Grăsimea abdominală, cunoscută și sub numele de grăsime viscerală, este asociată cu numeroase probleme de sănătate, printre care se numără și diabetul de tip 2. Aceasta nu este numai inestetică, ci și periculoasă pentru sănătate, deoarece poate avea un impact direct asupra funcționării organismului.
Grăsimea viscerală este acel tip de grăsime care se acumulează în jurul organelor interne, precum ficatul, pancreasul și intestinele. Aceasta este diferită de grăsimea subcutanată, care se află sub piele și este mai puțin periculoasă. Grăsimea viscerală este activă metabolic, ceea ce înseamnă că produce substanțe chimice și hormoni care pot influența negativ sănătatea.
Cum contribuie grăsimea abdominală la apariția diabetului de tip 2?
Grăsimea abdominală este un factor de risc major pentru diabetul de tip 2 din mai multe motive. Rezistența la insulină este o condiție metabolică în care celulele din corp devin mai puțin sensibile la efectele insulinei, hormonul esențial pentru reglarea glicemiei. În mod normal, insulina facilitează transportul glucozei din sânge către celule, unde aceasta este folosită ca sursă de energie. Însă, când organismul dezvoltă rezistență la insulină, acest proces este perturbat, ceea ce duce la acumularea glucozei în sânge și, în cele din urmă, la creșterea riscului de diabet de tip 2.
„Grăsimea viscerală, adică grăsimea depozitată în jurul organelor interne, are o activitate metabolică diferită față de grăsimea subcutanată. Aceasta produce substanțe biochimice, printre care și citokinele inflamatorii, precum TNF-alfa (factor de necroză tumorală alfa) și IL-6 (interleukina-6). Aceste citokine joacă un rol major în dezvoltarea inflamației cronice de grad scăzut în organism. Inflamația cronică indusă de grăsimea viscerală poate perturba semnalizarea insulinei la nivel celular. Pe lângă citokinele inflamatorii, grăsimea viscerală afectează și alți hormoni implicați în reglarea glicemiei, cum ar fi adiponectina. Adiponectina, care este produsă în cantități mai mici în prezența grăsimii viscerale, are un rol important în creșterea sensibilității la insulină. Nivelurile scăzute de adiponectină sunt asociate cu un risc crescut de rezistență la insulină, astfel încât dezechilibrele hormonale contribuie la dezvoltarea diabetului”, explică dr. Adelina Păunescu medic specialist diabet, nutriție si boli metabolice la clinica NutriLife.
Eliberarea de acizi grași liberi și impactul asupra riscului de diabet
Grăsimea viscerală, care se acumulează în jurul organelor interne, nu este doar o rezervă de energie, ci și o sursă activă de acizi grași liberi (AGL) care sunt eliberați constant în sânge. Spre deosebire de grăsimea subcutanată, care este mai stabilă, grăsimea viscerală este metabolic mai activă, iar eliberarea continuă de AGL din această sursă poate avea consecințe semnificative asupra sănătății metabolice.
„Grăsimea viscerală eliberează acizi grași liberi în fluxul sanguin. Acești acizi grași pot provoca disfuncții metabolice, inclusiv la nivelul ficatului, ceea ce poate duce la creșterea producției de glucoză. În timp, acest lucru poate duce la un nivel crescut de zahăr în sânge, contribuind la diabet”, spune dr. Adelina Păunescu.
Influența grăsimii abdominale asupra funcției hormonale și riscul de diabet
Trebuie știu că grăsimea abdominală sau viscerală joacă un rol semnificativ în reglarea echilibrului hormonal al organismului. Aceasta influențează nivelurile de hormoni importanți, cum ar fi leptina și adiponectina, care sunt esențiali pentru controlul senzației de foame, metabolismul grăsimilor și sensibilitatea la insulină. Dereglările acestor hormoni cauzate de grăsimea abdominală contribuie nu doar la acumularea suplimentară de grăsime, ci și la creșterea riscului de diabet de tip 2.
„Leptina este un hormon produs în principal de celulele adipoase, care semnalează creierului atunci când organismul a acumulat suficientă energie sub formă de grăsime și nu mai este nevoie de aport alimentar suplimentar. Grăsimea viscerală poate influența modul în care acest hormon acționează. Persoanele cu o acumulare semnificativă de grăsime abdominală tind să dezvolte rezistență la leptină, ceea ce înseamnă că semnalele de sațietate nu mai sunt eficiente. Creierul nu mai „înțelege” că organismul are suficiente rezerve, iar senzația de foame nu dispare. Acest lucru duce la supraalimentare, creștere în greutate și, în mod paradoxal, la creșterea nivelurilor de leptină, fără ca sațietatea să fie resimțită. Pe măsură ce crește greutatea și grăsimea abdominală, rezistența la leptină se agravează. Supraalimentarea perpetuează astfel un cerc vicios, în care organismul acumulează tot mai multă grăsime, iar riscul de a dezvolta diabet și alte boli metabolice crește”, declară dr. Adelina Păunescu medic specialist diabet, nutriție si boli metabolice la clinica NutriLife.
Cum putem reduce grăsimea abdominală pentru a preveni diabetul?
Reducerea grăsimii abdominale este esențială pentru prevenirea diabetului de tip 2 și poate fi realizată prin:
-
Dieta sănătoasă: Consumă alimente bogate în fibre, proteine slabe și grăsimi sănătoase. Evită alimentele procesate, băuturile zaharoase și alimentele bogate în carbohidrați rafinați.
-
Exerciții fizice regulate: Activitatea fizică regulată, inclusiv antrenamentele cardio și de forță, poate ajuta la arderea grăsimii abdominale și la îmbunătățirea sensibilității la insulină.
-
Reducerea stresului: Stresul cronic poate contribui la acumularea de grăsime abdominală, așa că este important să găsim metode eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, yoga sau alte activități relaxante.
-
Somn suficient: Lipsa somnului poate perturba echilibrul hormonal și poate crește riscul de acumulare a grăsimii abdominale. Este recomandat să dormim între 7-8 ore pe noapte pentru a menține un stil de viață sănătos.