Tusea care nu dispare, dificultățile de respirație și alte simptome respiratorii îngrijorătoare nu ar trebui ignorate. Uneori, acestea pot fi semne ale unei infecții persistente, dar alteori pot indica probleme pulmonare mai grave, cum ar fi cancerul pulmonar. Atunci când investigațiile de rutină nu oferă suficiente informații, medicii recomandă o procedură esențială pentru diagnostic: bronhoscopia. Această investigație minim invazivă permite examinarea directă a căilor respiratorii și prelevarea de probe pentru analize detaliate. Cum se desfășoară bronhoscopia? Când este indicată și la ce să te aștepți? Aflăm la dr. Mihai Olteanu, medic primar pneumolog la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș”, șef de lucrări UMF Craiova, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce este bronhoscopia și în ce constă?
Dr. Mihai Olteanu: Bronhoscopia reprezintă inspecția vizuală a arborelui traheobronșic. Aceasta presupune introducerea unui tub flexibil, echipat cu o cameră video la capătul distal și cu un canal de lucru, în tractul traheobronșic al pacientului. Procedura se efectuează, de obicei, pe nas (printr-o nară) sau pe gură. Școala românească recomandă introducerea bronhoscopului prin gură. Astfel, se pătrunde cu bronhoscopul până la nivelul laringelui, se vizualizează corzile vocale și se trece printre ele pentru a explora tractul respirator inferior, adică traheea și arborele bronșic.
Indicațiile bronhoscopiei
Media10: Când se recomandă bronhoscopia? Este necesar să facem această investigație chiar și atunci când avem o infecție respiratorie?
Dr. Mihai Olteanu: Bronhoscopia nu este o procedură de rutină pentru pacienții cu simptome respiratorii. Totuși, dacă ne uităm la indicațiile pentru acest tip de investigație, chiar și o tuse persistentă, aparent inexplicabilă, poate justifica efectuarea unei bronhoscopii. De regulă, bronhoscopia se efectuează pentru a confirma sau infirma prezența unor tumori, benigne sau maligne, în tractul traheobronșic. Bronhoscopul nu ajunge, însă, până în „marginea plămânului”. Ele are un diametru de patru – șase milimetri, în funcție de tipul și destinația bronhoscopului. Acest diametru nu îi permite să pătrundă până în zona unde se află bronhiolele, care sunt de dimensiuni mult mai mici. În ceea ce privește simptomele, trebuie menționată hemoptizia (expectorația de sânge în cantități variabile), care reprezintă o indicație clară pentru bronhoscopie.
De asemenea, o dispnee inexplicabilă, care nu se corelează cu boli respiratorii cronice, precum BPOC-ul (boala pulmonară obstructivă cronică) sau astmul, dar și o infecție acută (precum pneumonia), pot fi motive pentru a recomanda această procedură. Există și indicații radiologice. Pacienții care se prezintă fără simptome alarmante, dar care fac o radiografie sau un CT ce relevă leziuni la nivelul plămânului sau al arborelui traheobronșic, pot fi îndrumați către bronhoscopie. De asemenea, există indicații de laborator. De exemplu, dacă o spută obținută de la pacient este trimisă pentru citologie și există suspiciunea unei stări maligne, aceasta poate fi o indicație pentru efectuarea bronhoscopiei în scop diagnostic.
Tipuri de bronhoscopie
Media10: Există mai multe tipuri de bronhoscopie? Care sunt acestea și când se folosesc?
Dr. Mihai Olteanu: Există două tipuri principale de bronhoscopie, care funcționează cel mai bine împreună, mai ales atunci când bronhoscopia are scop terapeutic, nu doar diagnostic. Bronhoscopia flexibilă poate fi realizată chiar și în condiții de ambulator, dar este recomandat un mediu spitalicesc, cu supravegherea unui medic anestezist. Aceasta este, de obicei, o procedură de diagnostic, dar poate fi utilizată și în scop terapeutic. De exemplu, simpla aspirație a secrețiilor la un pacient care prezintă o acumulare abundentă de secreții în tractul traheobronșic, tușește ineficient și se sufocă frecvent din cauza acestora, constituie o manevră terapeutică. În acest caz, bronhoscopia ajută pacientul să respire mai ușor.
În scop terapeutic, mai poate fi realizată o recanalizare bronșică sau o extracție de corp străin la pacienții care aspiră diverse obiecte. Extracția de corpuri străine se face, de obicei, cu bronhoscopie rigidă, dar se poate adăuga și bronhoscopia flexibilă, în funcție de situație. Este important de menționat că bronhoscopia flexibilă este recomandată, în principal, pentru diagnostic, fiind efectuată de obicei pe un pacient anesteziat local. În schimb, bronhoscopia rigidă, cu sau fără utilizarea bronhoscopiei flexibile, este folosită mai frecvent în scop terapeutic și necesită anestezie generală.
Media10: Care sunt riscurile asociate bronhoscopiei?
