Virozele respiratorii, denumite adesea „răceli”, sunt infecții comune care afectează căile respiratorii. Acestea cauzează simptome precum: tuse, nas înfundat, febră sau dureri în gât. Deși par inofensive, ele pun în mișcare o serie de mecanisme complexe în corp, determinând un răspuns rapid al sistemului imunitar. Dar ce înseamnă, de fapt, o răceală? Care este traseul pe care un virus respirator îl urmează pentru a declanșa îmbolnăvirea? Dr. Marius Pițigoi, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Renașterea, explică detaliile acestui proces.
Ce este răceala?
Cei mai mulți oameni asociază răceala cu schimbările de temperatură, umezeala sau oboseala. În realitate, însă, ea este cauzată de virusuri. Acestease transmit foarte ușor de la o persoană la alta, prin picături de salivă sau contact direct. Aceste virusuri nu doar că afectează căile respiratorii, dar declanșează și o serie de reacții locale, începând din nas și până la bronhii.
„Guturaiul sau coriza acută (popular, răceală) reprezintă un sindrom respirator plurietiologic caracterizat prin catar nazal al căilor respiratorii superioare, dar fără semne generale și cu evoluție benignă, adică favorabilă, spre însănătoșire. În etiologia lui sunt implicate numeroase virusuri: picornavirusurile, din care fac parte rinovirusurile și enterovirusurile; reovirusurile; adenovirusurile; paramixovirusurile, din care fac parte virusul respirator sincitial și virusurile paragripale; coronavirusurile”, explică medicul.
Cum reacționează sistemul imunitar?
Sistemul imunitar este „gardianul” care te protejează împotriva infecțiilor. Totuși, în fața unui atac viral, acesta are nevoie să își mobilizeze rapid toate resursele. Fiecare celulă a corpului este pregătită să distingă între ceea ce este „self” (propriu organismului) și „non-self” (străin, precum virusurile), astfel încât să răspundă prompt la o invazie.
„Componentele chimice proprii organismului pe care sistemul imunitar le tolerează sunt incluse în noțiunea de self, iar cele străine, care nu corespund structurii chimice programate genetic de către organism, sunt incluse în noțiunea de non-self. Sistemul imunitar recunoaște imediat componentele self și non-self și are o sensibilitate foarte mare în a face lucrul acesta. La contactul cu un antigen, self sau non-self, apare un răspuns imun imediat care se instalează în decurs de câteva minute până la câteva ore. Acesta se produce prin eliberarea unor molecule, cum ar fi: citokinele, complementul, proteinele de fază acută, dar și prin intervenția unor celule precum: fagocitele, celule dendritice, celulele NK (Natural Killer), leucocitele, macrofagele, mastocidele”, spune dr. Marius Pițigoi.
Rolul complementului și interferonilor în lupta împotriva virozelor respiratorii
Când organismul detectează prezența unui virus, sistemul imunitar răspunde printr-o serie de mecanisme bine orchestrate pentru a elimina agentul patogen. Printre acestea, există componente care acționează direct pentru distrugerea virusului și protejarea celulelor sănătoase. Fiecare etapă a răspunsului imunitar este susținută de molecule și celule specializate, care colaborează pentru a izola și neutraliza amenințarea.
„Complementul este principalul component al sistemului imun umoral. El este prezent în serul indivizilor în formă inactivă. Acesta se activează prin marcarea antigenului (particula virală) pe care îl prezintă fagocitului și care, ulterior, produce distrugerea lui. Complementul este important în cea de-a doua fază a virozelor respiratorii, și anume faza de stare. Este unul dintre principalele mecanisme prin care organismul se apără. Alte molecule ar fi interferonii, care au un rol antiviral, dar și antiproliferativ, imunomodulator”, afirmă specialistul. Top of FormBottom of Form
Ce face virusul după ce pătrunde în organism?
Atunci când un virus ajunge în căile respiratorii, ținta sa principală sunt celulele epiteliale, care căptușesc această zonă. Procesul prin care virusul reușește să infecteze organismul este ca o „invazie bine planificată”. După ce identifică celulele gazdă, virusul pătrunde în ele, transformându-le în „fabrici” pentru a produce copii ale sale.
