Te doare spatele într-o parte și nu știi dacă e de la coloană sau de la rinichi? Simți o înțepătură bruscă ce iradiază spre abdomen sau zona inghinală? Ai greață, dar nu ai mâncat nimic suspect? Temperaturile ridicate, deshidratarea și efortul fizic excesiv pot declanșa sau agrava o colică renală – una dintre cele mai intense dureri pe care le poate resimți un om. Vara, aceste episoade devin mai frecvente și mai periculoase, mai ales dacă nu consumi suficiente lichide. Cum îți dai seama că nu e doar o durere obișnuită de spate, ci o urgență renală? Ce simptome trebuie să te trimită imediat la medic? Ce măsuri poți lua? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Victoria Dincă, medic specialist nefrolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce este, de fapt, o criză de rinichi? Cum o definim medical?
Dr. Victoria Dincă: În termeni medicali, „criza de rinichi” se referă, cel mai frecvent, la o colică renală. Asta înseamnă un episod acut de durere lombară cauzată, de obicei, de obstrucția tractului urinar superior printr-un calcul (litiază renală sau ureterală). Durerea este tipic colicativă, de intensitate mare, unilaterală, cu iradiere spre flanc, abdomen inferior sau organe genitale. Uneori, este însoțită de greață, vărsături, hematurie și disurie. Alte entități care pot fi denumite popular „criză de rinichi”, dar care diferă din punct de vedere medical, includ:
– Pielonefrita acută: atunci când durerea lombară este asociată cu febră, frisoane, sindrom infecțios și semne urinare (disurie, urinări frecvente, urină tulbure);
– Obstrucția acută a tractului urinar superior fără litiază (ex: compresie extrinsecă sau cheag de sânge obstructiv);
– Mai rar, infarctul renal acut sau ruptura unui chist renal hemoragic pot da un tablou acut sugestiv.
Crizele de rinichi vara: ce factori influențează apariția acestora?
Media10: De ce apar mai frecvent crizele de rinichi vara? Care sunt factorii favorizanți cei mai întâlniți în sezonul cald?
Dr. Victoria Dincă: Colica renală, manifestare clinică acută a litiazei urinare obstructive, poate în mod cert să prezinte o incidență crescută în sezonul cald. Acest fenomen este susținut de o serie de factori fiziopatologici corelați cu deshidratarea și expunerea la temperaturi ambientale ridicate. Vara, pierderile insensibile de apă prin transpirație sunt semnificativ amplificate. În absența unui aport hidric adecvat, acest dezechilibru favorizează concentrarea urinei, creșterea osmolarității urinare și, implicit, precipitarea solutului litogen. Deshidratarea persistentă sau repetată poate conduce la o scădere a volumului urinar. Acest lucru reduce diluția inhibitorilor fiziologici ai cristalizării (precum citratul, magneziul sau glicozaminoglicanii).
Prin urmare, favorizează formarea de cristale și agregarea acestora în structuri litiogene. Mai mult, în condițiile de hipovolemie relativă, fluxul urinar încetinit favorizează stagnarea urinară. Astfel, se amplifică riscul de obstructie tubulară tranzitorie sau formare de calculi. Acest risc este amplificat la persoanele cu factori predispozanți – fie metabolici (hipercalciurie, hiperoxalurie, hiperuricurie), fie anatomici sau istorici (episoade anterioare de litiază). În același timp, poate afecta și persoane anterior sănătoase, mai ales în contextul unei hidratări inadecvate, activități fizice intense sau expuneri repetate la căldură.
Cum recunoști criza de rinichi?
Media10: Cum își poate da seama o persoană că are o criză de rinichi? Ce semne apar, de obicei, la debut?
Dr. Victoria Dincă: Semnele clinice tipice ale colicii renale sunt:
- Durerea lombară acută, colicativă: Este simptomul cardinal. Debutează brusc, în flanc sau în unghiul costovertebral, cu iradiere anterioară spre abdomenul inferior, regiunea inghinală, organele genitale externe. Are caracter spastic, ondulant, imposibil de ameliorat prin schimbarea poziției. Intensitatea este adesea extremă și poate fi însoțită de agitație psihomotorie.
