Te confrunți cu o tuse supărătoare care nu dă semne să treacă? Ai observat un șuierat ciudat în piept atunci când respiri? Aceste simptome, deși par banale la început, pot ascunde afecțiuni serioase precum astmul bronșic sau BPOC-ul. În alte cazuri, ele pot fi semnul unei infecții, al unei reacții alergice severe sau chiar al unei boli pulmonare grave. De aceea, este important să nu le ignorăm, mai ales dacă se repetă sau se agravează. De ce apar aceste simptome? Care sunt cauzele ascunse? Cât de important este să intervenim la timp? Ce soluții de tratament există? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Marius Pițigoi, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Renașterea, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Tot mai multe persoane se plâng de tuse seacă sau respirație șuierătoare, mai ales în sezonul cald. Ce boli pot sta în spatele acestor simptome aparent banale?
Dr. Marius Pițigoi: Este cunoscut faptul că anumiți factori fizici, cum ar fi căldura uscată, pot declanșa apariția tusei. Acest simptom poate duce la descoperirea unor afecțiuni pulmonare nediagnosticate anterior, aflate într-un stadiu subclinic. Printre acestea se numără: astmul bronșic, rinita alergică sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). De asemenea, căldura uscată facilitează transportul particulelor și al pulberilor pe distanțe mai mari decât în mod obișnuit. Acest lucru poate cauza dificultăți pacienților cu afecțiuni respiratorii preexistente, chiar dacă boala lor fusese anterior stabilă. În plus, căldura excesivă poate agrava bolile pulmonare cronice deja cunoscute sau poate duce la decompensarea unor afecțiuni cardiovasculare care influențează funcția pulmonară.
Ce factori cresc riscul de apariție a acestor simptome?
Media10: Cât de important este contextul în care apar aceste simptome, cum ar fi: sezonul, vârsta pacientului, istoricul medical?
Dr. Marius Pițigoi: În ceea ce privește sezonul, se știe că unele afecțiuni pulmonare sunt mai frecvente în anumite perioade ale anului. De exemplu, primăvara, când plantele înmuguresc și înfloresc, crește incidența alergiilor sezoniere (polinoză), iar în sezonul rece apar mai des infecții respiratorii precum bronșiolita sau gripa. Ambele situații pot declanșa sau agrava un astm bronșic. Tot în sezonul rece pot apărea acutizări ale bronșitei cronice, sinuzitei sau BPOC-ului. Vârsta pacientului este, de asemenea, importantă. La copiii mici, wheezingul este mai frecvent și apare adesea în contextul infecțiilor virale, cum ar fi cele cauzate de virusul sincțial respirator. Tot la această vârstă pot fi depistate unele anomalii de dezvoltare pulmonară. La adulți, apariția wheezingului poate semnala prezența unei afecțiuni precum astmul bronșic, BPOC-ul sau chiar o patologie tumorală.
Istoricul medical este esențial în evaluarea pacientului. Persoanele cu antecedente de atopie – cum ar fi rinita alergică sau dermatita atopică – și cele cu polipoză nazală au un risc mai mare de a dezvolta astm bronșic. De asemenea, pacienții care au avut infecții respiratorii frecvente în copilărie sau care s-au născut cu greutate mică sunt mai predispuși la bronșită cronică. Un istoric de tuberculoză poate duce, în timp, la apariția bronșiectaziilor. În plus, anumite boli sistemice pot, în evoluția lor, să afecteze plămânii.
Tusea seacă persistentă: ce poate ascunde?
Media10: Tusea seacă persistentă este adesea trecută cu vederea. Care sunt cele mai frecvente cauze pulmonare pe care le ascunde? Poate fi un prim semn de astm bronșic sau de BPOC?
Dr. Marius Pițigoi: Tusea seacă persistentă este adesea trecută cu vederea sau tratată simptomatic. Totuși, ea poate fi semnul unor afecțiuni pulmonare serioase. Cele mai frecvente cauze pulmonare ascunse ale tusei seci persistente sunt: astmul bronșic, pneumopatiile interstițiale difuze, BPOC, tuberculoza pulmonară, neoplasmul bronhopulmonar. În același timp, tusea seacă poate fi un prim semn atât de astm bronșic, cât și de bronhopneumopatie cronică obstructivă, însă cu unele diferențe importante între cele două afecțiuni.
