„De ce varsă copilul după ce mănâncă?”, „E normal să aibă scaun cu mucus sau firicel de sânge?” „De ce e mereu agitat, nu doarme și plânge fără motiv?”, „Oare nu tolerează ceva din ce îi dau să mănânce?”. Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care mpmcile le au frecvent, special în primii 3 ani de viață ai copilului. Când un copil are vărsături frecvente, dureri de burtică, scaune modificate și o stare generală de agitație, instinctul matern spune că „ceva nu e în regulă”. Și, de multe ori, mama are dreptate. În astfel de situații, una dintre cauzele posibile – adesea ignorată sau confundată cu o viroză ori cu „colici” – este alergia alimentară.
Ce este alergia alimentară, cum se manifestă și ce trebuie să faci dacă suspectezi că micuțul tău are o reacție de acest tip? Ne spune dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică, la clinica medicală DR.KID.
În primii ani de viață, sistemul imunitar al copilului este încă în plină formare și învățare. Organismul său abia începe să recunoască ce este „prieten” și ce este „dușman”. Tocmai de aceea, unele alimente – perfect tolerate de adulți sau de alți copii – pot declanșa la unii bebeluși reacții neașteptate. Inițial, aceste reacții pot părea banale: o vărsătură după masă, un scaun cu mucus, o iritație pe piele sau o perioadă în care copilul este mai agitat. Însă, în spatele acestor simptome aparent ușoare, se poate ascunde o problemă de fond: o alergie alimentară.
Este important ca părinții să nu ignore semnele repetate și să înțeleagă că, în această etapă delicată a dezvoltării, orice răspuns exagerat al organismului la un aliment trebuie evaluat cu atenție. Reacțiile pot deveni mai severe în timp, iar diagnosticarea corectă este esențială pentru sănătatea și dezvoltarea echilibrată a copilului.
Ce este alergia alimentară?
Alergia alimentară este o reacție anormală a sistemului imunitar la una sau mai multe proteine alimentare. În cazul copiilor mici, organismul aflat în dezvoltare poate recunoaște greșit anumite alimente ca fiind „periculoase” și declanșează o reacție de apărare exagerată.
„Alergia alimentară este o reacție anormală a sistemului imunitar la una sau mai multe proteine din alimente. Practic, organismul copilului percepe greșit acele proteine ca fiind „periculoase” și declanșează un răspuns de apărare care se manifestă prin simptome digestive, cutanate sau chiar respiratorii”, explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica medicală DR.KID.
La copiii între 0 și 3 ani, sistemul imunitar este încă în formare, iar intestinul este mai permeabil, ceea ce înseamnă că reacțiile pot apărea mai ușor. Cele mai frecvente alimente implicate sunt:
- laptele de vacă și proteinele lactatelor
- oul (în special albușul)
- soia
- peștele
- grâul
- nucile și arahidele
„Important de știut este că simptomele nu apar întotdeauna imediat după ingestie și nu sunt mereu evidente. Uneori, singurele semne sunt vărsătura recurentă, colicile persistente, scaunele cu mucus sau sânge, dermatita sau agitația neobișnuită. Dacă aceste manifestări se repetă sau persistă, este esențială o evaluare alergologică”, adaugă medicul.
Alergia alimentară nu trebuie confundată cu intoleranța – care nu implică sistemul imunitar și are cu totul alt mecanism.
„Un diagnostic corect și timpuriu poate preveni complicații și poate ajuta copilul să aibă o dezvoltare normală. Recomand părinților să nu elimine alimente din dietă fără sfatul unui specialist, pentru a evita deficiențele nutriționale”, adaugă dr. Alexandra Cârstoiu.
Care sunt simptomele frecvente ale alergiei alimentare la copiii mici?
Potrivit dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID, simptomele pot fi variate și uneori înșelătoare:
„La copiii între 0 și 3 ani, alergiile alimentare se manifestă frecvent prin simptome digestive, dar și prin reacții cutanate sau tulburări de comportament. De multe ori, părinții nu le asociază cu alimentația, pentru că nu apar imediat”.
