Ai început să eviți ața dentară pentru că îți provoacă sângerări? Gingiile sunt mereu roșii și parcă dinții sunt „mai lungi”? Mulți spun: „Mă spăl prea agresiv pe dinți” sau „Nu mă doare, deci nu e nimic grav”, însă nu e vorba despre ce faci greșit, ci despre faptul că ignori aceste simptome. Dacă și tu te gândești că e ceva normal, că „așa am eu gingiile, mai sensibile”, să știi că s-ar putea să ai o surpriză când ajungi la stomatolog. Sângerarea gingivală nu e un simptom banal, ci o boală numită gingivită. În timp, ea poate duce la parodontoză – un stadiu avansat al gingivitei – și chiar la pierderea dinților. Cum faci diferența între cele două și ce trebuie să știi pentru a-ți proteja zâmbetul? Află răspunsurile de la dr. Alexandra Ciucă, medic stomatolog cu specializare în parodontologie.
Ca să poți identifica problema, trebuie să înțelegi ce înseamnă și cum se caracterizează cele două afecțiuni:
Gingivita este o inflamație a gingiilor, adică a țesutului moale care înconjoară dinții. Practic, gingiile se irită din cauza bacteriilor care se adună pe dinți și gingii, mai ales când nu te speli bine pe dinți. Gingiile devin roșii, umflate și pot să sângereze ușor.
Exemplu: Dacă observi că, după ce te speli pe dinți, gingiile tale sângerează puțin și sunt sensibile, dar nu simți durere, cel mai probabil ai gingivită.
Boala parodontală este o problemă mai gravă, care apare dacă gingivita nu este tratată la timp. Afectează nu doar gingiile, ci și țesuturile și osul care țin dinții în loc. Pe măsură ce boala evoluează, gingiile se retrag, apar „pungi” între dinți și locuri unde se adună bacterii, iar osul de sub dinți începe să se distrugă.
Exemplu: Dacă ai gingii care sângerează frecvent, observi că dinții „par mai lungi” pentru că gingiile s-au retras sau dacă simți că dinții sunt „slăbiți” când mănânci sau vorbești, este posibil să ai boală parodontală.
„Diferența dintre gingivită și boala parodontală constă în afectarea țesutului de suport al dintelui. Osul, ligamentul parodontal și cementul radicular suferă o pierdere în cazul bolii parodontale, cauzată de prezența microorganismelor specifice acestei afecțiuni. Gingivita este o formă incipientă, precursoare a bolii parodontale. Dacă gingivita nu este diagnosticată și tratată la timp, poate evolua ușor către boala parodontală. Aceasta este cunoscută în popor și sub numele de parodontoză. Ea duce la pierderea țesutului de suport al dinților prin distrugerea ligamentului parodontal și a osului care susține dintele în alveolă”, explică medicul.
Cum descoperi boala parodontală?
Boala parodontală este o afecțiune care evoluează lent, de-a lungul mai multor ani, fără să provoace durere sau disconfort vizibil. De multe ori, nu vei observa nimic neobișnuit. De exemplu, poate să apară o retragere ușoară a gingiilor, iar dinții să pară puțin mai lungi decât înainte. Aceste simptome sunt adesea ignorate sau puse pe seama înaintării în vârstă. Sau poate simți că dinții „se ating diferit” când muști, dar fără să te doară sau să îți creeze o problemă reală. Aceste semne subtile pot trece complet neobservate pentru că nu provoacă, de fapt, un disconfort major.
În plus, respirația neplăcută persistentă sau senzația de gingii ușor sensibile în anumite zone pot fi primele indicii. Totuși, ele sunt adesea atribuite altor cauze și nu te determină să mergi imediat la stomatolog. Din această cauză, boala parodontală este considerată o afecțiune „tăcută”. Ea avansează fără prea mult „zgomot”, iar de cele mai multe ori este diagnosticată abia atunci când se face un control stomatologic de rutină. Așadar, chiar dacă nu simți nimic în neregulă, controalele regulate la medicul stomatolog sunt singura modalitate sigură de a depista această boală încă din stadii incipiente, când poate fi tratată mult mai ușor.
„Semnele bolii parodontale pot trece ușor neobservate, deoarece această afecțiune se poate dezvolta lent, pe termen lung, fără ca pacientul să resimtă durere sau să observe sângerări ale gingiilor. De multe ori, boala parodontală poate apărea împreună cu gingivita. Totuși, cele două condiții sunt distincte și pot exista și separat. Tocmai această lipsă de simptome evidente face ca boala parodontală să fie periculoasă. Evoluează în tăcere, afectând progresiv țesuturile de suport ale dinților”, spune dr. Alexandra Ciucă, medic stomatolog cu specializare în parodontologie.