În astmul bronșic, tusea seacă poate apărea în timpul nopții, trezește bolnavul din somn, apare în urma unui efort sau a unei expuneri la alergeni. În plus, se asociază frecvent cu respirație șuierătoare și senzație de constricție toracică. Aceste simptome sunt, de obicei, reversibile spontan sau cu tratament. În schimb, în BPOC, tusea seacă poate fi rar un simptom inițial. Cel mai frecvent, ea este însoțită de expectorație. Tusea este adesea persistentă și progresivă, nu reversibilă, și se asociază cu dispnee de efort care se agravează în timp.
Cauze grave
Alte cauze de tuse seacă sunt reprezentate de afecțiunile infecțioase pleuropulmonare precum chistul hidatic. Aceasta apare din cauza compresiunii și iritației bronșice exercitate de chist asupra structurilor respiratorii. Tuberculoza pulmonară, în formele incipiente sau infiltrative, poate debuta cu tuse seacă. Același lucru este valabil și în stadiul de sechele pulmonare, când rămân leziuni reziduale care pot menține acest simptom. Infecțiile și inflamațiile localizate la nivelul pleurei, în special cele care irită receptorii pleurali, provoacă frecvent tuse uscată, uneori însoțită de durere toracică. O altă cauză importantă o reprezintă tumorile pulmonare sau pleurale. Atât tumorile benigne (papilomul pulmonar, condromul), cât și cele maligne (neoplasmul bronhopulmonar, metastazele pulmonare, mezoteliomul pleural), pot avea printre simptome tusea seacă. Afecțiunile mediastinale pot duce și ele la apariția acestui simptom. Tumorile mediastinale, adenopatiile și mediastinita fibrozantă pot provoca tuse uscată prin mecanisme de tracțiune, compresie sau tensiune exercitate asupra traheei sau bronhiilor principale.
„Tusea care apare la efort este considerată o formă de exprimare a dispneei”
Media10: Ce legătură există între tusea seacă și afecțiunile interstițiale pulmonare?
Dr. Marius Pițigoi: Tusea este un simptom frecvent întâlnit în pneumopatiile interstițiale. Alături de dispnee, reprezintă una dintre cele mai comune manifestări ale acestor afecțiuni. În unele cazuri, tusea care apare la efort este considerată o formă de exprimare a dispneei – practic, în loc să resimtă dificultăți de respirație, pacientul manifestă tuse. Un aspect caracteristic al tusei din pneumopatiile interstițiale este faptul că este uscată și neproductivă – nu se însoțește de eliminarea de secreții pulmonare.
„Respirația șuierătoare trebuie considerată un semnal de alarmă și investigată imediat”
Media10: Cum este resimțită respirația șuierătoare de pacienți și când este aceasta un semn de o afecțiune serioasă și nu doar o reacție trecătoare la efort sau alergeni?
Dr. Marius Pițigoi: Respirația șuierătoare trebuie considerată un semnal de alarmă și investigată imediat atunci când este însoțită de alte simptome. Dintre acestea, putem aminti: dificultăți de respirație, tuse, durere în piept, febră, respirație accelerată, dificultăți de vorbire, umflarea buzelor, colorație albăstruie a gurii și a unghiilor (cianoză), precum și modificări ale semnelor vitale – creșterea frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale sau tulburări ale stării de conștiență. Pacienții descriu adesea respirația șuierătoare ca un sunet asemănător unui fluierat, însoțit de o senzație intensă de lipsă de aer care le afectează capacitatea de a vorbi. În aceste situații, respirația devine rapidă și superficială, ceea ce duce la eliminarea excesivă a dioxidului de carbon. Această pierdere determină reacții compensatorii în organism, iar cu cât respirația șuierătoare persistă, cu atât dezechilibrul metabolic devine mai grav.
Respirația șuierătoare poate apărea acut în cazul unui episod de astm bronșic, dar poate apărea și lent, progresiv, în afecțiuni cronice precum: emfizemul pulmonar, bronșita cronică sau BPOC. În aceste cazuri, instalarea este treptată, iar simptomele de suferință respiratorie se accentuează în timp, mai ales din cauza lipsei cronice de oxigen. La pacienții cu astm, respirația șuierătoare apare în pusee, în timp ce la cei cu BPOC este prezentă în mod constant. Mulți dintre ei se obișnuiesc cu respirația șuierătoare și ajung să o perceapă ca pe un simptom normal. În stadii avansate, lipsa prelungită de oxigen poate duce la apariția hipocratismului digital – o deformare a degetelor și unghiilor, care devin groase, lucioase și bombate, cunoscute și sub denumirea de „unghii de toboșar”.
