Stă cocoșat, are un umăr mai sus? Poate fi SCOLIOZA. Ce să faci

„De ce umărul copilului meu pare mai ridicat decât celălalt?”, „Stă mereu cocoșat, dar nu știu dacă e vorba doar de postură proastă sau de ceva mai grav…”, „Medicul de familie ne-a spus că ar putea avea scolioză. Ce înseamnă asta mai exact și ce putem face?”. Acestea sunt doar câteva dintre întrebările frecvente pe care părinții le adresează medicilor atunci când observă modificări de postură la copiii sau adolescenții lor.

De Ziua Internațională a Scoliozei, dr. Daniela Matei, medic primar în reabilitare medicală la NOVA CLINIC, oferă răspunsuri clare și sfaturi utile pentru a înțelege ce este scolioza, cum poate fi recunoscută din timp și ce soluții există pentru corectarea sau controlul acestei afecțiuni.

Ce este scolioza și cum apare?

Scolioza nu este doar o „poziție greșită a spatelui”. Este o deviere laterală a coloanei vertebrale, însoțită adesea de rotația vertebrelor, ceea ce poate duce la deformări vizibile ale trunchiului și dezechilibre musculare. Curbura poate fi în formă de „S” sau „C” și poate afecta diferite segmente ale coloanei: zona toracică, lombară sau ambele.

„Este important ca părinții să înțeleagă că scolioza nu înseamnă automat durere sau o afecțiune gravă, dar, netratată, poate evolua în timp și afecta calitatea vieții. Identificarea timpurie, în special în perioada de creștere accelerată, este esențială pentru a evita complicațiile pe termen lung”, explică dr. Daniela Matei, medic primar reabilitare medicală la NOVA CLINIC.

Conform datelor internaționale și observațiilor din practică, până la 2-3% dintre copii și adolescenți pot dezvolta scolioză structurală, iar procentul celor cu probleme de postură (fără deformare structurală, dar cu dezechilibre musculare) este mult mai mare – se estimează că peste 60% dintre elevi prezintă deviații posturale ușoare sau moderate, cauzate de:

• statul prelungit în bancă, la birou sau în fața ecranelor,
• lipsa activității fizice,
• purtarea greșită a ghiozdanelor,
• creșterea rapidă în perioada pubertății.

De asemenea, tot mai mulți adolescenți dezvoltă cifoză posturală – o poziție accentuată de „cocoșare” a spatelui superior – care poate fi confundată sau asociată cu scolioza.

„Din păcate, vedem în cabinet copii care ajung târziu la evaluare, uneori pentru că semnele nu sunt evidente sau sunt puse pe seama ‘unei posturi proaste’. Un screening simplu, efectuat de părinți sau în cadrul controalelor de rutină, poate face diferența între un copil care are nevoie doar de exerciții și unul care necesită intervenție complexă”, adaugă dr. Daniela Matei.

Semne de alarmă pe care părinții nu trebuie să le ignore

„Mereu le spun părinților: observarea atentă chiar în casă poate salva o coloană”, subliniază dr. Daniela Matei. Așa pot recunoaște primele semne:

•  Un umăr mai ridicat decât celălalt – chiar și 1–2 cm pot fi un indiciu.
•  Omoplat proeminent – la aplecarea înainte, apare ceea ce numim „coama de scolioză” – o zonă ușor ridicată.
•  Talia și șoldurile inegale – o șosetă sau pantaloni care „cad strâmb” în zona șoldurilor pot trăda un dezechilibru.
•  Spate încovoiat sau poziție cocoșată – dar atenție, cifoză și scolioză pot coexista.
•  Diferențe vizibile în testul lui Adam (copil aplecat cu picioarele drepte): orice asimetrie trebuie investigată.
•  Ușoară durere sau oboseală la stat prelungit în picioare sau după școală – chiar dacă nu pare grav la prima vedere.

Rolul reabilitării medicale în scolioză – mai mult decât exerciții

Tratamentul scoliozei nu înseamnă doar purtarea unui corset sau supravegherea curburii în timp. În cele mai multe cazuri, reabilitarea medicală este pilonul central al recuperării și prevenirii progresiei scoliozei, mai ales în perioada copilăriei și adolescenței, când corpul este în continuă transformare.