- Hematuria: Prezența sângelui în urină, vizibilă (hematurie macroscopică) sau doar la analiză (microscopică). Este frecventă, mai ales în contextul unui calcul care traumatizează uroteliul.
- Simptome urinare joase: Polakiurie, disurie sau imperiozitate micțională pot apărea, în special, dacă fragmentul litiazic avansează spre ureterul distal sau vezică. Totuși, acestea pot lipsi în formele înalte de colică renală.
- Greață și vărsături: Acestea sunt reflexe vegetative frecvente în colica renală, secundare stimulării plexului celiac.
- Febră și frison (semne de gravitate): Dacă simptomatologia colicii se asociază cu febră, frison, alterarea stării generale, trebuie suspectată o complicație severă: pielonefrita obstructivă sau urosepsis. În aceste situații, se impune decompresia de urgență a tractului urinar (sondă, nefrostomă sau stent JJ) și antibioterapie intravenoasă rapidă.
- Oligurie sau anurie: Rar, dar posibilă în contextul unei obstrucții bilaterale sau la pacient cu rinichi unic funcțional. Reprezintă o urgență nefrologică absolută.
Criză de rinichi sau doar o durere locală?
Media10: Ce diferențiază colica renală de o simplă durere lombară sau musculară?
Dr. Victoria Dincă: Diferențierea între colica renală și durerea lombară sau musculară este esențială, atât pentru orientarea rapidă, cât și pentru evitarea explorărilor inutile. Deși ambele pot debuta acut și se localizează în regiunea lombară, mecanismele fiziopatologice, caracteristicile clinice și contextul asociat sunt profund diferite. Colica renală este o durere viscerală de tip obstructiv, cu origine în distensia acută a sistemului colector renal. Cel mai frecvent, apare din cauza unei litiaze obstructive pe traiectul ureteral. Este o durere violentă, cu debut brusc, de regulă unilaterală. Aceasta iradiază anterior spre flanc, abdomen inferior și, la bărbați, spre testicul, iar la femei, spre labia majoră. Caracteristic, durerea este colicativă, cu perioade de exacerbare și remisiune parțială, adesea însoțită de agitație psihomotorie – pacientul nu își găsește poziția de confort.
Se asociază frecvent cu simptome urinare precum: disurie, polakiurie, hematurie microscopică sau macroscopică și, uneori, cu greață și vărsături prin reflex viscerosomatic. În contrast, durerea lombară de cauză musculoscheletală are o geneză somatică. Aceasta este legată de contractura musculară, afectarea vertebrelor lombare sau a discurilor intervertebrale. Este o durere surdă, constantă, de intensitate variabilă, cu debut adesea insidios. Este agravată de mișcare, ortostatism prelungit sau efort fizic și ameliorată parțial în repaus. Palparea musculaturii paravertebrale evidențiază adesea contractură și sensibilitate localizată, fără iradiere tipică spre abdomenul inferior sau organele genitale. Nu se însoțește de manifestări urinare sau de agitație. De obicei, pacientul preferă repausul și evită mobilizarea.
Ecografia renală și CT-ul pot pune diagnosticul
Media10: Ce analize sau investigații sunt recomandate pentru a confirma o colică renală? Când este nevoie de ecografie sau tomografie și ce poate arăta fiecare?
Dr. Victoria Dincă: Diagnosticul pozitiv se bazează, în primul rând, pe criteriile clinice amintite anterior. Se recomandă sumarul de urină și examenul microscopic al sedimentului, utile pentru evidențierea hematuriei sau a cristaluriei sugestive. Determinarea creatininei serice are valoare esențială în contextul riscului de afectare acută a funcției renale, în special în obstrucția bilaterală sau la pacienții cu rinichi unic funcțional. De asemenea, markerii inflamatori (leucocitoză, CRP) pot orienta spre o complicație septică (pielonefrită obstructivă). Imagistic, ecografia renală este investigația de primă intenție, în special în contextul urgenței.