„Ținta virusurilor respiratorii o reprezintă celulele epiteliale de la nivelul căilor respiratorii. Ca virusul să acționeze asupra unei celule, trebuie să existe un receptor pentru virusul respectiv. Aceasta este o reacție moleculară care se produce între o proteină de suprafață a virusului și o moleculă de pe suprafața celulei plasmatice. După atașarea virusului la o celulă epitelială se produce fuzionarea învelișului viral cu sistemul de membrane endocelulare, urmată de replicarea virusului în interiorul celulei. Rezultatul fuziunii dintre virus și celulele epiteliale este mixarea lipidelor și proteinelor învelișului viral cu lipidele și proteinele membranei celulare”, declară dr. Marius Pițigoi, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Renașterea.
Cum invadează virusurile celulele gazdă?
Virusurile fără anvelopă, de exemplu, au o metodă specială de a intra în celulă. Ele utilizează mecanisme chimice și fizice complexe pentru a-și elibera materialul genetic. Acest proces sofisticat le permite să se înmulțească rapid și să infecteze alte celule din organism.
„Viropexia este un proces valabil în cazul virusurilor care au capsidă, dar care nu au anvelopă. Virusurile penetrează membrana celulară și ajung în lizozomi, unde mediul acid favorizează eliberarea ARN-ului viral și începerea replicării. Copiile rezultate sunt răspândite fie prin liza celulelor infectate, fie, în cazul virusurilor anvelopate, prin eliminare treptată în mucusul bronșic. Dacă numărul particulelor virale devine foarte mare, ele diseminează în sânge, ducând la faza de stare a bolii. Organismul răspunde prin anticorpi neutralizanți, precum imunoglobulinele A, care pot bloca infecția dacă virusul nu a apucat să se multiplice excesiv”, spune dr. Marius Pițigoi.
Cum răspunde organismul la invazia virală?
Pe măsură ce virusul își multiplică numărul de copii, sistemul imunitar începe să reacționeze mai intens, încercând să distrugă celulele infectate și să oprească răspândirea infecției. Totuși, această luptă generează și efecte secundare, precum inflamația și febra. Mai mult, virusurile produc leziuni directe celulelor, ceea ce agravează simptomele. Acest mecanism explică manifestările generale ale virozelor, cum ar fi oboseala extremă, durerile musculare sau febra persistentă.
„În urma acestui proces se produc leziuni celulare prin invazie la care se asociază leziuni toxice prin toxinele eliberate de către virus și din celulele lezate, toate aceste procese având drept rezultat eliberarea crescută a mediatorilor inflamației. Producția excesivă de citokine proinflamatorii, dintre care enumerăm: TNF (factor de necroză tumorală) alfa, interleukina-6, interleukina-1 beta, duce la o permeabilitate vasculară crescută, stare protrombotică sau sindrom hemoragipar, sindrom febril, putând să apară și insuficiență multiplă de organe”, afirmă medicul.
Când trebuie să mergi la medic?
Deși multe viroze se vindecă de la sine cu repaus și tratamente simptomatice, există situații în care este nevoie de o intervenție medicală rapidă. Simptomele care se agravează sau persistă, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile, pot indica o complicație sau o infecție virală severă. În spatele fiecărei răceli aparent banale se află un întreg proces biologic complex. Organismul luptă constant împotriva invaziei virale, mobilizând resurse pentru a elimina infecția. Cu toate acestea, fiecare viroză trebuie tratată cu atenție, iar simptomele severe nu trebuie ignorate. Înțelegerea modului în care acționează aceste virusuri te poate ajuta să recunoaști mai bine semnele care indică nevoia unei îngrijiri medicale.
„Persoanele cu simptome severe sau neobișnuite ar trebui să se prezinte la medic. Indiferent de tipul de virus respirator implicat, viroza respiratorie este întotdeauna neplăcută. Persoanele cu simptome precum: tuse, strănut, durere în gât, dureri de cap și febră mică vor lua analgezice și decongestionante nazale de la farmacie și vor rămâne la domiciliu. În schimb, persoanele care dezvoltă simptome severe și care nu se ameliorează în 72 de ore de la debut sau care au un risc crescut de boli severe, ar trebui să se prezinte la medic astfel încât tratamentul cu medicamente antivirale să poată fi început cât mai curând posibil”, avertizează dr. Marius Pițigoi.
