„Insuficiența renală mai poate fi oprită?” „Există șanse să nu ajung la dializă?” Sunt întrebări pe care și le pun adesea pacienții diagnosticați cu insuficiență renală. Deși este o afecțiune cronică, în multe cazuri evoluția bolii poate fi încetinită sau chiar stabilizată, mai ales dacă este depistată la timp și tratată corect. Monitorizarea atentă, regimul alimentar, controlul tensiunii arteriale și colaborarea strânsă cu medicul nefrolog pot face o mare diferență în ceea ce privește calitatea vieții pacientului și, în același timp, speranța de viață a acestuia. Ce este insuficiența renală? Cum poți ține boala sub control? Ce măsuri trebuie să iei pentru a încetini evoluția? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Victoria Dincă, medic specialist nefrolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce este, mai exact, insuficiența renală și cum se ajunge la acest diagnostic?
Dr. Victoria Dincă: Insuficiența renală este o afecțiune ce se instalează, de cele mai multe ori, silențios. Ea se definește prin faptul că rinichii nu mai reușesc treptat să-și îndeplinească funcțiile esențiale pentru menținerea echilibrului intern al organismului. În mod normal, rinichii filtrează sângele, eliminând deșeurile metabolice, toxinele și excesul de apă sub formă de urină. Atunci când își pierd capacitatea de filtrare, aceste substanțe nocive se acumulează în organism, afectând funcționarea altor organe și sisteme. Diagnosticul de insuficiență renală este stabilit pe baza unor modificări specifice, evidențiate în analizele de laborator și investigațiile imagistice. Printre acestea se numără: creșterea nivelului seric al creatininei și ureei, scăderea ratei de filtrare glomerulară, instalarea anemiei, precum și modificări structurale renale evidențiate imagistic. Cumularea acestor modificări conduce la diagnosticul de boală cronică de rinichi.
Tipuri de insuficiență renală
Media10: Care este diferența dintre insuficiența renală acută și cea cronică?
Dr. Victoria Dincă: Insuficiența renală acută are un debut brusc, fiind cauzată de factori reversibili precum: deshidratarea, infecțiile sau medicamentele toxice. Ea poate fi tratată eficient dacă este depistată la timp. În schimb, insuficiența renală cronică (BCR) evoluează lent, pe parcursul anilor, este ireversibilă și apare adesea ca urmare a unor boli cronice.
Media10: Care sunt cele mai frecvente cauze care duc la insuficiență renală cronică?
Dr. Victoria Dincă: Insuficiența renală cronică este cauzată frecvent de anumite afecțiuni. De exemplu, diabetul zaharat, în special tip 2, deteriorează vascularizația de la nivel renal. Hipertensiunea arterială este o altă cauză importantă, deoarece afectează structura rinichilor în timp. Glomerulonefritele cronice contribuie și ele la pierderea progresivă a funcției renale. De asemenea, boala polichistică renală, o afecțiune ereditară caracterizată prin apariția chisturilor în rinichi, poate duce la insuficiență renală. Infecțiile urinare recurente sau uropatiile obstructive sunt alte cauze frecvente ale acestei afecțiuni.
Semnele de alarmă care trebuie să te trimită la medic
Media10: În ce stadiu al bolii începe pacientul să prezinte simptome evidente?
Dr. Victoria Dincă: În ceea ce privește semnele care ar trebui să alarmeze pacientul, acestea sunt adesea nespecifice, dar importante. Dintre ele, putem aminti: oboseala accentuată, edeme ale membrelor inferioare, scăderea diurezei sau modificarea aspectului urinei, hipertensiune arterială rezistentă la tratament, prurit persistent, greață, pierderea apetitului și tulburări de concentrare sau somn. De asemenea, apariția unor analize de laborator anormale (anemie, hipocalcemie, hiperfosfatemie) poate fi un semnal de alarmă. Este esențial ca pacienții din grupele de risc – cum ar fi cei cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare sau antecedente familiale de boală renală – să beneficieze de screening regulat pentru depistarea precoce a disfuncției renale.
Simptomele bolii cronice de rinichi (BCR) apar în stadiile avansate ale bolii, începând cu stadiul 4. În această etapă, rata de filtrare glomerulară (eRFG) scade sub 30 ml/min/1,73 m². În stadiile 1–3, afecțiunea este, de cele mai multe ori, asimptomatică. Aceasta este depistată întâmplător prin analize de laborator. În stadiul 4, pe măsură ce funcția renală se deteriorează, apar simptome precum: oboseala marcantă, edemele, hipertensiunea necontrolată, tulburările de somn, pruritul, modificările urinare sau tulburările gastrointestinale. Aceste simptome devin din ce în ce mai accentuate în stadiul 5 (boala renală în stadiu terminal), când este adesea necesară inițierea terapiei de substituție renală.