Deși nu vizualizează direct calculii ureterali (în special cei distali), ecografia poate sugera diagnosticul prin prezența hidronefrozei, a ureterului dilatat sau a unei imagini hiperecogene sugestive pentru litiază renală. Totuși, examenul imagistic de elecție rămâne tomografia computerizată. Aceasta are o sensibilitate și specificitate apropiate de 100% pentru calculii urinari, indiferent de compoziția lor. CT-ul este esențial atunci când ecografia este neconcludentă sau în absența dilatației sistemului pielocaliceal, dar simptomatologia este tipică. De asemenea, este recomandat în formele atipice, în cazurile de colică renală recurentă, în suspiciunea de complicații (abcese, pionefroză) sau în contextul unei prime prezentări cu durere severă la un pacient cu factori de risc pentru alte patologii abdominale sau vasculare (anevrism de aortă, apendicită, diverticulită).
Ai o criză de rinichi? Cum acționezi
Media10: Ce ar trebui să facă un pacient în momentul în care suspectează o criză de rinichi?
Dr. Victoria Dincă: În contextul unei suspiciuni de colică renală, este esențial ca pacientul să urmeze o conduită promptă. Simptomatologia poate reflecta fie o patologie urologică acută, fie o afecțiune obstructivă severă cu risc de compromitere funcțională renală. Primul gest indicat este solicitarea evaluării medicale de urgență. Acest lucru este cu atât mai important în cazul unei dureri lombare acute, de tip colicativ, cu iradiere inghinală, asociată cu greață, vărsături, hematurie sau febră. Automedicația – frecvent utilizată – poate masca tabloul clinic și întârzia diagnosticul etiologic.
Din acest motiv, este contraindicată până la evaluarea de specialitate. În paralel, pacientul trebuie să evite efortul fizic și să mențină un aport hidric moderat, fără excese, până la excluderea unei obstrucții urinare complete sau a unei infecții urinare obstructive. Aceste două situații reprezintă urgențe urologice majore. Prin urmare, necesită intervenție rapidă pentru deblocarea căii urinare și instituirea antibioterapiei în regim de spitalizare.
Cum se tratează criza de rinichi? Recomandările medicului
Media10: Ce soluții de tratament există în cazul unei crize de rinichi?
Dr. Victoria Dincă: Hidratarea adecvată reprezintă o măsură fundamentală, cu obiectivul menținerii unui volum urinar zilnic de peste 2 – 2,5 litri. Administrarea de citrat de potasiu este utilă în litiaza de tip oxalat de calciu cu hipocitraturie, datorită efectului alcalinizant și inhibitor asupra formării cristalelor. În cazurile de hiperuricozurie sau litiază de acid uric, allopurinolul sau febuxostatul pot fi indicate, împreună cu menținerea unui pH urinar alcalin.
Pe lângă măsurile farmacologice și dietetice, este esențială monitorizarea periodică a pacientului, atât clinic cât și imagistic, pentru a detecta recurențele asimptomatice și pentru a evalua eficiența intervențiilor. Educarea pacientului privind factorii favorizanți, importanța complianței și recunoașterea precoce a simptomatologiei sunt esențiale pentru prevenirea unor episoade recurente de colică renală, care pot avea impact cumulativ asupra parenchimului renal.
Măsuri de prevenție
Media10: Ce măsuri pot lua pacienții care au mai avut crize de rinichi pentru a preveni recidiva? După o colică renală, ce analize sau controale sunt necesare în următoarele luni?
Dr. Victoria Dincă: Pentru pacienții cu istoric de colică renală, strategia de prevenție vizează identificarea cauzei litogene și instituirea unor măsuri personalizate, pe termen lung. Evaluarea metabolică este indicată în special în cazul litiazei recurente, bilaterale sau la pacienți tineri. Aceasta include măsurarea calciului, acidului uric, citratului și oxalatului urinar din probe colectate pe 24 de ore. În funcție de tipul calculului, măsurile dietetice și farmacologice se individualizează.