Semnele de alarmă la care trebuie să fii atent:
- Gingiile par retrase sau mai „lungi” în jurul dinților
- Mobilitatea dinților sau senzația că dinții „se mișcă”
- Respirație neplăcută persistentă (halitoză)
- Durere sau disconfort ușor la mestecat
- Pungi adânci între dinți și gingii, care pot acumula resturi alimentare
- Schimbarea poziției dinților sau apariția spațiilor între ei din senin
- Umflarea sau roșeața gingiilor, chiar dacă nu sângerează frecvent
De ce trebuie să mergi imediat la stomatolog?
Boala parodontală este o afecțiune care nu se poate vedea întotdeauna cu ochiul liber și care nu doare la început, așa că uneori nici nu știi că o ai. De aceea, medicul stomatolog trebuie să se folosească de anumite investigații pentru a afla ce se întâmplă în profunzimea gingiilor și a osului care ține dinții pe loc.
În timpul consultului, medicul nu se uită doar la dinți, ci verifică cât de bine sunt atașate gingiile de dinți și cât spațiu există între ele. Uneori, pentru a vedea mai bine dacă osul s-a subțiat sau s-a retras, se folosesc radiografii speciale care arată exact această zonă. Aceste investigații ajută medicul să înțeleagă cât de sănătoase sunt rădăcinile dinților și să stabilească dacă este nevoie de tratament, chiar dacă tu nu simți niciun disconfort. Astfel, boala poate fi descoperită la timp, înainte să provoace probleme serioase.
„Diagnosticul de boală parodontală se stabilește doar în urma unui consult detaliat efectuat în cabinetul stomatologic de specialitate. Medicul examinează cu atenție gingiile, măsoară adâncimea pungilor parodontale – spațiile care se formează între dinți și gingii – și verifică mobilitatea dinților. Pentru a înțelege mai bine starea țesuturilor de suport, sunt necesare și radiografii endoorale. Acestea oferă imagini clare ale osului maxilar și mandibular, precum și ale marginii gingivale. Radiografiile endoorale ajută la evaluarea gradului de pierdere osoasă și permit medicului să stabilească un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărui pacient. Fără aceste investigații, boala parodontală poate trece neobservată sau poate fi subestimată, ceea ce poate duce la complicații pe termen lung”, spune medicul.
Dacă descoperi din timp problema, o poți trata eficient
Atât gingivita, cât și boala parodontală pot fi ținute foarte bine sub control dacă sunt descoperite la timp. În fazele inițiale, procedurile sunt simple și eficiente, iar intervenția rapidă ajută la oprirea evoluției bolii. De exemplu, o curățare profesională care îndepărtează placa bacteriană și tartrul poate reduce inflamația și poate restabili sănătatea gingiilor. Pe măsură ce boala avansează, tratamentele devin mai complexe. Medicul stomatolog poate realiza o curățare profundă a rădăcinilor dinților, pentru a elimina bacteriile adunate sub gingii. În unele cazuri, sunt recomandate și tratamente medicamentoase locale, pentru a calma inflamația și a combate infecția.
Boala parodontală netratată duce la pierderea dinților
„De ce se mi mișcă dinții?”, „Înainte aveam dinții foarte frumoși. Ce s-a întâmplat cu ei?”, „Pot să îmi pierd dinții?” Acestea sunt întrebări frecvente pe care și le pun pacienții, mai ales când boala este avansată și apar simptome neobișnuite. Dinții care se mișcă nu sunt doar un inconvenient estetic – pot face dificilă masticația și pot afecta sănătatea întregii cavități orale. Imaginează-ți că un dinte se clatină ca ramura unui copac pe un vânt puternic – fără sprijin solid, până la urmă, acea creangă va ceda și va cădea. Același lucru se întâmplă și cu dintele tău. De aceea, este esențial să nu ignori semnele și să consulți medicul stomatolog la primele suspiciuni. Un control regulat poate preveni aceste probleme înainte să devină ireversibile.
„Prin neprezentarea la medic și lipsa unui tratament adecvat, leziunile cauzate de boala parodontală pot deveni tot mai profunde. Inflamația și distrugerea țesuturilor de suport – osul și ligamentul parodontal – continuă să progreseze, iar în timp susținerea dintelui slăbește semnificativ. Astfel, dinții pot deveni mobili, se pot mișca ușor în cavitatea bucală și, în cele din urmă, pot fi pierduți. Această pierdere a dinților poate afecta nu doar aspectul estetic, ci și funcția masticatorie și sănătatea generală a cavității orale”, concluzionează dr. Alexandra Ciucă, medic stomatolog cu specializare în parodontologie.