Cum se stabilește diagnosticul?
Media10: Ce rol are diagnosticul precoce în gestionarea bolii?
Dr. Victoria Dincă: Diagnosticul precoce al insuficienței renale cronice este esențial pentru prevenirea progresiei bolii către stadiile avansate și pentru reducerea riscului de complicații cardiovasculare sau metabolice asociate. În stadiile incipiente, IRC este adesea asimptomatică, iar funcția renală poate fi afectată semnificativ înainte de apariția simptomelor clinice evidente. Identificarea timpurie, prin monitorizarea regulată a funcției renale (evaluarea creatininei serice, estimarea ratei de filtrare glomerulară și determinarea proteinuriei), permite intervenții terapeutice precoce și eficiente. Aici vorbim și de optimizarea controlului tensiunii arteriale, gestionarea diabetului, ajustarea dietei și evitarea nefrotoxicității medicamentoase. Astfel, diagnosticul precoce poate întârzia considerabil necesitatea terapiei de substituție renală și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului.
Media10: Ce analize trebuie făcute periodic pentru a monitoriza sănătatea rinichilor?
Dr. Victoria Dincă: Monitorizarea funcției renale presupune un set de investigații esențiale, efectuate periodic. În primul rând, estimarea ratei de filtrare glomerulară (eGFR), calculată pe baza creatininei serice, este principalul indicator al funcției renale. Aceasta trebuie evaluată cel puțin anual sau mai frecvent, în funcție de stadiul bolii sau prezența factorilor de risc. În paralel, este esențială determinarea albuminuriei, exprimată prin raportul albumină/creatinină urinară (ACR). Acesta oferă informații despre afectarea glomerulară și riscul de progresie a bolii.
Testele urinare de rutină (sumar de urină cu sediment) pot evidenția hematuria sau alte anomalii sugestive. Pentru o evaluare completă, se recomandă și evaluarea hemoglobinei (pentru depistarea anemiei renale), a electroliților (în special potasiu, sodiu, calciu, fosfor), a parathormonului (PTH), a statusului vitaminic D și a profilului lipidic, dat fiind riscul cardiovascular crescut asociat bolii cronice de rinichi. Periodicitatea acestor analize se stabilește individual. Pentru pacienții cu boală renală cronică cunoscută, monitorizarea este recomandată la intervale de trei-șase luni. În schimb, pentru pacienții la risc, anual.
Ce măsuri trebuie luate pentru a „ține boala pe loc”?
Media10: Se poate opri sau încetini evoluția insuficienței renale cronice? În ce condiții?
Dr. Victoria Dincă: Insuficiența renală cronică este o afecțiune progresivă. În multe cazuri, evoluția sa poate fi încetinită semnificativ printr-o intervenție terapeutică adecvată și printr-un management riguros al factorilor de risc. Controlul optim al tensiunii arteriale reprezintă un pilon esențial în protecția funcției renale. De asemenea, menținerea unui control glicemic strict la pacienții cu diabet zaharat, corectarea dislipidemiei, evitarea medicamentelor nefrotoxice și adoptarea unei diete echilibrate pot contribui semnificativ la încetinirea declinului funcției renale. Monitorizarea regulată a funcției renale și a markerilor biologici relevanți, precum și colaborarea interdisciplinară între pacient, nefrolog și alți specialiști, sunt esențiale pentru adaptarea strategiilor terapeutice în funcție de stadiul bolii și comorbiditățile asociate.
Medicamentele care încetinesc progresia insuficienței renale
Media10: Există medicamente care pot ajuta la încetinirea progresiei bolii?
Dr. Victoria Dincă: Da, există clase de medicamente cu rol dovedit în încetinirea progresiei bolii cronice de rinichi. Alegerea acestora se face în funcție de etiologia bolii și de stadiul evolutiv. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și blocanții receptorilor pentru angiotensină II (BRA) reprezintă tratamente de primă linie, în special la pacienții cu proteinurie. Acestea reduc presiunea intraglomerulară și au efect antiproteinuric. Astfel, contribuie la protejarea pe termen lung a funcției renale. În ultimii ani, inhibitorii cotransportorului sodiu-glucoză de tip 2 (SGLT2), precum dapagliflozina și empagliflozina, s-au dovedit eficienți nu doar la pacienții cu diabet zaharat, ci și în boala cronică de rinichi fără diabet.