Semne la care trebuie să fim atenți:
- Vărsături repetate sau reflux intens, mai ales după anumite mese
- Scaune modificate – cu mucus, sânge, diaree persistentă sau constipație
- Colici și dureri abdominale frecvente
- Eczeme, iritații, dermatită atopică rezistente la tratamente locale
- Agitație, iritabilitate, somn agitat, refuzul alimentației
- Stagnare în greutate sau lipsa poftei de mâncare
„Fiecare copil reacționează diferit. Unii pot avea doar simptome digestive, alții doar cutanate. De aceea, este important ca părintele să observe și să coreleze aceste manifestări cu alimentația”, completează medicul.
Ce poți face dacă suspectezi o alergie alimentară?
- Notează tot ce observi. Ține un jurnal alimentar și al simptomelor: ce mănâncă, când apar simptomele, cum evoluează.
- Nu elimina singur alimente din dietă. Este esențial ca evaluarea să fie făcută de un medic alergolog. Eliminările nejustificate pot duce la deficiențe nutriționale.
- Programează o evaluare la alergolog. Diagnosticul corect presupune corelarea simptomelor cu istoricul alimentar, eventuale teste cutanate sau analize de sânge, și – uneori – testări prin provocare alimentară sub supraveghere medicală.
Diferența între alergie și intoleranță alimentară
Deși la prima vedere par asemănătoare, alergia și intoleranța alimentară sunt două afecțiuni complet diferite, cu mecanisme distincte în organism.
„Alergia alimentară este o reacție a sistemului imunitar la o proteină pe care organismul o consideră, în mod greșit, periculoasă. Reacțiile pot apărea imediat după consum și pot fi severe – uneori chiar cu potențial de a pune viața în pericol. În schimb, intoleranța alimentară nu implică sistemul imunitar. Ea apare din cauza incapacității organismului de a digera sau metaboliza corect un aliment, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul intoleranței la lactoză,” explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
Simptomele în cazul alergiilor sunt mai violente și pot include erupții pe piele, vărsături, umflături ale feței, dificultăți de respirație sau scaune cu sânge ori mucus. Intoleranțele, în schimb, se manifestă mai ales prin balonare, dureri abdominale, diaree sau disconfort digestiv și apar de regulă mai târziu după ingestie.
„Diferențierea corectă este esențială. Alergiile alimentare necesită diagnostic alergologic, uneori tratament de urgență și un plan clar de evitare a alergenului. Intoleranțele pot fi gestionate prin ajustări ale dietei, fără restricții drastice. Tocmai de aceea, evaluarea de către un specialist este foarte importantă”, explică dr. Alexandra Cârstoiu.
Când este o urgență?
Dacă după consumul unui aliment copilul prezintă:
- dificultăți de respirație
- umflarea feței, limbii sau buzelor
- paloare sau stare de somnolență bruscă
- erupții extinse
- vomă în jet însoțită de apatie
→ Solicitați imediat ajutor medical. Acestea pot fi semne ale unei reacții alergice severe (anafilaxie)
Dacă nu are erupții pe piele, tot poate fi o alergie?
Da, chiar dacă nu are erupții pe piele, tot poate fi vorba despre o alergie alimentară.
„Mulți părinți asociază automat alergia cu o erupție cutanată, dar realitatea este că alergiile alimentare la copiii mici se manifestă adesea doar prin simptome digestive – vărsături, colici, scaune cu mucus sau sânge, constipație, agitație sau lipsa poftei de mâncare,” explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
În special la bebelușii sub 3 ani, reacțiile pot fi izolate la nivelul tractului digestiv, fără manifestări vizibile pe piele. Lipsa erupțiilor nu exclude o alergie – de aceea, este important ca părinții să observe întregul tablou de simptome și să ceară o evaluare de specialitate atunci când ceva nu pare în regulă.
„Fiecare copil are o reactivitate diferită. Unii vor avea doar dermatită, alții doar manifestări digestive. Doar în urma unei evaluări alergologice putem ști cu certitudine dacă este sau nu vorba despre o alergie alimentară”, spune medicul.
Când pot introduce oul, laptele, peștele în alimentația copilului?
