Tulburările de echilibru. Ce afecțiuni semnalează și cum se tratează?

Tulburările de echilibru pot semnala adesea prezența unei afecțiuni neurologice. Manifestările pot varia de la amețeli ușoare, senzații de instabilitate și până la vertij sever și incapacitatea de a sta în picioare sau de a merge fără sprijin. Deși unele probleme de echilibru sunt temporare și pot fi asociate cu afecțiuni ale urechii interne, multe dintre ele sunt legate de anumite disfuncții ale sistemului nervos. Identificarea cauzei și instituirea unui tratament corect sunt esențiale atât pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului, cât și pentru a preveni complicațiile grave. De ce apar tulburările de echilibru? Ce afecțiuni neurologice se asund în spatele acestui simptom? Care sunt soluțiile de tratament? Când vedem îmbunătățiri? Aflăm de la dr. Mihaela Sgîr, medic specialist neurolog la Centrul Medical Prima Clinic.

Media10: Ce sunt tulburările de echilibru?

Dr. Mihaela Sgîr: În cazul apariției tulburărilor de echilibru, pacientul nu poate să mai meargă drept, deviază stânga-dreapta și are acea senzație de „mersul omului beat”. De obicei, debutul brusc al tulburărilor de echilibru apare în cazul accidentelor vasculare cerebrale, însoțite de vertij, amețeală. Debutul cronic este pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, cu evoluție progresivă. Pe măsură ce factorul cauzant sau agravant devine din ce în ce mai pregnant, se vor accentua și senzațiile de instabilitate și amețeală ale pacientului.

AVC-ul, cea mai importantă cauză

Media10: Care sunt principalele cauze ce pot duce la apariția acestei probleme?

Dr. Mihaela Sgîr: Cea mai importantă cauză neurologică pentru apariția senzației de amețeală și tulburării de echilibru este accidentul vascular cerebral. Totodată, tulburările de echilibru sunt un simptom nespecific, ce se pot suprapune și în alte sindroame. De exemplu, la pacienții mai tineri, putem să suspectăm scleroza multiplă, unde sindromul vertiginos (care curprinde amețeala și tulburările de echilibru) face parte din triada specifică a manifestărilor acestei afecțiuni. De asemenea, atrofia corticală, boala Parkinson sunt afecțiuni ce pot avea ca simptome tulburările de mers și echilibru.

În plus, amețelea poate să apară și în alte sindroame, dar fără să aibă o cauză neurologică. De exemplu, poate fi un sindrom anemic, pe care pacientul îl tolerează o perioadă, însă anemia progresează și pacientul ajunge, la un moment dat, să resimtă mai grav senzația de amețeală. Vertijul poate fi și el foarte des întâlnit în tabloul clinic al sindromului dispeptic biliar, în colica biliară, însoțit de vărsături și dureri abdominale. Trebuie menționat faptul că pacienții cu diabet pot dezvolta polineuropatii, la care se asociază adesea și neuronita vestibulară. Nervul vestibular este răspunzător de apariția amețelilor și a tulburărilor de mers, de echilibru. Prin urmare, poate să meargă „mână în mână” cu pacienții diabetici care dezvoltă polineuropatii.

„Simptomatologia de tip vertiginos are o incidență crescută după 55-60 de ani”

Media10: Cât de frecvent întâlniți pacienți cu tulburări de echilibru? Ați observat că apar cu preponderență la o anumită vârstă?

Dr. Mihaela Sgîr: Tulburările de echilibru pot să apară chiar și la adolescenți, mai ales că ei se confruntă cu diverse situații stresante și emoționale în acea perioadă. Suprasolicitarea, stresul, anxietatea, panica pot fi însoțite de senzația de amețeală. La adulți, simptomatologia de tip vertiginos are o incidență crescută după 55-60 de ani. Odată cu înaintarea în vârsta, plăcile de aterom se depun pe arterele vertebrale și carotide. Acest lucru poate determina o scădere a fluxului de sânge către creier și, implicit, apariția senzației de amețeală, de instabilitate.

Media10: Ce manifestări prezintă pacienții?