„Fiecare copil sau adolescent are o curbură unică și un ritm propriu de dezvoltare. De aceea, abordarea trebuie să fie personalizată – să țină cont nu doar de gradul scoliozei, ci și de vârstă, stil de viață, nivel de activitate fizică și impactul emoțional”, atrage atenția dr. Daniela Matei, medic primar reabilitare medicală la NOVA CLINIC.

Un plan complet de reabilitare poate include:

Kinetoterapie specializată pentru scolioză (Schroth, SEAS etc.)

Kinetoterapia este baza intervenției. Nu vorbim despre „gimnastică generală”, ci despre programe terapeutice personalizate, bazate pe metode validate științific:

• Metoda Schroth – folosește exerciții de respirație tridimensională, de corectare activă a curburii și poziționare posturală.
• SEAS (Scientific Exercise Approach to Scoliosis) – antrenează controlul activ al posturii și stabilizează coloana prin exerciții funcționale adaptate vârstei și stilului de viață.

Efectele sunt vizibile în timp: curbura se poate reduce cu câteva grade, iar riscul de progresie scade considerabil.

Corectarea posturii și echilibrului muscular

Un copil cu scolioză nu are doar o coloană înclinată, ci și:

• dezechilibre musculare (mușchi prea tensionați pe o parte și slăbiți pe cealaltă),
• dezechilibre de sprijin și mișcare (copilul calcă, stă sau aleargă incorect),
• deficite de conștientizare a propriei posturi (nu își dă seama că stă strâmb).

În cadrul programului de reabilitare, se lucrează activ la conștientizarea poziției corpului, corectarea sprijinului pe picioare, reeducarea mersului și stabilizarea trunchiului, pentru o postură naturală, nu forțată.

Masaj terapeutic și terapii adjuvante

În cazul scoliozei, musculatura este deseori tensionată, mai ales în zona spatelui, umerilor sau gâtului. Masajul terapeutic:

• detensionează fibrele musculare,
• îmbunătățește circulația,
• pregătește corpul pentru exerciții sau recuperează după efort.

În completare, se pot folosi: electroterapie, stretching pasiv, tehnici de miofascial release sau terapie manuală.

Rezultatul: copilul se simte mai bine, obosește mai puțin, doarme mai bine și acceptă mai ușor programul terapeutic.

Evaluări periodice pentru monitorizarea evoluției

Fiecare program eficient include etape clare de evaluare:

• măsurarea periodică a curburii (prin testul Adam, goniometru sau radiografii),
• analiza posturii și echilibrului,
• testarea forței și mobilității,
• evaluarea cooperării și a stării emoționale.

„Prin reevaluări constante, adaptăm programul în funcție de nevoile reale. E o colaborare în care copilul, părintele și terapeutul lucrează împreună pentru același scop,” subliniază dr. Daniela Matei.

Suport psihologic – componenta invizibilă, dar esențială

Adolescenții cu scolioză pot simți că „nu sunt la fel” ca ceilalți. Uneori refuză să poarte corsetul de teamă să nu fie judecați, evită sportul sau își pierd încrederea în propriul corp.

De aceea, colaborarea cu un psiholog face parte din planul holistic de reabilitare:

• îi ajută pe copii să își accepte corpul,
• le dezvoltă motivația de a continua exercițiile,
• le crește stima de sine și capacitatea de a face față provocărilor.

Întrebările frecvente ale părinților și adolescenților

Are dureri de spate. Sunt din cauza scoliozei?

Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le aud părinții atunci când vin la cabinet cu adolescentul lor. Răspunsul, ca de obicei în medicină, este: depinde.

Scolioza, în sine, nu provoacă întotdeauna durere, mai ales în formele ușoare sau moderate și la copii care sunt încă în plină creștere.
Dar în practică, mulți adolescenți cu scolioză acuză disconfort, tensiune musculară, oboseală după efort sau stat prelungit. Asta nu înseamnă că scolioza a avansat sau că e gravă – ci că organismul încearcă să compenseze dezechilibrul postural.