Dr. Mihai Olteanu: În ceea ce privește bronhoscopia flexibilă, care este cea mai frecvent utilizată, riscurile sunt minime. Atâta timp cât sunt respectate indicațiile și contraindicațiile procedurii, riscurile sunt scăzute. În plus, analizele efectuate înainte de investigație contribuie la reducerea semnificativă a probabilității apariției de complicații pe parcursul procedurii, însă riscul nu poate fi niciodată eliminat complet. Cel mai des, pacienții prezintă lipotimie (leșinul), mai ales că mulți dintre ei ajung deja speriați de această procedură.
Pregătirea pacientului înainte de intervenție
Media10: Ce analize trebuie să facă pacientul înainte de efectuarea acestei investigații?
Dr. Mihai Olteanu: Există un standard, dar acesta depinde foarte mult și de indicația specifică, diagnostică sau terapeutică, pe care o avem înainte de procedură. Totuși, în majoritatea cazurilor de bronhoscopie, recomand pacienților un consult cardiologic, deoarece medicul cardiolog evaluează pacientul dintr-o altă perspectivă. Acesta va analiza riscurile pe care pacientul le poate avea pe parcursul manevrei endoscopice. Pe lângă această evaluare cardiologică, solicit și un set de analize uzuale de sânge precum: hemoleucograma, glicemia (mai ales în cazul pacienților diabetici), profilul de coagulare (în special pentru cei care urmează să fie supuși manevrelor hemoragice). În funcție de tipul de pacient pe care îl avem în față, pot fi necesare și alte consulturi. De exemplu, consult diabetologic pentru pacienții cu diabet, consult neurologic pentru cei cu afecțiuni neurologice etc. În principiu, pentru un pacient netarat, vorbim de consultul cardiologic și analizele de sânge.
Media10: Pacientul nu are voie să bea sau să mănânce înainte de procedură?
Dr. Mihai Olteanu: În general, pacienții care nu au alte indicații sunt rugați să nu mănânce cu cel puțin șase ore înainte de investigație și să nu consume lichide cu cel puțin trei ore înainte. De asemenea, persoanele fumătoare sunt sfătuite să nu fumeze cu cel puțin patru-cinci ore înainte de procedură.
Cum se desfășoară procedura?
Media10: Ce simt pacienții în timpul investigației? În ce constă?
Dr. Mihai Olteanu: Mai întâi, începem prin a liniști pacientul în legătură cu durerea, pentru că aceasta este una dintre cele mai mari temeri ale sale, și îl asigurăm că procedura nu îi va afecta respirația. Pacientul este așezat pe scaun, i se montează o linie venoasă (branulă) și înainte de a face anestezia îi explicăm foarte clar că nu va simți durere în timul procedurii și că nu există riscul de a rămâne „fără aer”. Pe tot parcursul investigației, pacientul va primi oxigen, iar saturația va fi monitorizată constant. În plus, procedura este supravegheată de o echipă medicală completă, formată din medicul anestezist, medici rezidenți și asistente, care urmăresc cu atenție starea pacientului.
Anestezia locală se face prin instilarea unei soluții (de obicei xilină) deasupra corzilor vocale. Secretul unei bronhoscopii de calitate este ca pacientul să nu simtă disconfort și să nu tușească, iar acest lucru este posibil numai dacă mucoasa tractului respirator este bine anesteziată. Pentru ca anestezia să fie eficientă, este esențial ca pacientul să fie cooperant, să înțeleagă procedura și să urmeze indicațiile medicului. Pe parcursul anesteziei locale, unii pacienți pot simți o senzație de „nod în gât”, care poate fi deranjantă. Mulți se sperie și spun că nu mai pot respira, dar îi liniștim, explicându-le că este doar o senzație temporară, normală în timpul procedurii. În general, bronhoscopia este o procedură bine tolerată, mai ales dacă pacientul are încredere în medic și respectă indicațiile primite.
„Bronhoscopia este o investigație care durează destul de puțin, între 5-10 minute”
Media10: Cât durează bronhoscopia?
Dr. Mihai Olteanu: Nu putem ști de la început ce vom descoperi în plămânul pacientului, iar durata procedurii depinde de ceea ce găsim și de intervențiile necesare. În principiu, bronhoscopia este o investigație care durează destul de puțin, între 5-10 minute, însă în anumite cazuri poate să se prelungească până la 20 de minute sau chiar mai mult. De asemenea, durata poate fi influențată și de modul în care pacientul colaborează în timpul procedurii. Încrederea pacientului în medic joacă un rol esențial în desfășurarea investigației. Scopul meu, ca medic, este să efectuez procedura cât mai rapid, cât mai precis și cât mai puțin traumatizant pentru pacient atât din punct de vedere fizic, cât și psihoemoțional.
„Pacientul poate primi un diagnostic precis și poate fi stadializat”
Media10: Se pot preleva biopsii în timpul investigației? Cum ajută acestea în stabilirea planului terapeutic?