Dr. Mihaela Sgîr: Cel mai frecvent, pacienții se plâng de acel „mers al omului beat”, în care simt că „se învârte camera” cu ei, că „se învârte capul” sau că „se mută imaginea”. Alte simptome asociate frecvent sunt: greața, vărsăturile, durerile de cap, amețeala. Uneori, pacienții acuză și senzația de astenie fizică, în care simt că amețeala îi obosește. Acest lucru îi face pe pacienți să devină temători și să nu mai plece singuri de acasă. De asemenea, în cazul în care vorbim de niște dezechilibre majore, pacienții pot să cadă, să simtă că „le fuge pământul de sub picioare”, însă fără să își piardă starea de conștiență.

„Le recomand pacienților să meargă la orice medic”

Media10: Cand ar trebui să ne adresăm medicului neurolog?

Dr. Mihaela Sgîr: Este indicat ca pacienții să meargă imediat la un medic, chiar la neurolog, pentru a exclude cât mai repede o cauză vasculară. De cele mai multe ori, pacienții ajung la noi de la specialitățile conexe, cum ar fi: medicină internă, cardiologie. De exemplu, sunt mulți pacienți care, sub tratament, devin hipotensivi și le scade brusc tensiunea. Prin urmare, apare senzația de amețeală, se sperie, se duc la cardiolog și, ulterior, ajung și la un consult neurologic. Le recomand pacienților să meargă la orice medic de specialitate, chiar și la medicul de familie, care poate să identifice precoce semnele un AVC (dacă este cazul) și să îl îndrume corect pe pacient.

Cum se stabilește diagnosticul?

Media10: De ce teste și investigații este nevoie pentru a depista cauza apariției tulburărilor de echilibru?

Dr. Mihaela Sgîr: În primul rând, este necesar să facem un examen neurologic ca să vedem dacă există și alte semne clinice care să ne îndrume către un diagnostic de tip vascular cerebral. În al doilea rând, se recomandă efectuarea analizelor de laborator. Acestea pot să determine existența unui sindrom anemic sau diferite modificări ale funcțiilor hepatice, renale. Din cauza acumulării substanțelor toxice în organism și a faptului că acestea nu se mai elimină cum trebuie, pacienții pot să experimenteze amețeli. De asemenea, amețeala mai poate să apară și în hipoglicemiile ușoare și atunci analizele de sânge ne ajută să efectuăm un diagnostic diferențial. În al treilea rând, vorbim și de necesitatea investigațiilor imagistice. De exemplu, ecografia Doppler de vase cervicale ne poate arăta o stenoză ca urmare a depunerii plăcilor de aterom și afectării fluxului de sânge către creier (insuficiența ciruclatorie vertebro-bazilară).

În cazul pacienților tineri, incidența maximă a sclerozei multiple este între 20-40 de ani. Prin urmare, dacă există semne clinice și pacientul ne descrie o evoluție ondulantă (de tip puseu), atunci putem recomanda un RMN de craniu cu substanță de contrast pentru a pune în evidență leziunile demielinizante sau un CT pentru a evidenția diverse calcificări, nuclee bazale sau atrofii cerebrale care pot să determine amețeli. RMN-ul și CT-ul nu sunt recomandate numai în cazul sclerozei multiple, ci și la pacienții vârstnici, unde tulburările de echilibru ating vârful de incidență. Aceste investigații se recomandă pentru a exclude complet o cauză vasculară, mai ales dacă vorbim de pacienții care au suferit un accident vascular cerebral.

Când sunt tulburările de echilibru un simptom al AVC-ului?

Media10: În ce situații pot semnala tulburările de echilibru apariția un AVC?

Dr. Mihaela Sgîr: Tulburările de echilibru apărute în mod brusc pot să fie un semnal de alarmă pentru accidentul vascular cerebral. Dacă la examenul neurologic observăm și alte semne, cum ar fi: nistagmus (n.r. tremurul ochilor), tulburări de coordonare, modificări ale mișcărilor voluntare sau tremor, ne putem gândi că este vorba de o leziune de tip cerebral. Prin urmare, în funcție de acuzele pacientului, dar și de ceea ce găsim la investigațiile paraclinice, ne orientăm spre un diagnostic.