„Durerea nu vine de la coloană în sine, ci mai degrabă de la mușchii care muncesc inegal pentru a susține o coloană dezechilibrată. Unele grupuri musculare devin suprasolicitate, în timp ce altele slăbesc, ceea ce duce la tensiune, inflamație locală și, uneori, durere”, explică dr. Daniela Matei, medic primar reabilitare medicală la NOVA CLINIC.

Ce tip de durere apare?

• Durere surdă, în zona lombară sau toracală (mijlocul sau partea superioară a spatelui), care crește în intensitate după orele de școală.
• Senzație de tensiune între omoplați sau în partea dreaptă/stângă a coloanei.
• Oboseală musculară accentuată, chiar și după o zi „normală”.
• În cazuri mai rare, durere iradiată spre șold sau omoplat (în forme moderate spre severe sau cu discopatie asociată).

Ce agravează durerea?

• Statul prelungit pe scaun, fără pauze.
• Poziția asimetrică la birou sau când adolescentul stă frecvent cu un picior sub el.
• Lipsa mișcării – mai ales în rândul adolescenților sedentari.
• Stresul – da, și tensiunea emoțională poate accentua durerile musculoscheletale.

„Când copilul se plânge frecvent de dureri de spate, nu trebuie să ne grăbim să dăm vina doar pe scolioză – dar nici să ignorăm semnalul. Durerea este un semn de dezechilibru în sistemul musculoscheletal și merită investigată atent”,  adaugă dr. Daniela Matei.

Scolioza poate fi cauzată de statul la calculator sau pe telefon?

Aceasta este o întrebare firească în era digitală, în care copiii și adolescenții petrec ore în șir în fața ecranelor. Mulți părinți se întreabă dacă poziția greșită adoptată atunci când copilul stă cu capul în jos, pe telefon, sau încovoiat la birou, poate duce la scolioză.

Răspunsul este nu, dar cu un mare „dar”.

„Scolioza structurală – adică deformarea reală a coloanei în plan lateral – nu este cauzată de poziția la calculator sau telefon. Însă, statul prelungit în posturi incorecte poate duce la ceea ce numim scolioză funcțională sau posturală, adică o curbură care seamănă cu scolioza, dar nu este fixată în structura osoasă. Aceasta poate deveni problematică în timp dacă nu este corectată,” explică dr. Daniela Matei, medic primar reabilitare medicală la NOVA CLINIC.

 Ce se întâmplă, de fapt, în corpul copilului?

• Când copilul stă cu spatele curbat și capul înainte (poziția „text neck” la telefon sau „turtit pe birou”), mușchii spatelui și ai gâtului intră în dezechilibru.
• Se accentuează cifoza toracală și poate apărea asimetrie musculară, mai ales dacă poziția este menținută zilnic.
• În timp, aceste dezechilibre pot „trage” coloana într-o deviere ușoară și reversibilă – dacă este corectată la timp.
• Dacă copilul are deja o predispoziție genetică sau o scolioză ușoară nediagnosticată, postura greșită poate agrava situația.

Consecințele reale ale posturii greșite:

• dureri frecvente de spate și gât,
• oboseală musculară rapidă,
• lipsă de concentrare la școală,
• autoimagine negativă (din cauza aspectului cocoșat),
• risc crescut de progresie a unor deviații existente.

Ce e de făcut?

• Regulă de aur: 30–30 – la fiecare 30 de minute la birou sau telefon, 30 de secunde de mișcare activă.
• Înălțimea biroului, scaunului și a ecranului trebuie adaptate la vârsta copilului.
• Telefonul ridicat la nivelul ochilor, nu capul coborât.
• Pauze de stretching, mișcare, sport.
• Evaluare posturală anuală, chiar dacă nu există dureri – pentru a preveni din timp apariția unor deviații funcționale.

„Nu e vorba să interzicem tehnologia, ci să o învățăm să coexiste cu o coloană sănătoasă. Educația posturală ar trebui să fie parte din viața de zi cu zi, ca spălatul pe dinți”, adaugă dr. Daniela Matei.

E grav? Va trebui să poarte corset?

Aceasta este, de departe, cea mai încărcată emoțional întrebare. Când un medic pronunță cuvântul „scolioză”, părinții se gândesc adesea imediat la corset, la disconfort, la stigmatizare și la ideea că ceva „nu este în regulă” cu copilul lor. Adevărul este mult mai nuanțat.

