Herpesul genital este o infecție cu transmitere sexuală, care poate fi întâlnit atât la femei, cât și la bărbați. Chiar dacă poate rămâne inactiv în organism ani la rând, virusul poate reapărea oricând, fiind declanșat pe fondul unei imunități scăzute. Cei mai mulți oameni nici nu știu că sunt purtători, iar acest lucru face ca transmiterea să fie și mai ușoară. Mai mult, în cazul femeilor însărcinate, herpesul genital poate deveni o amenințare reală pentru sănătatea bebelușului. Cu toate acestea, există metode eficiente de prevenție și tratament care ajută la controlul infecției. Ce este herpesul genital? Cine sunt persoanele predispuse? Cum ții simptomele sub control? Ce să faci dacă ai herpes genital în sarcină? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Ileana Drocaș, medic primar obstretică-ginecologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Herpesul genital este o infecție virală comună, cauzată de virusul herpes simplex (HSV), care afectează zona genitală și poate provoca leziuni dureroase. De obicei, infecția este transmisă prin contact sexual direct cu o persoană infectată, iar cele două tulpini principale ale virusului, HSV-1 și HSV-2, sunt responsabile de apariția acestuia. Herpesul genital poate fi o afecțiune recurentă, deoarece virusul rămâne în stare latentă în organism, având tendința de a reapărea. Acesta apare la persoanele între 14-49 de ani, fiind mai des întâlnit la femei.
„Herpersul genital este o infecție cu transmitere sexuală. Există două tulpini principale de virus herpes simplex care pot cauza infecții. HSV-1 (Herpes simplex tip 1), care este responsabil, în general, pentru herpesul oral (leziuni pe buze și în jurul gurii), dar poate provoca și herpes genital prin contactul oral-genital. HSV-2 (Herpes simplex tip 2) este tulpina cel mai frecvent asociată cu herpesul genital, fiind principala cauză a infecțiilor din zona genitală”, explică medicul.
Imunitatea scăzută – un factor de risc
Imunitatea scăzută reprezintă un factor de risc major în dezvoltarea herpesului genital. Atunci când sistemul imunitar este slăbit, organismul nu poate combate eficient infecțiile virale. În plus, persoanele care au un sistem imunitar compromis din diverse cauze sunt mai vulnerabile la infecții recurente, inclusiv la herpesul genital. În aceste cazuri, virusul herpes simplex poate provoca leziuni mai extinse și mai severe, iar simptomele pot fi mai intense. De asemenea, infecțiile pot dura mai mult timp și pot avea o tendință mai mare de a recidiva.
„Herpesul genital apare cel mai frecvent la persoanele cu o sensibilitate crescută la infecții și la cele cu un sistem imunitar slăbit. Persoanele cu imunitate scăzută au un risc crescut de a dezvolta herpes genital și pot face leziuni extinse. De asemenea, femeile gravide au un sistem imunitar mai slab, ceea ce le face mai vulnerabile la infecții. Dacă herpesul genital apare pentru prima dată în timpul sarcinii, riscurile sunt mai mari pe măsură ce sarcina avansează”, precizează dr. Ileana Drocaș, medic primar obstretică-ginecologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Herpesul genital în sarcină – risc de avort spontan sau infectarea fătului
Herpesul genital poate fi o adevărată provocare pentru femeile gravide. Aceată afecțiune poate duce la complicații în sarcină, cu riscuri majore pentru făt. Infecția cu virusul herpes simplex poate fi transmisă la copil, mai ales în cazul unei infecții primare în timpul sarcinii. Deși majoritatea femeilor care au fost deja expuse virusului au anticorpi protectori, o infecție nouă poate duce la complicații grave, cum ar fi: nașterea prematură, infecția neonatală sau chiar malformații fetale. De aceea, este esențial ca femeile însărcinate să fie atent monitorizate pentru a preveni transmiterea virusului și pentru a minimiza posibilele riscuri.
„În primul trimestrul de sarcină, riscurile sunt destul de rare, dar pot apărea malformații fetale. În trimestrul II, riscurile sunt mai mari și includ nașterea prematură sau restricția de creștere fetală, adică fătul nu obține dimensiunile corespunzătoare vârstei gestaționale. În schimb, dacă infecția apare în trimestrul III și mama nu a avut antecedente de infecții cu herpes genital, deci nu are anticorpi pentru acest virus, riscul pentru făt este mult mai mare. În acest caz, fătul poate fi infectat prin contactul direct cu veziculele virusului în timpul nașterii vaginale. Infecția neonatală poate afecta pielea, ochii sau chiar sistemul nervos central al fătului, ducând la o infecție sistemică severă. Cel mai mare risc este în trimestrul III, deoarece mama nu a avut suficient timp să dezvolte anticorpi pentru a-l proteja pe făt”, afirmă medicul ginecolog.
Cum se manifesă?
Herpesul genital este o infecție virală care poate provoca multiple simptome, de la apariția unor leziuni dureroase și până la senzații de arsură și mâncărime. De regulă, simptomatologia specifică nu apare imediat. În general, infecția inițială este cea mai severă, cu disconfort accentuat la nivelul organelor genitale. În schimb, în cazul episoadelor recurente, simptomele tind să fie mai ușoare și mai scurte.
„Perioada de incubație a herpesului genital este de aproximativ 14 zile. Simptomatologia este mai accentuată atunci când apar veziculele. Există două tipuri de manifestări, în funcție de faza infecției. În cazul infecției primare, simptomele sunt, de obicei, mai severe și pot include: leziuni dureroase la nivelul organelor genitale, senzație de prurit (mâncărime), arsuri, durere la urinare și chiar un sindrom febril. În schimb, la pacienții care au infecții recurente cu herpes, simptomele sunt similare, dar mai puțin zgomotoase. Aceștia pot observa doar niște leziuni herpetice localizate la nivelul organelor genitale sau în zona vulvară”, spune dr. Ileana Drocaș, medic primar obstretică-ginecologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Ce teste sunt necesare pentru a depista herpesul genital?