Este o întrebare esențială pe care o pun mulți părinți la începutul diversificării – mai ales cei care se tem de alergii alimentare.
„Recomandările actuale susțin introducerea alimentelor cu potențial alergen, precum oul sau peștele, începând chiar de la debutul diversificării – adică în jurul vârstei de 6 luni, dacă dezvoltarea copilului o permite. Introducerea nu trebuie întârziată, ci făcută controlat, cu atenție la semnele de intoleranță sau alergie,” explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
Ce trebuie să știi:
- Oul (în special albușul, care este mai alergenic) se poate introduce gătit complet (fiert tare) de la 6 luni. Se începe cu o cantitate mică, în prima parte a zilei, și se urmăresc eventualele reacții.
- Peștele (de preferat cel cu conținut redus de mercur, cum ar fi păstrăvul sau somonul) poate fi oferit în cantități mici de la 6-7 luni. Gătit bine, fără oase și fără condimente.
- Laptele de vacă ca băutură principală nu este recomandat până la vârsta de 1 an. Însă produsele care conțin lapte procesat (brânză, iaurt, mâncăruri gătite cu lapte) pot fi introduse treptat după 6 luni, cu atenție la reacții.
E adevărat că trebuie să introduc alimentele alergene cât mai târziu?
NU. Aceasta este o idee veche, care nu mai este valabilă în lumina studiilor recente.
„Recomandările actuale ale societăților internaționale de alergologie și pediatrie susțin că alimentele cu potențial alergenic – precum oul, peștele, laptele (în forme procesate), arahidele – NU trebuie întârziate, ci introduse devreme, în jurul vârstei de 6 luni, când începe diversificarea,” explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
De ce e important să le introduci devreme, nu târziu?
- Studiile au arătat că introducerea timpurie (6-12 luni) a alimentelor alergenice poate reduce riscul dezvoltării alergiilor alimentare, mai ales în cazul copiilor predispuși.
- Amânarea introducerii – o practică frecventă în trecut – nu oferă protecție. Dimpotrivă, poate întârzia dezvoltarea toleranței la anumite proteine alimentare.
- Introducerea trebuie făcută controlat, cu alimente bine gătite, în cantități mici, pe rând, și cu monitorizare atentă.
„Sigur, dacă există deja o reacție suspectă sau un istoric alergic sever în familie, e indicat ca părintele să discute cu medicul alergolog înainte de diversificare. Dar, în general, întârzierea alimentelor alergene nu este o soluție preventivă – ci o alegere care poate deveni un dezavantaj”, spune medicul.
Dacă a avut o reacție, cât timp trebuie să evit alimentul?
Durata evitării unui aliment care a provocat o reacție alergică depinde de tipul reacției, de severitatea ei, de vârsta copilului și de tipul de alergie (IgE-mediată sau non-IgE). Nu există o regulă general valabilă pentru toți copiii. Decizia se ia individual, după evaluarea alergologică.
Ce înseamnă asta, concret?
- Dacă reacția a fost severă (urticarie extinsă, dificultăți respiratorii, vărsături în jet etc.), alimentul trebuie evitat complet și se stabilește un plan de reintroducere doar sub supraveghere medicală, de obicei după 12–18 luni.
- Dacă reacția a fost ușoară (simptome digestive sau cutanate izolate), se poate discuta o reintroducere mai rapidă, dar numai după teste alergologice și cu acordul specialistului.
- Reintroducerea NU se face niciodată acasă pe cont propriu, mai ales în cazul în care copilul a avut reacții anterioare.
Reevaluăm periodic copiii cu alergii alimentare. În multe cazuri, alergiile se pot diminua sau chiar remite complet până la 3–5 ani. Dar reintroducerea trebuie făcută în mod controlat, sigur, și numai atunci când există indicii că organismul copilului este pregătit să tolereze acel aliment”, explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
Ce formule de lapte sunt sigure pentru copiii cu alergie la proteina laptelui de vacă?
Aceasta este o întrebare esențială pentru părinții ai căror copii au fost diagnosticați cu alergie la proteina laptelui de vacă (APLV) – una dintre cele mai frecvente alergii alimentare în primii ani de viață.