Apar împreună? Pot fi mai multe cauze
Media10: Când vin împreună – respirația șuierătoare și tusea seacă – ce suspiciuni ridică în mod frecvent? Mai apar și alte simptome pe lângă?
Dr. Marius Pițigoi: Atunci când tusea seacă și respirația șuierătoare apar simultan, nu trebuie să ne gândim doar la astm bronșic sau bronhopneumopatie cronică obstructivă. Există și alte afecțiuni care pot determina asocierea acestor două simptome. Printre ele se numără: aspirația unui corp străin, stenoza traheală, prezența unor anomalii intrabronșice sau a unor leziuni cicatriceale la nivelul bronhiilor, gușa retrosternală, timomul, laringita striduloasă, bronșiolita, bronșiolita respiratorie asociată pneumopatiei interstițiale difuze, diskinezia traheobronșică, șocul anafilactic, sindromul carcinoid sau angeițele alergice. În unele cazuri, tusea seacă și respirația șuierătoare pot fi singurele simptome. Însă, de cele mai multe ori, ele se asociază cu alte manifestări, fie respiratorii, fie generale. Printre simptomele respiratorii care pot apărea se numără: durerea toracică, expectorația, dificultățile de respirație (dispneea) și cianoza. Simptomele generale pot include: astenia fizică, febra, frisoanele și scăderea în greutate.
Prima dată se face o radiografie toracică
Media10: Ce analize și investigații sunt esențiale pentru a face diagnosticul diferențial?
Dr. Marius Pițigoi: Manifestările acestor afecțiuni sunt adesea asemănătoare, motiv pentru care este esențial să efectuăm o serie de investigații care să ne ajute să diferențiem cauzele. Printre investigațiile uzuale în pneumologie, radiografia toracică este adesea prima metodă folosită. Ea ne ajută să excludem sau să identificăm leziuni la nivelul parenchimului pulmonar. Atunci când rezultatul nu este concludent sau ridică suspiciuni privind o afecțiune mai gravă, putem apela la metode imagistice suplimentare, precum ecografia toracică sau tomografia computerizată (CT), care oferă detalii mai precise.
Funcția pulmonară este evaluată prin spirometrie, una dintre cele mai accesibile și utile probe funcționale respiratorii. Aceasta ne ajută să identificăm o eventuală obstrucție la nivelul căilor respiratorii și să facem diferența între astmul bronșic și BPOC. În cazul în care suspectăm un astm bronșic, mai ales dacă boala nu răspunde corespunzător la tratament, este important să stabilim fenotipul. În astfel de situații, solicităm teste alergologice cutanate, determinarea nivelului imunoglobulinelor serice, analiza eozinofilelor din spută și măsurarea fracției de monoxid de azot în aerul expirat.
Cum scapi de simptome? Tratează boala de fond
Media10: Ce soluții de tratament există pentru a scăpa de aceste simptome, în funcție de cauze?
Dr. Marius Pițigoi: Tratamentul variază în funcție de afecțiunea de fond care provoacă tusea seacă sau respirația șuierătoare. În cazul astmului bronșic, o boală cu evoluție variabilă, pot exista perioade cu simptome accentuate și perioade de acalmie. De aceea, tratamentul trebuie adaptat în funcție de severitatea simptomelor. În fazele acute se intensifică terapia, iar în perioadele liniștite se pot reduce dozele. Tratamentul de bază în astm are ca obiectiv reducerea inflamației căilor respiratorii, folosind medicamente precum corticosteroizii inhalatori sau antileukotrienele. În BPOC, unde obstrucția căilor respiratorii este permanentă, tratamentul urmărește menținerea funcției pulmonare și prevenirea degradării acesteia.
În funcție de stadiul bolii, se administrează bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune – fie din clasa anticolinergicelor, fie din cea a agoniștilor beta-2 adrenergici. În anumite cazuri, se asociază corticosteroizi inhalatori sau medicamente cu efect antioxidant pentru a reduce riscul de exacerbări. Dacă tusea seacă este cauzată de tuberculoza pulmonară, tratamentul constă într-o schemă antibiotică standardizată, specifică acestei infecții. În cazul fibrozării plămânilor, cum se întâmplă în fibroza pulmonară idiopatică, se pot administra terapii antifibrotice care încetinesc progresia bolii. Așadar, soluția pentru ameliorarea acestor simptome stă în identificarea cauzei de bază și administrarea tratamentului specific fiecărei patologii.