Diagnosticul precoce al herpesului genital este esențial pentru gestionarea eficientă a infecției și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Identificarea rapidă a virusului permite administrarea unui tratament corect. Acesta are rolul de a reduce severitatea simptomelor și de a accelera vindecarea leziunilor. În plus, ajută la minimizarea riscului de transmitere a virusului la partener sau la făt, în cazul femeilor însărcinate. De asemenea, diagnosticul precoce ajută la prevenirea recidivelor și la reducerea impactului asupra calității vieții pacientului. În plus, identificarea timpurie a infecției permite monitorizarea atentă a pacientului și intervenții rapide în cazul unor complicații, asigurând o viață sexuală sănătoasă și un control mai bun asupra infecției pe termen lung. Dr. Ileana Drocaș, medic primar obstretică-ginecologie, precizează care sunt metodele de diagnostic ale herpesului genital:
- Examenul clinic: Se efectuează o evaluare fizică a leziunilor vizibile, în special atunci când apar vezicule.
- Cultura virusului: Se recoltează culturi de la nivelul veziculelor pentru a identifica prezența virusului herpetic.
- Testul PCR: O metodă mai sensibilă decât cultura, care poate detecta materialul genetic al virusului herpetic în episoadele acute, atunci când apar durerea și veziculele.
- Detecția anticorpilor: Se recoltează analize de sânge pentru a identifica anticorpii specifici pentru herpes simplex tip 2. Prezența anticorpilor IgG indică faptul că pacienta a avut o infecție anterioară cu virusul herpes simplex.
Herpesul genital se tratează cu ANTIVIRALE
Deși nu există un tratament curativ, antiviralele sunt utilizate pentru a controla simptomele și a preveni recidivele, reducând astfel disconfortul pacienților. În sarcină, însă, administrarea acestora trebuie făcută cu prudență, în special în trimestrul III, din cauza posibilelor efecte secundare, precum scăderea numărului de trombocite. Este important ca tratamentul să fie monitorizat îndeaproape, iar medicii să evalueze cu atenție riscurile și beneficiile.
„Nu există un tratament specific pentru herpesul genital, dar antiviralele pot ajuta la reducerea simptomelor și la scăderea severității episoadelor. Totuși, utilizarea antiviralelor în timpul sarcinii poate avea efecte secundare, cum ar fi scăderea numărului de trombocite. În cazul unei sarcini în trimestrul III, administrarea acestora trebuie făcută cu precauție. Dozele de antivirale care se dau în herpes sunt destul de crescute. La femeia gravidă, care urmează să facă o operație cezariană, este esențial să se monitorizeze atent analizele și numărul de trombocite.</strong> În general, tratamentul pentru herpesul genital este coordonat împreună cu medicii infecționiști, având în vedere natura infecțioasă a bolii, și se administrează pe o perioadă de 7-10 zile”, declară medicul.
Poate recidiva?
Herpesul genital este o infecție cronică. Odată ce virusul a pătruns în organism, el rămâne latent și poate recidiva în anumite condiții. Recidivele sunt frecvente și pot apărea în urma unor factori precum: stresul, oboseala, modificările hormonale sau o imunitate scăzută. De asemenea, perioadele menstruale pot reprezenta un factor favorizant pentru reapariția simptomelor, din cauza scăderii imunității și a sensibilității mai mari a zonei genitale. Astfel, gestionarea corespunzătoare a acestor factori poate contribui la prevenirea recidivelor și la controlul infecției.
„Herpesul genital este o infecție recurentă, care se poate reactiva atunci când sistemul imunitar este slăbit. De aceea, creșterea imunității este un factor extrem de important în prevenirea recidivelor. Multe paciente raportează reapariția simptomelor după menstruație, deoarece în această perioadă imunitatea femeilor poate fi ușor scăzută. De asemenea, zona genitală poate deveni mai sensibilă și iritată din cauza absorbantelor. Acesta este un factor de risc suplimentar pentru reapariția herpesului”, spune dr. Ileana Drocaș, medic primar obstretică-ginecologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Recomandările medicului
Prevenirea herpesului genital este esențială pentru gestionarea eficientă a acestei infecții și pentru protejarea sănătății sexuale și generale a pacienților. Deși nu există o metodă garantată de a preveni complet apariția sau recidiva herpesului genital, anumite măsuri pot reduce riscurile de infecție și pot ajuta la prevenirea acutizării simptomelor. În plus, gestionarea corectă a factorilor care pot influența imunitatea și monitorizarea atentă a stării de sănătate sunt pași importanți în prevenirea recidivelor și în protejarea sănătății generale. Dr. Ileana Drocaș, medic primar obstretică-ginecologie, are următoarele recomandări:
- Menținerea unei igiene intime adecvate pentru a preveni iritațiile și infecțiile vaginale, care pot sensibiliza zona genitală.
- Tratarea corespunzătoare a infecțiilor vaginale pentru a evita recidivele și menținerea sănătății zonei genitale.
- Evitarea contactului sexual în timpul episoadelor acute, când există un risc crescut de transmitere a virusului, mai ales în prezența veziculelor.
- Evitarea alăptării dacă există leziuni herpetice la nivelul mameloanelor: În unele situații, pot să apară leziuni herpetice la nivelul sânilor și recomandarea este ca pacienta să nu alăpteze. Alăptarea este permisă numai dacă leziunile herpetice nu sunt prezente și la nivelul mameloanelor.