„Doar o curbură peste 20–25° începe să devină semnificativă din punct de vedere medical. Purtarea corsetului este recomandată în general pentru curburi între 25 și 40 de grade, dar nu se aplică tuturor. Decizia depinde și de vârsta copilului, de ritmul de creștere și de gradul de maturizare osoasă”, explică dr. Daniela Matei, medic primar reabilitare medicală la NOVA CLINIC.

Cum se evaluează gravitatea?

Evaluarea scoliozei se face prin radiografie de coloană totală, iar curbura se măsoară în grade (unghiul Cobb):

• 0–10° – postură incorectă, nu scolioză structurală.
• 10–20° – scolioză ușoară; se monitorizează și se tratează prin exerciții.
• 25–40° – scolioză moderată; poate necesita purtarea unui corset ortopedic.
• Peste 45° – risc crescut de progresie; se discută intervenția chirurgicală în cazuri selecționate.

De ce contează vârsta și ritmul de creștere?

Un copil aflat în plină creștere (cu vârstă osoasă mică) are un risc mai mare ca scolioza să progreseze. În schimb, la un adolescent aproape de maturizarea osoasă, chiar și o curbură de 30–35° poate rămâne stabilă dacă este bine gestionată.

„Corsetul nu este un semn de gravitate, ci un instrument de protecție activă împotriva agravării. Nu corectează scolioza, dar o poate stabiliza cu succes dacă este purtat corect și susținut prin kinetoterapie”, adaugă dr. Matei.

Cum este purtat corsetul?

• Se recomandă, în general, purtare 16–20 de ore pe zi în perioadele active de creștere.
• Este confecționat pe măsura fiecărui copil, din materiale moderne, ușor de tolerat.
• Este însoțit obligatoriu de un program de exerciții de reabilitare – fără acestea, corsetul nu are eficiență optimă.

Se mai poate corecta scolioza după 14 ani?

Aceasta este o întrebare frecventă din partea părinților care află mai târziu de diagnosticul copilului, adesea după ce pubertatea a început sau chiar s-a încheiat. Vestea bună este că da, se poate face ceva – chiar și după vârsta de 14 ani.

„Nu este niciodată prea târziu să intervenim, mai ales dacă avem un adolescent motivat. Chiar dacă după 14 ani creșterea începe să încetinească, reabilitarea medicală bine condusă poate stabiliza scolioza și corecta parțial postura,  explică dr. Daniela Matei, medic primar reabilitare medicală la NOVA CLINIC.

Contează dacă mai crește copilul?

Da. Corectarea scoliozei depinde în mare măsură de stadiul de creștere osoasă. Cu cât copilul este mai aproape de maturizarea osoasă completă (încheierea creșterii), cu atât șansele de corectare scad, dar nu dispar complet.

Se evaluează prin:

• vârsta cronologică și biologică (Risser score),
• apariția menstruației (la fete),
• înălțime, modificări pubertare, radiografie de coloană.

Dacă procesul de creștere nu s-a încheiat complet, intervenția poate avea efecte vizibile asupra curbării coloanei. Dacă dezvoltarea este aproape completă, accentul se mută pe:

• stabilizarea curburii,
• corectarea dezechilibrelor musculare,
• evitarea durerilor și a limitărilor funcționale în viața adultă.

Ce putem face după 14 ani?

• Exerciții terapeutice personalizate, în special prin metode ca Schroth sau SEAS, care antrenează controlul postural activ.
• Întărirea musculaturii spatelui și a centurii abdominale, pentru susținerea corectă a coloanei.
• Corectarea posturii în activitățile zilnice – școală, sport, stat la birou.
• Antrenamente de conștientizare corporală – copilul învață cum să-și „corecteze singur” postura.
• Evacuarea tensiunilor musculare cronice prin masaj terapeutic și stretching.
• În unele cazuri, dacă curbura este semnificativă și copilul mai crește, corsetul poate fi încă util.

„La 14–16 ani nu mai lucrăm doar cu o coloană care crește, ci și cu un adolescent care gândește, simte, alege. Succesul intervenției depinde și de motivația lui, de implicarea familiei și de înțelegerea obiectivelor pe termen lung,” subliniază dr. Matei.