau alimente. Nu există un virus pe care să îl „prinzi”, ci o dereglare în modul în care corpul tău funcționează. De aceea, nu trebuie să te simți vinovat sau să te întrebi „Unde am greșit?”. Nu ține de obiceiurile zilnice sau de alimentație, ci de modul în care sistemul tău imunitar reacționează.
„Hepatita autoimună este o boală cauzată de un răspuns imun anormal al organismului. Acesta, în loc să lupte împotriva bacteriilor și virusurilor din exterior, atacă propriile celule din corp. Ea este produsă, de obicei, printr-un factor predispozant genetic la care este posibil să se adauge și un factor inițiator. Spre deosebire de hepatitele obișnuite, în acest caz nu identificăm un agent toxic sau infecțios implicat. Mecanismul bolii este unul autoimun – practic, o reacție de apărare a organismului care devine aberantă și se îndreaptă împotriva lui însuși. Hepatita autoimună apare mai frecvent la tineri, cu o ușoară predominanță la femei”, explică medicul.
De cele mai multe ori, hepatita autoimună e silențioasă
Hepatita autoimună este una dintre acele boli care pot evolua în tăcere. Mulți pacienți nu simt absolut nimic ani la rând. Singura modalitate prin care boala poate fi depistată este un set banal de analize de rutină. Lipsa durerii și a unor manifestări evidente o face periculoasă, pentru că ficatul poate fi afectat treptat fără ca pacientul să știe.
În unele cazuri, apar totuși semnale discrete care pot trece ușor neobservate sau pot fi puse pe seama oboselii zilnice. Simptomele nu sunt ieșite din comun sau specifice, dar atunci când apar trebuie să atragă atenția și să determine pacientul să se investigheze. În majoritatea cazurilor, simptomele seamănă foarte mult cu cele ale hepatitelor cronice de altă cauză. Conf. univ. dr. Sergiu Cazacu, medic primar gastroenterologie și medicină internă la SCJU Craiova, menționează care sunt semnele ce ar trebui să determine pacientul să facă un consult:
- Oboseala persistentă, care nu dispare după odihnă
- Senzația de slăbiciune sau lipsă de energie
- Jenă dureroasă în partea dreaptă a abdomenului
- Asocierea cu alte boli autoimune (reumatismale sau hematologice)
Ce investigații sunt necesare pentru de depista hepatita autoimună?
Pentru a depista corect hepatita autoimună, este nevoie de o serie de investigații medicale care ajută la confirmarea diagnosticului și la evaluarea gradului de afectare a ficatului. Această boală nu poate fi identificată doar pe baza simptomelor, mai ales că acestea pot lipsi sau pot semăna cu alte afecțiuni hepatice. De aceea, medicii se bazează pe analizele de sânge și pe teste speciale care indică prezența unui proces autoimun. Conf. univ. dr. Sergiu Cazacu precizează care sunt cele mai importante teste:
- Transaminazele (ALT și AST) – prima modificare care atrage atenția este creșterea acestor enzime hepatice. La hepatita autoimună, valorile sunt, de obicei, moderate și sugerează o boală hepatică cronică, deși există și forme cu debut acut.
- Electroforeza serică – la majoritatea pacienților cu hepatită autoimună se observă o creștere importantă a gamaglobulinelor, ceea ce întărește suspiciunea diagnosticului.
- Testele pentru depistarea autoanticorpilor specifici – medicul precizează că diagnosticul se bazează în principal pe prezența acestor autoanticorpi, care confirmă mecanismul autoimun al bolii.
- Puncția biopsie hepatică – se recomandă doar în situații rare, atunci când diagnosticul nu poate fi stabilit clar doar prin analizele de sânge și testele de autoanticorpi.
În ce constă tratamentul bolii?
În tratarea hepatitei autoimune, cheia este echilibrul între controlul inflamației și menținerea sănătății generale a pacientului. Deși există medicamente eficiente care pot opri atacul sistemului imunitar asupra ficatului, acestea trebuie administrate cu precauție. Există riscul să afecteze și alte organe sau pot slăbi apărarea naturală a organismului. Din acest motiv, fiecare pas al tratamentului trebuie să fie bine gândit și personalizat.
Pentru a începe tratamentul potrivit, medicii trebuie să analizeze cu atenție toate informațiile obținute din analize și investigații. În anumite situații, pentru a înțelege mai bine gravitatea bolii și evoluția acesteia, poate fi necesară o analiză mai detaliată a ficatului. Numai după o evaluare completă se poate decide care este cea mai bună strategie terapeutică pentru fiecare pacient în parte.