În ce constă tratamentul?

Media10: Ce soluții de tratament există și cât de eficiente sunt acestea? Daca tratăm cauza (afecțiunea de bază), efectul (tulburarerea de echilibru) va dispărea?

Dr. Mihaela Sgîr: Inițial, putem asocia un tratament simptomatic astfel încât senzația de amețeală să se remită cât mai rapid și să conferim pacientului o stare de confort și de încredere. În acest sens, există diverse produse pe bază de betahistină, cinarizină  (în diverse combinații sau singură). Ele acționează pe receptorii din urechea internă, contribuind la restabilirea echilibrului pacientului. Aceste medicamente asigură un flux mai bun de sânge la nivel cerebral. Mai exact, ajută creierul să primească cât mai mult oxigen și să se recupereze cât mai bine. Pentru a obține un răspuns terapeutic semnificativ, tratamentul trebuie urmat minim trei luni.

De asemenea, se pot asocia și suplimente (complex de vitamine B, acid alfa-lipoic) pentru a hrăni nervul vestibular. După ce aflăm cauza care a dus la apariția tulburărilor de echilibru, asociem tratamentul afecțiunii de bază. De exemplu, dacă amețeala apare în cadrul bolii Parkinson, atunci administrăm tratament specific cu antiparkinsoniene și agoniști dopaminergici. Dacă este vorba de o afecțiune vasculară, asociem un antiagregant care să fluidizeze sângele, să prevină formarea cheagurilor și o statină pentru a stabiliza plăcile de aterom ca să nu evolueze către un AVC. În cazul în care descoperim o atrofie importantă, putem da neurotrofice cu diverse componente (vitaminice, oligominerale), care să ajute funcția cerebrală.

„Extractele de ginseng și gingko biloba sunt recomandate”

Media10: Există anumite remedii naturale care pot fi de ajutor pacienților cu tulburări de echilibru?

Dr. Mihaela Sgîr: Extractele de ginseng și gingko biloba sunt recomandate în tulburările de echilibru. Noi le folosim ca terapie adjuvantă în vertij și mai ales în răul de mișcare pentru efectele benefice pe care le au. Există diverse produse, singulare sau combinate, cu aceste extracte din plante. Ele ajută în ameliorarea răului de mișcare și senzației de greață care însoțesc sindromul vertiginos. Mulți pacienți observă o ameliorare a simptomatologiei chiar și după câteva săptămâni de tratament.

Media10: În urma tratamentului, pacientul poate scăpa definitiv de tulburările de echilibru?

Dr. Mihaela Sgîr: Unii pacienți pot să aibă o ameliorare de până la 100% în urma tratamentului, însă pot suferi și recăderi. Simptomatologia poate să reapară în anumite situații, și anume: dacă tratamentul nu mai dă randament, dacă afecțiunea de bază nu a fost depistată și corectată, dacă afecțiunea a progresat (fiind nevoie de modificarea clasei de medicamente sau suplimentarea acesteia).

Există riscul de accidentare

Media10: Ce se întâmplă dacă nu tratăm din timp tulburările de echilibru?

Dr. Mihaela Sgîr: Apariția tulburărilor de echilibru se pot solda cu apariția anumitor traumatisme sau fracturi în urma căzăturii. De asemenea, pentru pacienții care sunt încă activi și conduc, șofatul va deveni deranjant și periculos. Vor simți că le „fuge imaginea”, că li „se învârte capul” și atunci nu mai sunt atenți, nu se mai pot concentra, riscând să facă un accident. De aceea, este important ca pacienții să se prezinte cât mai rapid la un medic pentru a descoperi cauza și a o trata corect.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Previous Post

Tratamentul cu STATINE: arma împotriva colesterolului „rău”. Când sunt indicate?

Next Post

Glicemie stabilă? De ce să combini FRUCTELE cu PROTEINE sau GRĂSIMI

Related Posts
Verified by MonsterInsights