Aceștia acționează prin mecanisme multiple, și anume: reducerea reabsorbției tubulare de sodiu, scăderea hiperfiltrării glomerulare și efectele benefice cardiovasculare. De asemenea, blocanții selectivi ai receptorului pentru mineralocorticoizi de nouă generație (ex. finerenona) prezintă efecte antifibrotice și antiinflamatorii, utile în limitarea leziunilor renale progresive. Pe lângă aceste terapii, este esențială și individualizarea tratamentului antihipertensiv și al celui metabolic (corectarea dislipidemiei, controlul glicemiei). În plus, e nevoie și de ajustarea dozelor medicamentelor în funcție de rata de filtrare glomerulară.
Cum eviți dializa?
Media10: Când se ajunge la dializă? Există posibilitatea de a întârzia acest moment?
Dr. Victoria Dincă: Momentul inițierii dializei poate fi semnificativ amânat printr-o intervenție terapeutică riguroasă și o monitorizare atentă a evoluției bolii. Prin controlul agresiv al factorilor de risc — cum sunt hipertensiunea, hiperglicemia și proteinuria — și prin utilizarea terapiilor cu efect documentat de protecție renală, este posibilă menținerea funcției renale reziduale pentru o perioadă îndelungată. Un rol esențial îl au și educația pacientului și aderarea acestuia la recomandările medicale, inclusiv modificările stilului de viață și evitarea expunerii la agenți nefrotoxici. În plus, urmărirea dinamică a parametrilor clinico-biologici permite adaptarea precoce a tratamentului. Acest lucru poate întârzia semnificativ momentul în care se impune inițierea terapiei de substituție renală.
Schimbarea stilului de viață: un factor esențial
Media10: Ce modificări în stilul de viață sunt absolut necesare pentru a proteja funcția renală?
Dr. Victoria Dincă: Modificarea stilului de viață reprezintă un pilon esențial în protejarea funcției renale. Acesta are un impact direct asupra progresiei bolii cronice de rinichi. Adoptarea unei alimentații echilibrate, hiposodate, sărace în proteine animale și fosfați, adaptată stadiului bolii, contribuie semnificativ la reducerea poverii metabolice asupra rinichilor. Controlul greutății corporale prin dietă și activitate fizică regulată ajută la menținerea unei tensiuni arteriale stabile și a unei glicemii optime, factori cruciali în prevenirea deteriorării renale.
Renunțarea completă la fumat și evitarea consumului excesiv de alcool reduc riscul de progresie a bolii și al complicațiilor cardiovasculare. De asemenea, este esențială hidratarea adecvată, individualizată în funcție de stadiul bolii. Se recomandă evitarea automedicației, în special a antiinflamatoarelor nesteroidiene, care pot agrava disfuncția renală. Printr-un stil de viață sănătos, pacienții pot menține funcția renală stabilă pe termen lung și pot întârzia semnificativ necesitatea dializei.
Pacientul care urmează tratamentul corect are o speranță de viață crescută
Media10: Ce speranță de viață are un pacient cu insuficiență renală care respectă cu strictețe indicațiile medicale?
Dr. Victoria Dincă: Speranța de viață a unui pacient cu boală cronică de rinichi este influențată semnificativ de stadiul bolii, prezența comorbidităților și, crucial, de aderența la recomandările terapeutice. Conform Ghidului KDIGO 2024 pentru evaluarea și managementul BCR, o abordare terapeutică comprehensivă poate încetini progresia bolii și reduce riscul de complicații cardiovasculare, principala cauză de mortalitate în BCR. Pacienții care respectă cu strictețe indicațiile medicale — inclusiv controlul optim al tensiunii arteriale și glicemiei, utilizarea medicamentelor cu efect nefroprotector (precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, blocanții receptorilor de angiotensină II și inhibitorii SGLT2), adoptarea unei diete echilibrate și evitarea substanțelor nefrotoxice — pot beneficia de o progresie mai lentă a bolii și de o calitate a vieții îmbunătățită.
Deși speranța de viață variază în funcție de multiple variabile individuale, implementarea riguroasă a acestor măsuri terapeutice poate prelungi semnificativ perioada predialitică și poate reduce necesitatea terapiei de substituție renală. Astfel, un pacient bine informat și implicat activ în propria îngrijire poate avea o speranță de viață comparabilă cu cea a populației generale în stadiile incipiente ale BCR și poate întârzia considerabil progresia bolii în stadiile avansate.