„Nu toate formulele de lapte sunt potrivite pentru copiii cu APLV. Unele conțin proteine parțial hidrolizate sau chiar lapte de vacă sub o altă formă, ceea ce poate declanșa reacții alergice severe. De aceea, alegerea formulei trebuie făcută împreună cu medicul specialist”, explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
„Nu toate formulele de lapte sunt potrivite pentru copiii cu APLV. Unele conțin proteine parțial hidrolizate sau chiar lapte de vacă sub o altă formă, ceea ce poate declanșa reacții alergice severe. De aceea, alegerea formulei trebuie făcută împreună cu medicul specialist,” explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
Formulele recomandate în cazul APLV:
1. Formule extensiv hidrolizate (EHF)
Proteinele sunt descompuse în fragmente foarte mici, reducând riscul de reacții alergice. Indicate ca primă opțiune în majoritatea cazurilor de APLV.
Exemple comerciale: Nutramigen®, Alfaré®, Pepti Junior®, Pregomin®.
2. Formule pe bază de aminoacizi (AAF)
Conțin proteine complet descompuse în aminoacizi individuali – fără risc alergenic. Se recomandă în formele severe de APLV sau dacă copilul nu tolerează formula hidrolizată. Exemple comerciale: Neocate®, PurAmino®, Alfamino®.
3. Formule pe bază de soia
➤ Pot fi o alternativă după vârsta de 6 luni, doar în formele ușoare de APLV și numai dacă nu există alergie și la soia (ceea ce se întâmplă frecvent în cazul copiilor cu APLV).
➤ Nu sunt recomandate ca primă opțiune la sugari mai mici de 6 luni.
„Sub nicio formă nu se oferă formule „normale” sau „de continuare” cu lapte de vacă, chiar dacă sunt parțial hidrolizate sau destinate copiilor „sensibili”. Doar formulele specializate, recomandate de medic, sunt sigure,” subliniază dr. Cârstoiu.
Cum se testează un copil atât de mic pentru alergii?
Aceasta este o întrebare firească și importantă pentru orice părinte care observă simptome suspecte la bebelușul său – fie ele digestive, cutanate sau comportamentale.
„Mulți părinți se tem că bebelușul e prea mic pentru testele de alergie, dar adevărul este că evaluarea alergologică se poate face chiar și la câteva luni, dacă există semne sugestive. Totul se adaptează în funcție de vârsta copilului, de tipul de reacție și de istoricul medical”, explică dr. Alexandra Cârstoiu, medic primar alergologie și imunologie clinică la clinica DR.KID.
Ce presupune testarea alergologică la copiii mici?
1. Discuția detaliată cu părintele (anamneza)
Este primul și cel mai important pas. Medicul analizează:
- ce simptome are copilul și când apar
- ce alimente consumă sau a consumat mama (dacă e alăptat)
- dacă există reacții imediate sau întârziate
- istoricul familial de alergii
2. Jurnal alimentar + observație
Părintele poate fi rugat să noteze câteva zile ce mănâncă copilul și ce simptome apar – informații extrem de valoroase pentru diagnostic.
3. Teste alergologice specifice – în funcție de caz:
- Teste cutanate (prick test) – se aplică o picătură cu alergen pe pielea antebrațului, urmată de o înțepătură superficială, complet nedureroasă. Se pot face începând cu vârsta de câteva luni, dacă copilul permite.
- Analize de sânge (IgE specifice) – o simplă recoltare de sânge care determină prezența anticorpilor alergici față de anumite alimente. Se pot face la orice vârstă, chiar și la nou-născuți.
- Teste de provocare alimentară – se fac doar sub supraveghere medicală, într-un cadru controlat. Copilului i se administrează progresiv alimentul suspect, urmărindu-se reacția.
„Testarea nu este dureroasă și este adaptată copilului. Nu trebuie amânată din teamă. Cu cât știm mai devreme dacă este sau nu vorba despre o alergie, cu atât putem lua măsurile potrivite și putem preveni reacții viitoare”, conchide medicul.