Dr. Mihai Olteanu: Prelevarea probelor bioptice este esențială pentru obținerea unui diagnostic de certitudine și pentru inițierea tratamentului adecvat. Când vorbim despre biopsie, ne referim în special la confirmarea diagnosticului în cazul pacienților cu tumori endobronșice. Totuși, biopsiile nu se limitează doar la acești pacienți. Există și cazuri de sarcoidoză sau tuberculoză care pot fi confirmate prin această procedură, utilizând bronhoscopia flexibilă cu biopsie endobronșică. Revenind la categoria majoritară a pacienților biopsiați, și anume cei cu tumori endobronșice, această etapă diagnostică este crucială. În urma unei investigații care durează doar câteva minute, pacientul poate primi un diagnostic precis și poate fi stadializat. După obținerea rezultatelor de la laborator – fie ele histopatologice, imunohistochimice sau genetice – pacientul poate beneficia de un tratament personalizat, stabilit de medicul oncolog.
În anumite cazuri, pacientul poate fi direcționat către medicul de chirurgie toracică pentru o intervenție chirurgicală cu scop curativ. Întregul proces este atent planificat, respectând protocoalele medicale și ținând cont de raportul risc-beneficiu al fiecărei investigații. De exemplu, după realizarea unui CT, medicul poate decide ce investigație suplimentară este necesară pentru confirmarea diagnosticului (minim invazivă sau invazivă). Scopul este de a evita procedurile inutile și de a minimiza disconfortul pacientului. Aspectul psihoemoțional este, de asemenea, extrem de important. Ne dorim ca pacientul să fie diagnosticat rapid și cu cât mai puțin stres, având în vedere că urmează să treacă prin tratamente dificile, fie ele oncologice sau chirurgicale.
„Dacă pacientul are încredere în tine, vei putea realiza intervenția fără probleme”
Media10: Ce impact are bronhoscopia asupra pacientului și cum faceți să aveți un pacient compliant în momentul în care acesta trebuie să facă o astfel de investigație?
Dr. Mihai Olteanu: Majoritatea pacienților vin deja foarte speriați, mai ales după ce se documentează de pe internet. Spun mereu faptul că, din momentul în care pacientul pășește în cabinetul de bronhoscopie, este esențial cum comunici cu el. Trebuie să explici procedura pe înțelesul său, să porți o conversație deschisă și sinceră, astfel încât să înțeleagă că tot ceea ce faci este în beneficiul său. Este important să fii cât se poate de profesionist, dar, în același timp, pacientul trebuie să simtă că îi ești alături. Această conexiune umană este cheia unei colaborări eficiente și, în final, a succesului procedurii. Dacă pacientul are încredere în tine, vei putea realiza intervenția fără probleme. Sunt pacienți care nu tușesc deloc în timpul bronhoscopiei, tocmai pentru că le-am explicat în prealabil ce vor simți. Odată ce știu la ce să se aștepte, tolerează mult mai bine senzațiile neplăcute.
Când putem primi rezultatele?
Media10: Cât durează până la primirea rezultatelor? Brohoscopia este o procedură decontată de CAS?
Dr. Mihai Olteanu: În ceea ce privește biopsia, procesarea completă a probelor durează cel puțin trei săptămâni. Aceasta include și testele genetice, care permit medicului oncolog să recomande un tratament țintit, personalizat, în funcție de tipul de tumoră identificat. Dacă vorbim despre lavaj bronhoalveolar pentru un pacient suspect de tuberculoză, rezultatul pentru depistarea bacililor tuberculoși este disponibil în 24-48 de ore. În cazul infecțiilor nespecifice ale tractului traheobronșic, rezultatele lavajului sunt obținute în câteva zile (cinci – șapte zile). În ceea ce privește brosajul bronșic, deși această metodă nu mai este la fel de frecvent utilizată în scop diagnostic, rezultatele sunt disponibile în aproximativ șapte-zece zile. În plus, investigația este decontată de CAS.
Repetarea brohosocopiei
Media10: În ce situații poate fi nevoie de repetarea bronhoscopiei?
Dr. Mihai Olteanu: Repetarea bronhoscopiei poate fi necesară în anumite cazuri. De exemplu, la pacienții cu formațiuni tumorale necrotice (țesut mort), agresivitatea tumorii poate determina acoperirea acesteia cu țesut distrus. Prin urmare, nu vom obține un rezultat concludent la biopsie. În astfel de situații, oncologul nu poate recomanda un tratament țintit, deoarece biopsiile conțin predominant țesut necrotic, neviabil. De aceea, este indicată repetarea procedurii pentru a obține probe de țesut tumoral viabil, necesare confirmării diagnosticului.
Bronhoscopia, fiind o investigație minim invazivă, poate fi repetată fără riscuri majore. Totuși, există și pacienți la care, chiar și după a doua sau a treia bronhoscopie, nu se reușește confirmarea diagnosticului. În astfel de cazuri, pacienții sunt direcționați către chirurgia toracică, unde li se efectuează investigații mai invazive. Acestea au o probabilitate mai mare de diagnostic, dar implică și riscuri crescute, atât din punct de vedere chirurgical, cât și din punct de vedere al anesteziei generale.