„O criză de astm netratată la timp poate duce la deces”
Media10: Cât de importantă este intervenția precoce în aceste cazuri? Pot fi prevenite complicațiile dacă se pune un diagnostic corect din timp?
Dr. Marius Pițigoi: Intervenția precoce este esențială, mai ales în cazul astmului bronșic. O criză de astm netratată la timp poate duce la deces, iar acest risc rămâne prezent în ciuda progreselor terapeutice și a noilor medicamente apărute în ultimii ani. Din păcate, încă se înregistrează decese în rândul pacienților cu astm. În cazul BPOC, episoadele de exacerbare determină o deteriorare accelerată a funcției respiratorii, mai rapidă decât evoluția naturală a bolii. De aceea, controlul astmului și prevenirea exacerbărilor în BPOC prin diagnostic precoce și monitorizare regulată sunt esențiale. O bună colaborare cu medicul pneumolog poate ajuta pacienții să ducă o viață cât mai apropiată de normal, reducând semnificativ riscul complicațiilor și al spitalizărilor frecvente.
Media10: Ce greșeli fac cel mai des pacienții care ignoră aceste simptome sau se tratează „după ureche”?
Dr. Marius Pițigoi: Una dintre cele mai frecvente greșeli este automedicația. Mulți pacienți își administrează medicamente nepotrivite afecțiunii lor, fără o evaluare medicală corectă. Mai grav, uneori asociază mai multe medicamente care potențează efectele adverse și pot duce la leziuni serioase ale unor organe precum: ficatul, rinichii sau stomacul. De asemenea, folosirea incorectă a dozelor – fie prea mici, fie prea mari – duce fie la lipsa unui efect terapeutic, fie la reacții adverse periculoase. O altă greșeală frecventă este întreruperea tratamentului în bolile cronice, cum sunt astmul sau BPOC-ul, din momentul în care simptomele se ameliorează. Aceste boli nu se vindecă, iar tratamentul are rolul de a le ține sub control și de a preveni agravările. Întreruperea lui duce, aproape inevitabil, la reapariția simptomelor și, uneori, într-o formă mai severă decât anterior.
Semne de alarmă: când trebuie să mergi imediat la medic?
Media10: Ce semne ar trebui să determine un pacient să ceară urgent sfatul unui medic pneumolog?
Dr. Marius Pițigoi: Un pacient ar trebui să solicite consultul unui medic pneumolog de urgență dacă apar următoarele semne:
- dificultăți de respirație care se accentuează rapid, mai ales în repaus sau la eforturi minime;
- tuse persistentă care durează mai mult de trei săptămâni;
- eliminarea de secreții pulmonare abundente;
- apariția hemoptiziei (eliminarea de sânge prin tuse);
- durere toracică neexplicată, accentuată la respirație profundă sau la tuse;
- respirație șuierătoare (wheezing) sau alte zgomote respiratorii apărute brusc;
- febră mare, frisoane și stare generală alterată asociate cu simptome respiratorii – semne care pot indica o infecție pulmonară severă.
Ce măsuri trebuie luate pentru a preveni apariția acestor simptome?
Media10: Cum putem preveni apariția tusei seci și a respirației șuierătoare? De ce lucruri trebuie să ținem cont?
Dr. Marius Pițigoi: Măsurile generale de prevenție presupun identificarea și reducerea expunerii la factorii de risc care pot duce la apariția acestor simptome. Este esențială renunțarea la fumat, inclusiv la țigaretele de foi sau la țigaretele electronice, deoarece s-a demonstrat că și acestea pot provoca toxicitate pulmonară. De asemenea, trebuie redusă expunerea la poluanți atmosferici și la cei din interiorul locuinței. Este importantă și identificarea și eliminarea alergenilor sau sensibilizanților din mediul înconjurător. Prudența în administrarea unor medicamente precum antiinflamatoarele non-steroidiene, aspirina sau betablocantele neselective este, de asemenea, necesară.
Pentru reducerea riscului de infecții pulmonare, trebuie evitate schimbările bruște de temperatură, utilizarea incorectă a aerului condiționat în sezonul cald și zonele aglomerate, mai ales în perioadele cu risc crescut de viroze. Vaccinarea antigripală și antipneumococică rămâne una dintre cele mai eficiente intervenții de prevenție, mai ales în cazul pacienților cu afecțiuni pulmonare cronice.