„Primul pas este să ne asigurăm că diagnosticul de hepatită autoimună este corect. Tratamentul presupune, de regulă, corticoterapie sau administrarea de medicamente imunosupresoare. Aceste tratamente pot avea efecte secundare. Din acest motiv, confirmarea diagnosticului este esențială. Pentru aceasta, este important să excludem alte cauze ale hepatitei cronice. În unele situații, poate fi necesară o puncție biopsie hepatică pentru a confirma diagnosticul”, spune medicul.
Cât timp trebuie urmat tratamentul?
Tratamentul hepatitei autoimune implică adesea un angajament pe termen lung, iar durata poate varia foarte mult de la o persoană la alta. Uneori, chiar și după ce simptomele dispar și analizele se normalizează, boala poate rămâne latentă și poate reveni fără o monitorizare atentă. De aceea, medicii recomandă o urmărire constantă pentru a identifica rapid orice semn de reactivare.
Pentru unii pacienți, tratamentul poate fi redus treptat, dar nu întotdeauna este posibilă oprirea completă a medicamentelor. Continuarea terapiei în doze mici poate ajuta la menținerea stării de bine și la prevenirea deteriorării ficatului pe termen lung. În tot acest proces, este important ca pacientul să aibă o comunicare deschisă cu medicul, să fie atent la orice schimbare a stării sale și să respecte cu strictețe indicațiile medicale. Astfel, riscurile sunt diminuate, iar calitatea vieții va fi cât mai bună.
„De regulă, tratamentul trebuie urmat pe o perioadă lungă de timp. Există pacienți care, după o evoluție favorabilă și un timp îndelungat de tratament, pot întrerupe terapia. În unele cazuri, boala rămâne controlată chiar și după oprirea medicației. Totuși, există riscul recidivei, motiv pentru care unii pacienți trebuie să continue tratamentul, uneori în doze reduse, pe tot parcursul vieții”, afirmă conf. univ. dr. Sergiu Cazacu, medic primar gastroenterologie și medicină internă la SCJU Craiova.
Dacă nu ții sub control hepatita, există riscul să ajungi la ciroză
Hepatita autoimună este o afecțiune care, dacă nu este identificată și gestionată corespunzător, poate duce la complicații serioase, printre care și ciroza hepatică. Aceasta reprezintă o deteriorare ireversibilă a ficatului, care afectează funcțiile vitale ale organului și poate pune în pericol viața pacientului. De multe ori, boala evoluează lent și fără simptome clare, iar descoperirea ei târzie crește riscul ca afectarea ficatului să fie avansată. Tocmai de aceea, controalele regulate și testele medicale joacă un rol esențial în prevenirea unor scenarii grave. Cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, poți opri progresia bolii și menține ficatul sănătos pe termen lung.
„Dacă hepatita autoimună nu este descoperită și tratată la timp, există riscul ca boala să evolueze spre ciroză hepatică. Uneori, pacienții ajung la diagnostic abia în stadiul avansat, când ciroza este deja instalată. Totuși, dacă boala este depistată și tratată corect, iar remisia este indusă și menținută, există șanse reale ca pacientul să nu ajungă niciodată în această fază gravă”, precizează medicul.
Recomandările medicului: de ce lucruri trebuie să ții cont dacă ai hepatită autoimună
În gestionarea hepatitei autoimune, un stil de viață echilibrat joacă un rol important, chiar dacă nu există reguli stricte privind alimentația sau obiceiurile zilnice. Este esențial să acorzi atenție nu doar tratamentului medicamentos, ci și factorilor care pot influența starea generală a organismului, cum ar fi odihna și evitarea stresului. Deși boala nu este provocată direct de alimentație, alegerea unor obiceiuri sănătoase poate susține funcționarea optimă a ficatului și poate sprijini răspunsul organismului la tratament. Totodată, monitorizarea periodică și comunicarea deschisă cu medicul sunt esențiale pentru adaptarea terapiei și pentru prevenirea complicațiilor.
„Nu există schimbări drastice ale stilului de viață sau alimente care trebuie neapărat evitate în cazul hepatitei autoimune. Este important să menținem o alimentație echilibrată și sănătoasă. Ca în orice afecțiune hepatică, consumul de alcool nu este recomandat, iar precauția este justificată, având în vedere evoluția imprevizibilă a bolii. Hepatita autoimună nu poate fi prevenită, dar ceea ce putem face este să urmăm tratamentul imediat ce boala este diagnosticată. Este foarte important ca pacientul să se prezinte la medic ori de câte ori simte că ceva nu este în regulă. Astfel, se pot depista din timp eventualele probleme și se pot evita complicațiile grave”, concluzionează conf. univ. dr. Sergiu Cazacu, medic primar gastroenterologie și medicină internă la SCJU Craiova.
